ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1900/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 723/F din 21 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37, lit. b), C. pen. și art. 320 1 , C. pen., a condamnat-o pe inculpata R.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În temeiul art. 65, alin. (2), C. pen., i-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, a făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatei și a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 14 iulie 2011 la zi. În temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (1) și art. 18, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a cantităților de 4,60 și de 1,13 grame heroina, rămase în urma efectuării analizelor de laborator, predate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., în baza dovezii Seria H, nr. 0021474 din 16 august 2011. în temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 150 lei, conform recipisei de consemnare CEC Bank nr. 2924978/1, Seria TA, nr. 1633052 din 2 august 2011 și l-a obligat pe inculpat la sumei de 1.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din data de 6 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, din dosarul nr. 1493/D/P/2011, s-a reținut că, în urma denunțurilor formulate de denunțătorii S.M.

și D.A.R., surori, la data de 13 iulie 2011 s-a procedat la înserierea bancnotelor componente ale sumei de 100 lei, înmânată denunțătorului S.M., care, împreună cu denunțătorul D.A.R., s-au deplasat la domiciliul inculpatei, din București, Sectorul IV, unde denunțătorul i-a înmânat suma de 100 lei, care i-a remis acestuia două punguțe, al căror conținut, în cantitate de 0,14 grame heroină, a fost transferat într-o singură pungă, iar, la percheziția domiciliară, în locuința acesteia au fost găsite și ridicate cantitățile de 6,55 grame heroină și de 0,27 grame de cannabis, două bucăți din carton, pe care s-au pus în evidență urme de heroină, precum și sumele de 100 lei, compusă din bancnotele anterior înseriate, și de 150 lei, cu privire la care inculpata a declarat că aparțin fiicei sale, R.L.

S-a reținut că, la urmărirea penală, au fost administrate următoarele probe: denunțurile și declarațiile martorilor-denunțători S.M. și D.A.R., prin care au arătat că denunțătorul S.M., însoțit de denunțătorul D.A.R., sora sa, a cumpărat de la inculpată, de mai multe ori, timp de aproximativ 4 luni, heroină, pentru consumul propriu; procesul-verbal din data de 13 iulie 2011, cu planșe fotografice, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 100 lei; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 13 iulie 2011, cu declarațiile martorului-asistent D.A., coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.626 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R.

- Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, prin care s-a stabilit că punguța conține cantitatea de 0,14 grame de heroină; procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 13 iulie 2011, însoțit de declarațiile martorului-asistent D.A., potrivit cărora în imobilul inculpatului, din București, sectorul IV, au fost găsite și ridicate cantitățile de 6,55 grame heroină și de 0,27 grame de cannabis, două bucăți din carton, pe care s-au pus în evidență urme de heroină, precum și sumele de 100 lei, compusă din bancnotele înseriate, și de 150 lei, cu privire la care inculpatul a declarat că aparțin fiicei sale, R.L., coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.625 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R.

- Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor; declarațiile martorului B.A., conform cărora este consumator de heroină de aproximativ 3 ani, iar, de aproximativ două săptămâni, cumpăra droguri, cu suma de 50 lei doza, de la inculpata R.M.; declarațiile de recunoaștere ale inculpatei. S-a reținut că, la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2011, inculpata a solicitat aplicarea disp. art. 320 1 , alin. (1) și alin. (7), C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepsi închisorii, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72, C. pen., și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, conform art. 320/1, alin. (7), C. proc.

pen., gradul concret de pericol social al faptei penale, determinat prin urmările socialmente periculoase produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu era angajată în muncă și nu dispunea de o sursă licită de venituri, este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată definitiv, prin sentința penală nr. 2.778 din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului III, București, din dosarul nr. 6613/2002, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215, alin. (1) și alin. (3), C. pen., care constituie primul termen al recidivei după executare, a avut o atitudine procesuală sinceră. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de până în 4 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 53/A din 27 februarie 2012 Curtea de Apel București în temeiul art. 379, punctul 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpata R.M. împotriva sentinței penale nr. 723/F din 21 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând a înlăturat dispoziția privind confiscarea specială de la inculpată, în temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a sumei de 150 lei, depusă la CEC - Bank, conform recipisei de consemnare nr. 2924978/1 din 2 august 2011 (fila 89, dosar de urmărire penală) și, în temeiul art. 357, alin. (2), lit. e), C. proc.

pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei respective. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul art. 383, alin. (1) 1 , C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1), C. proc. pen., a menținut măsura arestări preventive a inculpatei și în temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., raportat la art. 88, alin. (1), C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14 iulie 2011 la zi. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 , alin. (1) și alin. (7), C. proc. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanța de apel având în vedere elementele de natură a caracteriza atât fapta penală, de o anumită gravitate, cât și persoana inculpatei, care, la vârsta sa, nu beneficiază de venituri licite, astfel că se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc, în locuința pe care a închiriat-o, după ce, anterior, a fost condamnată definitiv, prin două sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, situată în apropierea limitei minime speciale redusă cu o treime, este în măsură să asigure scopul punitiv al pedepsei închisorii, care devine prioritar, în raport cu perseverența infracțională a inculpatei.

De aceea, în condițiile în care inculpata, după executarea unei pedepse cu închisoarea destul de aspră, a comis, din nou, o infracțiune gravă, reeducarea și integrarea sa în societate devin greu realizabile. Din oficiu, instanța de apel a constatat că sentința penală este netemeinică, deoarece instanța de fond, în mod greșit, a confiscat special de la inculpată suma de 150 lei, găsită la domiciliu, referitor la care inculpata a arătat că-i aparține fiicei sale, R.L., și cu privire la care nu s-a dovedit că a fost obținută pe data de 13 iulie 201, în urma comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost cercetată în această cauză. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata R.M.

și a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenta inculpată, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpata R.M. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în infracțiunea săvârșită de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cât si datele care circumstanțiază persoana inculpatei, care nu are ocupație sau vreun loc de muncă și nu beneficiază de vreo sursă licită de venituri, este cunoscută cu antecedente penale, continuând pe aceiași linie infracțională în scopul de a obține sume de bani ilicite. Astfel, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, Înalta Curte reține că la fila 64 dosar urmărire penală se află fișa de cazier a inculpatei din care rezultă că inculpata a fost anterior condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 1754 din 19 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului V, București, din dosarul nr. 8662/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2451 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, din dosarul nr. 35262/2/2004 (4444/2004), stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 8 ani închisoare cu executare, raportat la pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite, de modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatei și poziția sa procesuală în cauză, care valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen. cât și față de reținerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatei este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 27 februarie 2012 din a Curții de Apel București, secția I penală. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 14 iulie 2011 la 5 iunie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 27 februarie 2012 din a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 14 iulie 2011 la 5 iunie 2012. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2012.