ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 13 martie 2009

Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. c) C. pen.,

raportat la art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei

M.M. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, iar, în temeiul art. 65, alin. (2) C. pen.,

a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de

5 ani, după executarea pedepsei închisorii, a făcut aplicarea art. 71 - art. 64

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., a menținut, în temeiul art. 350 alin.

(1), C. pen., starea de arest preventiv a inculpatei, a dedus, în temeiul art. 88

C. pen., durata prevenției de la data de 29 ianuarie 2009 la zi, a luat

măsurile de siguranță, în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, a confiscării

speciale de la inculpată a cantității de 3,16 grame heroină, în amestec, rămasă în urma analizelor de laborator, și, în temeiul art. 118 lit. d)

C. pen., a confiscării speciale de la inculpată a sumei de 10 lei, cu obligarea

inculpatei, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 800

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței

pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpata care a criticat-o pentru

netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și a susținut că instanța

de fond nu a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în

sarcina sa, considerând că se justifica reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 89/

A din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpată, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a dispune astfel

instanța de apel a constatat că, deși instanța de fond a omis să-și motiveze

soluția, limitându-se în a reda situația de fapt reținută în actul de inculpare

și fără a face vreo analiză a probatoriului, soluția pronunțată este legală și

temeinică.

S-a mai constatat că

instanța fondului a făcut o amplă operațiune de individualizare judiciară a

pedepsei și avându-se în vedere dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., respectiv limitele impuse de textul normativ invocat și caracterul

devolutiv al apelului, instanța de control judiciar a procedat la analiza

fondului cauzei, substituindu-se primei instanțe.

În acest împrejurări s-a

reținut în fapt, că la data de 29 ianuarie 2009 inculpata a vândut martorului denunțător

R.D.C. două punguțe cu substanță pulverulentă, dintre care o doză conținea

cantitatea de 0,10 gr de heroină, în amestec cu cafeină, paracetamol și

griseofulvin, în timp ce a doua doză nu conținea substanțe stupefiante sau

psihotrope, pentru suma de 120 lei, compusă din bancnote înseriate, din care

suma de 110 lei a fost găsită ulterior asupra inculpatei.

La percheziția domiciliară,

în imobilul inculpatei au fost găsite 46 de punguțe care conțineau cantitatea

de 3,33 gr. de heroină în amestec cu cofeină, paracetamol și griseofulvin.

Situația de fapt astfel cum

a fost reținută a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, la

care instanța de apel s-a referit, constatându-se că în mod corect s-a dispus

condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa,

vinovăția acesteia fiind dovedită.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei instanța de apel a

apreciat, în esență, că deși prima instanță, în mod netemeinic a reținut în favoarea

acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

aceasta nu mai poate fi înlăturată în calea de atac a apelului declarat doar de

către inculpată astfel încât pedeapsa aplicată, coborâtă mult sub minimul

special prevăzut de lege, este în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C.

pen.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpata invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita

individualizare a pedepsei solicitând reducerea cuantumului și schimbarea

modalității de executare prin aplicarea art. 86

1

C. pen.

Examinând hotărârile

atacate, respectiv actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei

s-au avut în vedere toate criteriile impuse de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care

inculpata a fost condamnată, cuprinse între 10 și 20 ani închisoare; gradul

ridicat de pericol social al faptei comise rezultat din modalitatea concretă de

săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale dar și datele care

caracterizează persoana inculpatei, lipsită de antecedente penale, cu o

atitudine procesuală relativ sinceră.

Acordând eficiența cuvenită

tuturor acestor criterii instanța de fond a apreciat că se justifică reținerea

în favoarea inculpatei a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

C. pen., dând dovadă de o clemență excesivă, pedeapsa fiind menținută și de

instanța de apel care sesizată fiind doar cu apelul inculpatei nu a avut

posibilitatea legală de a înlătura circumstanța atenuantă fără a aduce atingere

principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Așa fiind, în condițiile în

care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă situată mult sub minimul

special, de 10 ani închisoare, prevăzut de textul incriminator, o reducere a

pedepsei aplicate nu se justifică, în caz contrar scopurile educativ și punitiv

ale sancțiunii astfel cum au fost stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen.

neputând fi atinse.

Ca urmare Înalta Curte

învestită doar cu soluționarea recursului declarat de inculpată, pentru

considerentele arătate constată ca nefondată critica invocată de recurentă

astfel că va respinge recursul în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 88 C. pen. se

va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive

începând cu data de 29 ianuarie 2009.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 89/

A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 29

ianuarie 2009 la 9 iunie 2009.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 iunie 2009.