ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2163/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 13 martie 2009 Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei M.M.

la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar, în temeiul art. 65, alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., a menținut, în temeiul art. 350 alin. (1), C. pen., starea de arest preventiv a inculpatei, a dedus, în temeiul art. 88 C. pen., durata prevenției de la data de 29 ianuarie 2009 la zi, a luat măsurile de siguranță, în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, a confiscării speciale de la inculpată a cantității de 3,16 grame heroină, în amestec, rămasă în urma analizelor de laborator, și, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscării speciale de la inculpată a sumei de 10 lei, cu obligarea inculpatei, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpata care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și a susținut că instanța de fond nu a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa, considerând că se justifica reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 89/ A din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel instanța de apel a constatat că, deși instanța de fond a omis să-și motiveze soluția, limitându-se în a reda situația de fapt reținută în actul de inculpare și fără a face vreo analiză a probatoriului, soluția pronunțată este legală și temeinică.

S-a mai constatat că instanța fondului a făcut o amplă operațiune de individualizare judiciară a pedepsei și avându-se în vedere dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv limitele impuse de textul normativ invocat și caracterul devolutiv al apelului, instanța de control judiciar a procedat la analiza fondului cauzei, substituindu-se primei instanțe. În acest împrejurări s-a reținut în fapt, că la data de 29 ianuarie 2009 inculpata a vândut martorului denunțător R.D.C. două punguțe cu substanță pulverulentă, dintre care o doză conținea cantitatea de 0,10 gr de heroină, în amestec cu cafeină, paracetamol și griseofulvin, în timp ce a doua doză nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope, pentru suma de 120 lei, compusă din bancnote înseriate, din care suma de 110 lei a fost găsită ulterior asupra inculpatei.

La percheziția domiciliară, în imobilul inculpatei au fost găsite 46 de punguțe care conțineau cantitatea de 3,33 gr. de heroină în amestec cu cofeină, paracetamol și griseofulvin. Situația de fapt astfel cum a fost reținută a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, la care instanța de apel s-a referit, constatându-se că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, vinovăția acesteia fiind dovedită. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei instanța de apel a apreciat, în esență, că deși prima instanță, în mod netemeinic a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aceasta nu mai poate fi înlăturată în calea de atac a apelului declarat doar de către inculpată astfel încât pedeapsa aplicată, coborâtă mult sub minimul special prevăzut de lege, este în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a criticat hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei solicitând reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare prin aplicarea art. 86 1 C. pen. Examinând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că recursul este nefondat. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile impuse de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost condamnată, cuprinse între 10 și 20 ani închisoare; gradul ridicat de pericol social al faptei comise rezultat din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale dar și datele care caracterizează persoana inculpatei, lipsită de antecedente penale, cu o atitudine procesuală relativ sinceră.

Acordând eficiența cuvenită tuturor acestor criterii instanța de fond a apreciat că se justifică reținerea în favoarea inculpatei a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., dând dovadă de o clemență excesivă, pedeapsa fiind menținută și de instanța de apel care sesizată fiind doar cu apelul inculpatei nu a avut posibilitatea legală de a înlătura circumstanța atenuantă fără a aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac. Așa fiind, în condițiile în care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă situată mult sub minimul special, de 10 ani închisoare, prevăzut de textul incriminator, o reducere a pedepsei aplicate nu se justifică, în caz contrar scopurile educativ și punitiv ale sancțiunii astfel cum au fost stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen.

neputând fi atinse. Ca urmare Înalta Curte învestită doar cu soluționarea recursului declarat de inculpată, pentru considerentele arătate constată ca nefondată critica invocată de recurentă astfel că va respinge recursul în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 29 ianuarie 2009. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 89/ A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 ianuarie 2009 la 9 iunie 2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.