ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1900/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 723/F

din 21 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul

art. 2, alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37,

lit. b), C. pen. și art. 320

1

, C. pen., a condamnat-o pe inculpata

R.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc.

În temeiul

art. 65, alin. (2), C. pen., i-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b), C. pen., pe o durată de

5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, a

făcut aplicarea art. 71 - art. 64, lit. a), teza a II-a și

lit. b), C. pen.

A menținut

starea de arest preventiv a inculpatei și a dedus durata reținerii și arestării

preventive de la data de 14 iulie 2011 la zi.

În temeiul

art. 118, lit. f), C. pen., raportat la art. 17, alin. (1) și art. 18, alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea

distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a cantităților de 4,60 și de 1,13

grame heroina, rămase în urma efectuării analizelor de laborator, predate la

Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., în baza dovezii

Seria H, nr. 0021474 din 16 august 2011. în temeiul art. 118, lit. f), C. pen.,

raportat la art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea

specială de la inculpat a sumei de 150 lei, conform recipisei de consemnare CEC

Bank nr. 2924978/1, Seria TA, nr. 1633052 din 2 august 2011 și l-a obligat pe

inculpat la sumei de 1.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de

fond a reținut că, prin rechizitoriul din data de 6 septembrie 2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial București, din dosarul nr. 1493/D/P/2011, s-a reținut că,

în urma denunțurilor formulate de denunțătorii S.M. și D.A.R., surori, la data

de 13 iulie 2011 s-a procedat la înserierea bancnotelor componente ale sumei de

100 lei, înmânată denunțătorului S.M., care, împreună cu denunțătorul D.A.R.,

s-au deplasat la domiciliul inculpatei, din București, Sectorul IV, unde

denunțătorul i-a înmânat suma de 100 lei, care i-a remis acestuia două punguțe,

al căror conținut, în cantitate de 0,14 grame heroină, a fost transferat într-o

singură pungă, iar, la percheziția domiciliară, în locuința acesteia au fost

găsite și ridicate cantitățile de 6,55 grame heroină și de 0,27 grame de

cannabis, două bucăți din carton, pe care s-au pus în evidență urme de heroină,

precum și sumele de 100 lei, compusă din bancnotele anterior înseriate, și de

150 lei, cu privire la care inculpata a declarat că aparțin fiicei sale, R.L.

S-a reținut

că, la urmărirea penală, au fost administrate următoarele probe: denunțurile și

declarațiile martorilor-denunțători S.M. și D.A.R., prin care au arătat că

denunțătorul S.M., însoțit de denunțătorul D.A.R., sora sa, a cumpărat de la

inculpată, de mai multe ori, timp de aproximativ 4 luni, heroină, pentru consumul

propriu; procesul-verbal din data de 13 iulie 2011, cu planșe fotografice,

privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 100 lei; procesul-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante din data de 13 iulie 2011, cu

declarațiile martorului-asistent D.A., coroborate cu raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 143.626 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R. -

Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Laboratorul Central de

Analiză și Profil ale Drogurilor, prin care s-a stabilit că punguța conține

cantitatea de 0,14 grame de heroină; procesul-verbal de percheziție domiciliară

din data de 13 iulie 2011, însoțit de declarațiile martorului-asistent D.A.,

potrivit cărora în imobilul inculpatului, din București, sectorul IV, au fost găsite

și ridicate cantitățile de 6,55 grame heroină și de 0,27 grame de cannabis,

două bucăți din carton, pe care s-au pus în evidență urme de heroină, precum și

sumele de 100 lei, compusă din bancnotele înseriate, și de 150 lei, cu privire

la care inculpatul a declarat că aparțin fiicei sale, R.L., coroborate cu

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 143.625 din 20 iulie 2011, întocmit de I.G.P.R. - Direcția

de Combatere a Criminalității Organizate - Laboratorul Central de Analiză și

Profil ale Drogurilor; declarațiile martorului B.A., conform cărora este

consumator de heroină de aproximativ 3 ani, iar, de aproximativ două săptămâni,

cumpăra droguri, cu suma de 50 lei doza, de la inculpata R.M.; declarațiile de

recunoaștere ale inculpatei.

S-a reținut

că, la termenul de judecată din data de 6 octombrie 2011, inculpata a solicitat

aplicarea disp. art. 320

1

, alin. (1) și alin. (7), C. proc. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsi închisorii, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72, C. pen., și anume limitele

speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, reduse cu o treime,

conform art. 320/1, alin. (7), C. proc. pen., gradul concret de pericol social

al faptei penale, determinat prin urmările socialmente periculoase produse,

precum și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu era angajată în

muncă și nu dispunea de o sursă licită de venituri, este cunoscută cu

antecedente penale, fiind condamnată definitiv, prin sentința penală nr. 2.778

din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului III, București, din dosarul nr.

6613/2002, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prev. de art. 215, alin. (1) și alin. (3), C. pen., care

constituie primul termen al recidivei după executare, a avut o atitudine

procesuală sinceră.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpata și a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței penale și, pe fond, aplicarea unei pedepse cu

închisoarea orientată spre minimul special, de până în 4 ani închisoare.

Prin decizia

penală nr. 53/A din 27 februarie 2012 Curtea de Apel București în temeiul art.

379, punctul 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpata

R.M. împotriva sentinței penale nr. 723/F din 21 octombrie 2011 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a desființat, în parte, sentința penală

apelată și, în fond, rejudecând a înlăturat dispoziția privind confiscarea

specială de la inculpată, în temeiul art. 118, lit. f), C. pen., raportat la

art. 17, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a sumei de 150 lei, depusă la CEC -

Bank, conform recipisei de consemnare nr. 2924978/1 din 2 august 2011 (fila 89,

dosar de urmărire penală) și, în temeiul art. 357, alin. (2), lit. e), C. proc.

pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei respective. A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul

art. 383, alin. (1)

1

, C. proc. pen., raportat la art. 350, alin.

(1), C. proc. pen., a menținut măsura arestări preventive a inculpatei și în

temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., raportat la art. 88, alin. (1), C.

pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14

iulie 2011 la zi.

Instanța de

apel a reținut că instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a

dispozițiilor procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

, alin.

(1) și alin. (7), C. proc. pen.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanța de apel

având în vedere elementele de natură a caracteriza atât fapta penală, de o

anumită gravitate, cât și persoana inculpatei, care, la vârsta sa, nu

beneficiază de venituri licite, astfel că se ocupă cu vânzarea de droguri de

mare risc, în locuința pe care a închiriat-o, după ce, anterior, a fost

condamnată definitiv, prin două sentințe penale diferite, la pedepse cu

închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, a apreciat că

pedeapsa de 8 ani închisoare, situată în apropierea limitei minime speciale

redusă cu o treime, este în măsură să asigure scopul punitiv al pedepsei

închisorii, care devine prioritar, în raport cu perseverența infracțională a

inculpatei. De aceea, în condițiile în care inculpata, după executarea unei

pedepse cu închisoarea destul de aspră, a comis, din nou, o infracțiune gravă,

reeducarea și integrarea sa în societate devin greu realizabile.

Din oficiu,

instanța de apel a constatat că sentința penală este netemeinică, deoarece

instanța de fond, în mod greșit, a confiscat special de la inculpată suma de

150 lei, găsită la domiciliu, referitor la care inculpata a arătat că-i

aparține fiicei sale, R.L., și cu privire la care nu s-a dovedit că a fost

obținută pe data de 13 iulie 201, în urma comiterii infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc pentru care a fost cercetată în această cauză.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpata R.M. și a solicitat în temeiul

cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., reducerea

pedepsei.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenta

inculpată, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte

constată că recursul declarat inculpata R.M. este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art.

385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în

alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte

constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că

pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța

de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în

infracțiunea săvârșită de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cât si datele care circumstanțiază persoana inculpatei,

care nu are ocupație sau vreun loc de muncă și nu beneficiază de vreo sursă

licită de venituri, este cunoscută cu antecedente penale, continuând pe aceiași

linie infracțională în scopul de a obține sume de bani ilicite.

Astfel,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenirea săvârșirii de noi fapte

penale.

În ceea ce

privește circumstanțele personale ale inculpatei, Înalta Curte reține că la

fila 64 dosar urmărire penală se află fișa de cazier a inculpatei din care

rezultă că inculpata a fost anterior condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare

prin sentința penală nr. 1754 din 19 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului V,

București, din dosarul nr. 8662/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

2451 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, din

dosarul nr. 35262/2/2004 (4444/2004), stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 7

ani închisoare.

Înalta Curte

constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 8 ani închisoare cu

executare, raportat la pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea

reținută în sarcina inculpatei, este justificată și este în măsură să răspundă

cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și

nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite, de

modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatei și poziția sa

procesuală în cauză, care valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320/1

C. proc. pen. cât și față de reținerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. Astfel, se

constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa

aplicată inculpatei este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de

legea penală.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din

oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A

din 27 februarie 2012 din a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 88

C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 14

iulie 2011 la 5 iunie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 53/A

din 27 februarie 2012 din a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 14 iulie 2011 la 5 iunie

2012.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 iunie 2012.