ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2311/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1402 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul Y.M.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 octombrie 2003, la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 1,005 kg heroină. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prin aceeași hotărâre judecătorească, inculpata M.B. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

și art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. S-a reținut că la data de 27 octombrie 2004, cei doi inculpați au vândut cantitatea de 145,3 gr. heroină martorului-denunțător S.N. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate, organele de poliție au descoperit cantitatea de 1,024 kg heroină. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, rapoarte de constatare tehnico-științifică, planșe fotografice, declarațiile martorilor S.N., D.R.A., M.A., P.V., S.E., S.S., M.S., declarațiile inculpaților. Pe parcursul procesului penal, inculpatul Y.M.N. a avut o poziție oscilantă, inițial recunoscând săvârșirea infracțiunii comise.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 951 din 9 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. S-a dispus menținerea stării de arest preventiv și s-a dedus prevenția la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului în sumă de 300.000 lei se avansează, de asemenea, din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Y.M.N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin acordarea unei eficiențe sporite dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de acesta. Cu privire la individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că instanțele de judecată nu au făcut o corectă punere în evidență a prevederilor art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă prea mare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În mod just, în favoarea inculpatului Y.M.N. s-au reținut prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, însă pedeapsa aplicată în aceste condiții a fost stabilită la limita maximă prevăzută de lege. Având în vedere împrejurarea că, în esență, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, contribuind la identificarea și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni de aceeași natură, având în vedere că nu are antecedente penale și este întreținătorul a șapte copii minori, în raport de celelalte criterii generale de individualizare (pericolul social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege), Curtea consideră că în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 16 din aceeași lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În acest fel, Curtea consideră că se va da eficiență deplină atât prevederilor art. 72 C. pen., cât și celor prevăzute de art. 52 C. pen. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul inculpatului și să caseze hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Se vor înlătura dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele componente fiind repuse în individualitatea lor. Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. Celelalte dispoziții vor fi menținute. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce de la 28 octombrie 2003, la zi. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 88 C. pen. și art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Y.M.N. împotriva deciziei penale nr. 951 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1402 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente de: - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 6 aprilie 2005. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2005.