ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, în fond, după casare, prin sentința penală nr. 849 din 14 iulie 2006, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de un an, 7 luni și 24 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatei C.E.

prin sentința penală nr. 1039 din 29 mai 2001, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 594 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, dispunându-se ca inculpata C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția de la 20 aprilie 2004 la zi. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul S.A., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a constatat că inculpatul S.A. a fost arestat și reținut în cauză de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie 2005, când prin decizia penală nr. 1832/2005 a Curții de Apel București, s-a înlocuit măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 1 gr. heroină cu cofeină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

– D.C.J.E.O., cu dovada seria B nr. 3090 din 6 mai 2004. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei (ROL), din suma depusă la C.E.C. – Agenția Perla, cu recipisa de consemnare 42.30.01/04/40.1/000008 din 28 aprilie 2004. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numita U.M. a următoarelor bunuri: o combină marca JVC cu dublu casetofon și CD seria 072H0001, două boxe detașabile de culoare argintie, un radiocasetofon cu CD marca JVC, ridicate de organele de cercetare penală prin procesul-verbal din 20 aprilie 2004 și potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata C.E.

a sumei de 2.700.000 lei (ROL), rămasă după confiscarea specială a sumei de 500.000 lei (ROL), depusă la C.E.C. – Agenția Perla, cu recipisa de consemnare 42.30.01/04/40.1/000008 din 28 aprilie 2004. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei (RON), reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, din examinarea probelor administrate, Tribunalul București, secția a II-a penală, a reținut următoarea situație: La data de 20 aprilie 2004, martorul B.M. a cumpărat de la inculpata C.E., care locuia în imobilul din str. Popa Tatu, două doze de heroină, reprezentând 0.07 grame de heroină în amestec cu cofeină, contra sumei de 500.000 lei.

În aceeași zi, existând informații ca în imobilul din str. Popa Tatu, se vând droguri, poliția a efectuat o descindere și, în urma percheziției domiciliare (autorizată de tribunal la 19 aprilie 2004), în una din cele două camere plus bucătărie, de la etajul 1 al imobilului, în care se aflau, la acel moment, inculpatul S.A. și inculpata C.E., au fost descoperite: suma de 3.200.000 lei, trei seringi hipodermice folosite, iar lângă geamul ce dă în curtea imobilului, pe podea, o pungă din plastic transparent ce conținea un număr de 37 doze conținând masa de 1,24 grame heroină în amestec cu cofeină. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C.E.

Prin apelul declarat de parchet, este criticată sentința pentru nelegalitate, sub aspectul la greșitei achitări a inculpatului S.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, apreciind că din probele administrate, în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni. Inculpata C.E. critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată și solicită ca, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante, să se reducă cuantumul acesteia sub cel stabilit de prima instanță. Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept la care obligă dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., constată că apelul declarat de Parchet este fondat, iar cel declarat de inculpata C.E. este nefondat din următoarele considerente: Se constată că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, însă a apreciat netemeinic probele. Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., este de necontestat faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să și-o dovedească. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În cauza dedusă judecății, din materialul probator administrat, a rezultat că inculpatul S.A. mergea săptămânal în imobilul din str. Popa Tatu, împreună cu inculpatul C.E., în vederea comercializării heroinei.

Din declarația sa, se reține că inculpatul însuși recunoaște că era consumator de heroină, pe care și-o injecta, cam două-trei doze pe zi, heroină pe care o procura de la C.I., concubina fratelui inculpatei C.E., respectiv U.I. (martor din acte). De asemenea, inculpatul a mai precizat că nu are cunoștință de cele 37 doze de heroină, găsite în imobilul ce-l deținea, în data când a descins poliția. Este de necontestat faptul că inculpatul încearcă, prin declarația dată, să zădărnicească aflarea adevărului, însă în urma percheziției domiciliare, efectuată la adresa mai sus-menționată, într-o cameră de la etaj, pe podea, s-au găsit 3.200.000 lei, trei seringi hipodermice și o pungă transparentă, ce conținea 37 doze de heroină în amestec cu cofeină, astfel cum a concluzionat raportul de constatare tehnico-științifică.

Din declarația martorei F.M., rezultă că inculpatul S.A. se ocupa cu traficul de droguri de risc și de mare risc. Astfel, C.I., martora din acte, a declarat că, pe str. Popa Tatu, veneau mai mulți consumatori de droguri, care îl căutau pe A., pentru că acesta vindea o doză cu 250.000 – 300.000 lei. De asemenea, martorul B.M. a menționat în declarația sa, dată la urmărirea penală și la instanța de fond, că inculpatul S.A. locuia împreună cu inculpata C.E., că este consumator de heroină și, totodată, și vindea, chiar martorul a cumpărat două doze de heroină, pe care a dat 500.000 lei. Un alt martor din cate, U.I. a declarat că S.A. era un mare consumator de heroină și „pentru a-și scoate dozele de heroină, se ocupa și cu vânzarea acestora”.

A mai precizat în declarația sa acest martor că, în imobilul din str. Popa Tatu veneau mai multe persoane care se drogau și îl căutau pe inculpat. Este de necontestat că inculpatul S.A. face parte din categoria acelor traficanți, consumatori, astfel cum a susținut și martora F.M. în declarația sa, cum că acesta se droga și vindea, având alături pe fiul său, în final a precizat că, este posibil ca, drogurile să-i fie date chiar de S.A. pe care-l însoțea tot timpul. De menționat este și faptul că, cei doi inculpați, S.A.

și C.E., prinși în flagrant cu cele 37 doze de heroină asupra lor, în fața organelor de poliție se contraziceau în raport cu apartenența heroinei, întrucât unul a aruncat punga în care erau drogurile (S.A.), iar celălalt a aruncat sumele de bani ascunse în sutien, reproșându-și fiecare, în final, că drogurile sunt fie ale unuia, fie ale celuilalt, oricum, clară este situația potrivit căreia, cei doi știau unul despre celălalt și că, în comun se ocupau cu traficul de droguri, chiar mama inculpatului, martora S.E. a declarat că fiul său, S.A. locuiește la adresa din Popa Tatu de 3-4 ani.

Susținerea inculpatului, cum că nu știa ce se întâmplă în acel imobil, el venind și locuind două-trei zile pe săptămână în imobilul din sectorul 1 (din acte rezultând că are 3 adrese, în sectorul 6, str. Dreptății; - comuna Chitila, județ Ilfov și în Popa Tatu, București) este contrazisă de probele administrate în cauză, sens în care aceasta trebuia înlăturată, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă. Așa fiind, Curtea urmează ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită apelul declarat de parchet, va desființa, în parte, sentința penală nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în fond, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, va dispune condamnarea inculpatului S.A.

la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege. Astfel, prin decizia penală nr. 745 din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 849 din 24 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a desființat în parte sentința penală nr. 849 din 24 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și în fond: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Constată că inculpatul S.A. a fost arestat preventiv în perioada 20 aprilie 2004 – 18 noiembrie 2005. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.E. Compută prevenția inculpatei C.E. de la 20 aprilie 2004 la 31 octombrie 2006 și menține starea de arest a acesteia. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, ambii inculpați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei de către inculpata C.E.

și care a cerut reducerea prin aplicarea art. 74 C. pen., în favoarea sa iar inculpatul S.A., a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale nr. 849 din 24 iulie 2006 ca temeinică și legală. Recursurile sunt nefondate. Examinându-se actele și probele administrate în cauză, Curtea, reține că acestea au fost evaluate corect și în urma prinderii în flagrant, a ambilor inculpați recurenți, cu cele 37 doze de heroină asupra lor, dar și cu banii rezultați din vânzarea altor doze din drogul menționat (drog de mare risc), pe deplin probat și justificat s-a reținut vinovăția inculpatului S.A. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, alături de vinovăția aceluiași inculpat și pentru comiterea faptei de deținere de droguri fără drept în vederea comercializării, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, infracțiuni aflate în concurs real.

Așa fiind, critica adusă de inculpatul S.A., în sensul nevinovăției sale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și lipsa de probe certe împotriva sa cu privire la această infracțiune, se va înlătura, ca nefondată, fiind infirmată de probele cauzei. Cu privire la pedepsele aplicate se reține că au fost corect individualizate, ele reprezentând limita minimă, a textelor de lege ce incriminează infracțiunile comise. Apoi, în cadrul operației de contopire, pedeapsa rezultantă reprezintă, pedeapsa cea mai grea și deci, nu i s-a adăugat nici un spor, cum era posibil de aplicat și legal, dar nu este obligatoriu. De aceea, se apreciază că nici sub aspectul individualizării pedepsei, nu se impun nici un fel de modificări.

Cu privire la recursul inculpatei C.E. și care vizează doar reducerea pedepsei, prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale în favoarea sa, de asemenea se constată a fi, nefondat. Circumstanțele atenuante personale solicitate, doar cu motivarea că, recurenta inculpată, are 3 copii minori în întreținere, nu justifică aplicarea automată a art. 74 și 76 C. pen. Se reține aceasta deoarece fișa de cazier a acesteia dovedește, starea ei de recidivă, iar traficul de droguri era îndeletnicirea sa de bază deși este aptă de muncă și ca mamă a 3 copii, trebuia să se împotrivească unei asemenea distrugătoare ocupații, ce răspândește moartea cerebrală a omului și în special a minorilor ce consumă droguri.

Față de cele analizate și cum și în cazul inculpatei C.E., pedeapsa aplicată, deși recidivistă, nu reprezintă decât limita minimă, prevăzută de textul de incriminare, critica privitoare la reducerea sancțiunii penale va fi înlăturată, ca nefondată și va fi menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală sub toate aspectele. În consecință, recursurile celor 2 inculpați urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen., pentru această infracțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.E. și S.A. împotriva deciziei penale nr. 745 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la 9 martie 2007, iar din pedeapsa aplicată recurentului inculpat S.A. deduce perioada arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la 18 noiembrie 2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2007.