ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, se constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, în fond, după casare, prin sentința penală nr. 849 din 14 iulie

2006, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E., la pedeapsa de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-au interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de un an, 7 luni și 24

zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatei C.E.

prin sentința penală nr. 1039 din 29 mai 2001, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 594 din 9

aprilie 2002 a Curții de Apel București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa

aplicată în speță, dispunându-se ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai

grea, respectiv 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

A fost menținută starea de

arest și s-a dedus prevenția de la 20 aprilie  2004 la zi.

Prin aceeași sentință

penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul dispozițiilor art.

4 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul S.A., la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum

propriu.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul S.A.

a fost arestat și reținut în cauză de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie 2005,

când prin decizia penală nr. 1832/2005 a Curții de Apel București, s-a înlocuit

măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 1 gr. heroină

cu cofeină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera

de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. – D.C.J.E.O., cu dovada seria B nr. 3090

din 6 mai 2004.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei (ROL), din

suma depusă la C.E.C. – Agenția Perla, cu recipisa de consemnare

42.30.01/04/40.1/000008 din 28 aprilie 2004.

În baza art. 357 alin. (2) lit.

c) C. proc. pen., raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea

către numita U.M. a următoarelor bunuri: o combină marca JVC cu dublu casetofon

și CD seria 072H0001, două boxe detașabile de culoare argintie, un

radiocasetofon cu CD marca JVC, ridicate de organele de cercetare penală prin

procesul-verbal din 20 aprilie 2004 și potrivit art. 109 alin. (4) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpata C.E. a sumei de 2.700.000 lei

(ROL), rămasă după confiscarea specială a sumei de 500.000 lei (ROL), depusă la

C.E.C. – Agenția Perla, cu recipisa de consemnare 42.30.01/04/40.1/000008 din

28 aprilie 2004.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei (RON),

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, din examinarea

probelor administrate, Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut

următoarea situație:

La data de 20 aprilie 2004,

martorul B.M. a cumpărat de la inculpata C.E., care locuia în imobilul din str.

Popa Tatu, două doze de heroină, reprezentând 0.07 grame de heroină în amestec

cu cofeină, contra sumei de 500.000 lei.

În aceeași zi, existând

informații ca în imobilul din str. Popa Tatu, se vând droguri, poliția a

efectuat o descindere și, în urma percheziției domiciliare (autorizată de

tribunal la 19 aprilie 2004), în una din cele două camere plus bucătărie, de la

etajul 1 al imobilului, în care se aflau, la acel moment, inculpatul S.A. și

inculpata C.E., au fost descoperite: suma de 3.200.000 lei, trei seringi

hipodermice folosite, iar lângă geamul ce dă în curtea imobilului, pe podea, o

pungă din plastic transparent ce conținea un număr de 37 doze conținând masa de

1,24 grame heroină în amestec cu cofeină.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpata C.E.

Prin apelul declarat de parchet,

este criticată sentința pentru nelegalitate, sub aspectul la greșitei achitări

a inculpatului S.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, apreciind că din probele administrate, în cauză rezultă

cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni.

Inculpata C.E. critică

hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată și solicită ca, prin reținerea de

largi circumstanțe atenuante, să se reducă cuantumul acesteia sub cel stabilit

de prima instanță.

Curtea, examinând apelurile

declarate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept la care obligă dispozițiile art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., constată că apelul declarat de Parchet este fondat, iar cel

declarat de inculpata C.E. este nefondat din următoarele considerente:

Se constată că instanța

fondului a reținut corect situația de fapt, însă a apreciat netemeinic probele.

Potrivit art. 66 alin. (1) C.

proc. pen., este de necontestat faptul că inculpatul beneficiază de prezumția

de nevinovăție și nu este obligat să și-o dovedească.

Potrivit alin. (2) al

aceluiași text, în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul

să probeze lipsa lor de temeinicie.

În cauza dedusă judecății,

din materialul probator administrat, a rezultat că inculpatul S.A. mergea

săptămânal în imobilul din str. Popa Tatu, împreună cu inculpatul C.E., în

vederea comercializării heroinei.

Din declarația sa, se reține

că inculpatul însuși recunoaște că era consumator de heroină, pe care și-o

injecta, cam două-trei doze pe zi, heroină pe care o procura de la C.I.,

concubina fratelui inculpatei C.E., respectiv U.I. (martor din acte).

De asemenea, inculpatul a

mai precizat că nu are cunoștință de cele 37 doze de heroină, găsite în

imobilul ce-l deținea, în data când a descins poliția.

Este de necontestat faptul

că inculpatul încearcă, prin declarația dată, să zădărnicească aflarea adevărului,

însă în urma percheziției domiciliare, efectuată la adresa mai sus-menționată,

într-o cameră de la etaj, pe podea, s-au găsit 3.200.000 lei, trei seringi

hipodermice și o pungă transparentă, ce conținea 37 doze de heroină în amestec

cu cofeină, astfel cum a concluzionat raportul de constatare

tehnico-științifică.

Din declarația martorei F.M.,

rezultă că inculpatul S.A. se ocupa cu traficul de droguri de risc și de mare

risc. Astfel, C.I., martora din acte, a declarat că, pe str. Popa Tatu, veneau

mai mulți consumatori de droguri, care îl căutau pe A., pentru că acesta vindea

o doză cu 250.000 – 300.000 lei.

De asemenea, martorul B.M. a

menționat în declarația sa, dată la urmărirea penală și la instanța de fond, că

inculpatul S.A. locuia împreună cu inculpata C.E., că este consumator de

heroină și, totodată, și vindea, chiar martorul a cumpărat două doze de

heroină, pe care a dat 500.000 lei.

Un alt martor din cate, U.I.

a declarat că S.A. era un mare consumator de heroină și „pentru a-și scoate

dozele de heroină, se ocupa și cu vânzarea acestora”. A mai precizat în

declarația sa acest martor că, în imobilul din str. Popa Tatu veneau mai multe

persoane care se drogau și îl căutau pe inculpat.

Este de necontestat că

inculpatul S.A. face parte din categoria acelor traficanți, consumatori, astfel

cum a susținut și martora F.M. în declarația sa, cum că acesta se droga și

vindea, având alături pe fiul său, în final a precizat că, este posibil ca,

drogurile să-i fie date chiar de S.A. pe care-l însoțea tot timpul.

De menționat este și faptul

că, cei doi inculpați, S.A. și C.E., prinși în flagrant cu cele 37 doze de

heroină asupra lor, în fața organelor de poliție se contraziceau în raport cu

apartenența heroinei, întrucât unul a aruncat punga în care erau drogurile (S.A.),

iar celălalt a aruncat sumele de bani ascunse în sutien, reproșându-și fiecare,

în final, că drogurile sunt fie ale unuia, fie ale celuilalt, oricum, clară

este situația potrivit căreia, cei doi știau unul despre celălalt și că, în

comun se ocupau cu traficul de droguri, chiar mama inculpatului, martora S.E. a

declarat că fiul său, S.A. locuiește la adresa din Popa Tatu de 3-4 ani.

Susținerea inculpatului, cum

că nu știa ce se întâmplă în acel imobil, el venind și locuind două-trei zile

pe săptămână în imobilul din sectorul 1 (din acte rezultând că are 3 adrese, în

sectorul 6, str. Dreptății; - comuna Chitila, județ Ilfov și în Popa Tatu,

București) este contrazisă de probele administrate în cauză, sens în care

aceasta trebuia înlăturată, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.

Așa fiind, Curtea urmează

ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită apelul declarat de

parchet, va desființa, în parte, sentința penală nr. 849 din 24 iulie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în fond, în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, va dispune condamnarea inculpatului S.A.

la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.

Astfel, prin decizia penală nr.

745 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței penale nr. 849 din 24 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

S-a desființat în parte

sentința penală nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, și în fond:

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.A. va executa pedeapsa cea mai

grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Constată că inculpatul S.A.

a fost arestat preventiv în perioada 20 aprilie 2004 – 18 noiembrie 2005.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Respinge, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata C.E.

Compută prevenția inculpatei

C.E. de la 20 aprilie 2004 la 31 octombrie 2006 și menține starea de arest a

acesteia.

Nemulțumiți și de această

hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, ambii inculpați, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei de

către inculpata C.E. și care a cerut reducerea prin aplicarea art. 74 C. pen.,

în favoarea sa iar inculpatul S.A., a solicitat casarea deciziei atacate și

menținerea sentinței penale nr. 849 din 24 iulie 2006 ca temeinică și legală.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se actele și

probele administrate în cauză, Curtea, reține că acestea au fost evaluate

corect și în urma prinderii în flagrant, a ambilor inculpați recurenți, cu cele

37 doze de heroină asupra lor, dar și cu banii rezultați din vânzarea altor

doze din drogul menționat (drog de mare risc), pe deplin probat și justificat

s-a reținut vinovăția inculpatului S.A. și pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

alături de vinovăția aceluiași inculpat și pentru comiterea faptei de deținere

de droguri fără drept în vederea comercializării, prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 143/2000, infracțiuni aflate în concurs real.

Așa fiind, critica adusă de

inculpatul S.A., în sensul nevinovăției sale cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și lipsa de probe certe

împotriva sa cu privire la această infracțiune, se va înlătura, ca nefondată,

fiind infirmată de probele cauzei.

Cu privire la pedepsele

aplicate se reține că au fost corect individualizate, ele reprezentând limita

minimă, a textelor de lege ce incriminează infracțiunile comise.

Apoi, în cadrul operației de

contopire, pedeapsa rezultantă reprezintă, pedeapsa cea mai grea și deci, nu i

s-a adăugat nici un spor, cum era posibil de aplicat și legal, dar nu este

obligatoriu. De aceea, se apreciază că nici sub aspectul individualizării

pedepsei, nu se impun nici un fel de modificări.

Cu privire la recursul

inculpatei C.E. și care vizează doar reducerea pedepsei, prin aplicarea de

circumstanțe atenuante personale în favoarea sa, de asemenea se constată a fi,

nefondat.

Circumstanțele atenuante

personale solicitate, doar cu motivarea că, recurenta inculpată, are 3 copii

minori în întreținere, nu justifică aplicarea automată a art. 74 și 76 C. pen.

Se reține aceasta deoarece fișa de cazier a acesteia dovedește, starea ei de

recidivă, iar traficul de droguri era îndeletnicirea sa de bază deși este aptă

de muncă și ca mamă a 3 copii, trebuia să se împotrivească unei asemenea

distrugătoare ocupații, ce răspândește moartea cerebrală a omului și în special

a minorilor ce consumă droguri.

Față de cele analizate și

cum și în cazul inculpatei C.E., pedeapsa aplicată, deși recidivistă, nu

reprezintă decât limita minimă, prevăzută de textul de incriminare, critica

privitoare la reducerea sancțiunii penale va fi înlăturată, ca nefondată și va

fi menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală sub toate aspectele.

În consecință, recursurile

celor 2 inculpați urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica dispozițiile art.

381 și 192 C. proc. pen., pentru această infracțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați C.E. și S.A. împotriva deciziei

penale nr. 745 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentei inculpate C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 20

aprilie 2004 la 9 martie 2007, iar din pedeapsa aplicată recurentului inculpat S.A.

deduce perioada arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie

2005.

Obligă recurenții inculpați la

plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2007.