ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3583/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3583/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 292 din 15 aprilie

2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și 2

din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata O.G.I. la o pedeapsă de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale,

în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de

pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea

art. 350 C. proc. pen. și a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie

2009 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a

dispus confiscarea cantității de 18,50 grame heroină indisponibilizată la

I.G.P.R. conform dovezii din 24 septembrie 2009 rămase în urma analizelor de

laborator și distrugerea acesteia.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că la data de 21 septembrie 2009 numitul Z.I. a

formulat, în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002 un denunț față de inculpata

O.G.I. și față de „F.” sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, în sensul că aceștia vând heroină cu suma de 150 RON gramul.

În urma cercetărilor

efectuate, a fost identificat martorul M.V., consumator de heroină, care

obișnuia să cumpere heroină de la inculpata O.G.I.

La data de 21

septembrie 2009, numitul M.V. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr.

143/2000, un denunț față de inculpata O.G.I. și față de „F.” despre care

cunoaște că este cel de la care cumpără heroină inculpata.

În data de 22

septembrie 2009, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, organele

de poliție au procedat, în prezența martorului asistent M.T.R., la consemnarea

seriilor bancnotelor ce formează suma de 2.800 RON (4 bancnote a 200 RON

seriile 076B0760074, 063E0023742, 078E0575093 și 071A0734987 precum și 20 de

bancnote a 100 RON), sumă ce urma a fi folosită de martorul denunțător M.V. la

cumpărarea sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de droguri

de la inculpata O.G.I.

Denunțătorul M.V. a

fost percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului

asistent M.T.R. asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope

supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere.

Asupra martorului denunțător a fost lăsat telefonul mobil marca N. apelabil la

numărul 000.

De pe telefonul mobil

lăsat asupra sa, denunțătorul M.V. a apelat-o telefonic la numărul 0xx pe

inculpata O.G.I. cu care a stabilit să se întâlnească la benzinăria O. situată

pe bd.T. sector 6.

Lucrătorii de poliție

și martorul denunțător M.V. s-au deplasat spre locul de întâlnire stabilit.

Aici, organele de

poliție au format un dispozitiv de supraveghere a benzinăriei O., locul de

întâlnire și i-au înmânat martorului denunțător suma de 2.800 RON formată din

bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus

pentru a cumpăra heroină.

Martorul denunțător

M.V. s-a așezat la terasa benzinăriei O. situată pe bd. T. sector 6 și, întrucât

inculpata întârzia, a apelat-o telefonic, aceasta răspunzându-i că ajunge în 5

minute.

Martorul denunțător

M.V. i-a spus inculpatei că se află la terasa benzinăriei unde o așteaptă.

În jurul orei 14:00,

inculpata O.G.I. a venit și s-a așezat la masa unde se afla denunțătorul.

Au stat de vorba

circa 10 minute, timp în care cei doi nu au luat contact cu nici o persoană.

După acest timp, cei

doi s-au ridicat și au plecat lângă benzinărie, unde staționa un autoturism

marca S., taxi „O.” cu nr. yyy.

Inculpata O.G.I. a

urcat pe locul din dreapta spate lăsând portiera deschisă. Denunțătorul a rămas

în picioare în dreptul portierei respective și i-a dat inculpatei suma de 2.800

RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un

proces-verbal, bani pe care inculpata i-a numărat și, apoi, i-a remis

denunțătorului 4 punguțe de mici dimensiuni în care se afla heroină.

După finalizarea

tranzacției, autoturismul taxi s-a pus în mișcare deplasându-se pe bd. T. spre

str. V. sector 6, iar denunțătorul s-a deplasat spre lucrătorii de poliție

cărora le-a predat cele 4 punguțe cu heroină.

Aceste punguțe au

fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr.

52393, spre expertizare.

Imediat după ce a

plecat autoturismul taxi, a fost oprit de o altă echipă de polițiști care au

imobilizat-o pe inculpata O.G.I.

Asupra acesteia au

fost găsite suma de 3.436 RON din care 2.800 RON formată din bancnote ale căror

serii au fost consemnate într-un proces-verbal, două telefoane mobile marca M.

cu cartelă telefonică C., un telefon mobil marca S. cu cartelă telefonică C. și

un cântar electronic S.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel inculpata O.G.I., criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei având în vedere poziția procesuală a inculpatei și

cantitatea mică de droguri supusă traficului.

Prin Decizia penală

nr. 123/A din 08 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală a admis

apelul inculpatei O.G.I. declarat împotriva Sentinței penale nr. 292/F din 15

aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

Dosarul nr. 39402/3/2009, a desființat, parțial, sentința penală apelată și

rejudecând:

A redus cuantumul

pedepsei aplicate de la 10 ani la 6 ani închisoare (șase ani), prin aplicarea

art. 74 - 76 C. pen.

A aplicat

dispozițiile art. 71 - 64 C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A menținut starea de

arest a inculpatei și a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive, de la 23 septembrie 2009, la zi.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță de control judiciar a dat eficiență

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., reducând

pedeapsa inculpatei la 6 ani închisoare, apreciind că scopul pedepsei va fi

atins prin aplicarea unei pedepse mai mici.

Împotriva aceste

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpata O.G.I., invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și

personale ale faptei, precum și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., precum și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră

fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza

coroborată a ansamblului probator administrat a rezultat că în mod corect

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în

baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția

inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte

consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatei

care la data de 22 septembrie 2009 a vândut cu suma de 2.800 RON cantitatea de

18,63 grame heroină numitului M.V., întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv,

conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Examinarea criticii

formulată de inculpată va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte

constată că în cauză, la individualizarea pedepsei, atât instanța de fond,

precum și instanța de control judiciar nu au avut în vedere împrejurările

concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și persoana inculpatei.

În realizarea

oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar în mod special în cazul

individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau

împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii

și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al

faptei.

În cauză se observă

că inculpata a acționat la rugămintea denunțătorului, fără a lua în considerare

consecințele faptei sale, iar din actele dosarului nu rezultă că aceasta se

ocupă de traficul de droguri, în mod frecvent, acest act putând fi privit

izolat.

În aceste condiții,

se poate acorda o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.,

având în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatei (conform actelor

în circumstanțiere depuse la dosar se bucură de o bună apreciere în societate),

o pedeapsă într-un cuantum scăzut (de 3 ani) putând contribui la reeducarea

acesteia.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia

este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana

infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atâta asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul

preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă

justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și

finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal

român, art. 52 alin. (1) - potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni”.

Având în vedere

natura drogului (heroină), cantitatea de droguri (18,50 grame) traficată,

aspecte care deși țin de săvârșirea faptei, totuși se răsfrâng și asupra

persoanei inculpatei, care practic demonstrează că nu era străină de asemenea

tranzacții (orice persoană care nu avea de a face cu asemenea operațiuni ar fi

refuzat efectuarea lor), astfel încât Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu

se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, reeducarea

inculpatei putând avea loc numai în condițiile executării pedepsei în regim de

detenție și numai astfel pedeapsa își va atinge scopul prevăzut de art. 52 C.

proc. pen.

Astfel, Înalta Curte,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de inculpată și, rejudecând:

Va casa decizia și,

în parte, sentința, reducând atât pedeapsa principală la 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., cât și pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

cu închisoarea.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Conform art. 88 C.

pen., va deduce prevenția de la 22 septembrie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata O.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 8 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în

totalitate, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 292/F din

15 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând:

Reduce la trei ani

închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei, prin reținerea

dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

Reduce la 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 septembrie 2009

la 14 octombrie 2010.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN