ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3427/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 168 din 9 februarie 2004, a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, formulată de inculpatul D.D..

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul D.D., din

infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, în aceea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege, și

în baza acestor din urmă texte de lege, l-a condamnat la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată, detenția de la 5 martie 2003, la zi, iar în baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 116 C. pen., a interzis

inculpatului de a se afla pe raza municipiului București pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 a condamnat pe inculpata M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de droguri în vederea consumului.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 116 C. pen., a interzis

inculpatei de a se afla pe raza municipiului București pe o durată de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

A constatat că heroina ridicată de

la cei doi inculpați a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 7 din Legea nr.

143/2000 a confiscat suma de 1.000.000 lei ridicată de la inculpata M.G.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că la data de 4 martie 2003, inculpatul D.D. a

vândut numitului M.F. patru doze de heroină în schimbul sumei de 1.000.000 lei,

iar asupra inculpatei M.G. s-au găsit, cu ocazia percheziției corporale, în

buzunarul unei jachete, o doză de heroină deținută fără drept pentru consumul

propriu.

Împotriva sentinței penale, a

declarat apel inculpatul D.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pe care o consideră excesiv de

aspră și solicită reținerea în favoarea sa de largi circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 173 din 10 martie 2004, a respins apelul, ca

nefondat, reținând că prima instanță a stabilit, în mod temeinic, pe baza

tuturor probelor administrate situația de fapt, împrejurările cauzei, precum și

vinovăția inculpatului, care este în mod cert dovedită.

În ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările cauzei și

modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, pericolul social al faptei,

urmările acesteia, dar și poziția procesuală avută de inculpat pe parcursul

procesului penal și persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale,

apreciind însă că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în

favoarea lui, ținând seama de faptul că, din probele administrate, rezultă că

și anterior prinderii sale în flagrant, inculpatul s-a ocupat cu traficul de

droguri, ceea ce relevă o periculozitate a inculpatului, ce trebuie sancționată

ferm.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, în temeiul legal, inculpatul D.D. a declarat recurs, reluând critica

de netemeinicie a pedepsei aplicate și a solicitat reducerea acesteia, prin

reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Conform art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Art. 74 C. pen., enumeră,

exemplificativ, împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante.

Dar, constatarea uneia sau a mai

multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora

asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe

atenuante și pe cale de consecință, reducerea pedepsei.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este de atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea

acesteia.

În aprecierea unor împrejurări ca

circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

concret al faptelor comise, la urmările lor, la ansamblul condițiilor în care

au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorului.

În cauză, pedeapsa de 10 ani

închisoare a fost just individualizată în raport de pericolul social concret al

faptei, de împrejurările și de modalitatea în care a fost comisă și de datele

referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine sinceră în

cursul procesului penal și nu are antecedente penale.

Se apreciază însă, că inculpatului

D.D. nu i se pot reține circumstanțe atenuante, de vreme ce din probatoriu

rezultă că era fără ocupație, traficul de droguri fiind pentru el un mijloc de

subzistență, iar anterior prinderii lui în flagrant, s-a mai ocupat cu

distribuirea drogurilor, astfel că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul

solicitat prin recurs.

Pentru considerentele arătate,

ținând seama și de faptul că, verificând hotărârile atacate și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența

unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat

de inculpatul D.D. este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 173 din 10 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 5 martie 2003, la 22 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2004.