ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2311/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1402

din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul

Y.M.N.

a fost condamnat la pedeapsa de 10

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 octombrie

2003, la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 1,005 kg heroină.

În baza art. 117 C. pen.,

s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

În baza art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpata M.B. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4

ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

a) C. pen. și art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că la data de 27

octombrie 2004, cei doi inculpați au vândut cantitatea de 145,3 gr. heroină

martorului-denunțător S.N.

Cu ocazia perchezițiilor

domiciliare efectuate, organele de poliție au descoperit cantitatea de 1,024 kg

heroină.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, rapoarte de constatare

tehnico-științifică, planșe fotografice, declarațiile martorilor S.N., D.R.A.,

M.A., P.V., S.E., S.S., M.S., declarațiile inculpaților.

Pe parcursul procesului

penal, inculpatul Y.M.N. a avut o poziție oscilantă, inițial recunoscând

săvârșirea infracțiunii comise.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 951 din 9 decembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

S-a dispus menținerea stării

de arest preventiv și s-a dedus prevenția la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care

400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției. Onorariul interpretului în sumă de 300.000 lei se

avansează, de asemenea, din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul Y.M.N., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii

cuantumului acesteia, prin acordarea unei eficiențe sporite dispozițiilor art.

16 din Legea nr. 143/2000.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

corespunzătoare faptelor săvârșite de acesta.

Cu privire la

individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată

că instanțele de judecată nu au făcut o corectă punere în evidență a

prevederilor art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă prea mare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În mod just, în favoarea

inculpatului Y.M.N. s-au reținut prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

însă pedeapsa aplicată în aceste condiții a fost stabilită la limita maximă

prevăzută de lege.

Având în vedere împrejurarea

că, în esență, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit

de droguri de mare risc, contribuind la identificarea și a altor persoane care

au săvârșit infracțiuni de aceeași natură, având în vedere că nu are

antecedente penale și este întreținătorul a șapte copii minori, în raport de

celelalte criterii generale de individualizare (pericolul social al faptei

comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege), Curtea consideră că în cauză

se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 16 din aceeași lege, de la 10

ani închisoare la 9 ani închisoare.

În acest fel, Curtea

consideră că se va da eficiență deplină atât prevederilor art. 72 C. pen., cât

și celor prevăzute de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea

urmează să admită recursul inculpatului și să caseze hotărârile atacate numai

cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Se vor înlătura dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele componente fiind repuse

în individualitatea lor.

Se va reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, de la

10 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

Timpul reținerii și

arestării preventive se va deduce de la 28 octombrie 2003, la zi.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 88 C. pen. și art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul Y.M.N. împotriva deciziei penale nr. 951 din 9

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 1402 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000.

Înlătură dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea

lor.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceeași lege.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, de la 10 ani

închisoare la 9 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

Menține celelalte

dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2003

la 6 aprilie 2005.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.