ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4990/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 15

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de trafic de droguri de mare

risc săvârșite de inculpații D.M. și G.L. din infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.,

a condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a

condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul D.M. va executa pedeapsa cea mai grea de

5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa rezultantă detenția de la 28 martie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpata G.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 a confiscat sumele de 1.000.000 lei și 600.000 lei ridicate de

organele de poliție de la cei doi inculpați, reprezentând contravaloarea

heroinei traficate.

A constatat că întreaga cantitate de

heroină traficată și deținută fără drept de inculpați a fost consumată în

procesul analizelor de laborator.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în esență, că, în noaptea de 27 martie 2003, în baza

autodenunțului numitului C.I.C., consumator de 3 ani de heroină, organele de

poliție din cadrul B.C.T.D. – Poliția sector 3 București au efectuat o

descindere la locuința numiților D.M. și G.L., concubini, realizând un

flagrant.

În acest scop, numitul C.I.C. l-a

apelat pe telefonul mobil de trei ori pe inculpat pentru a-i solicita mai multe

doze de heroină, de două ori cumpărându-le de la acesta, iar o dată de la

concubina lui, G.L. Pentru a plăti heroina, denunțătorului i s-au pus la

dispoziție bani marcați cu praf fluorescent, seriile lor fiind consemnate în

procesul verbal.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: procesul verbal de constatare, rapoartele de constatare

tehnico-științifică, procesele verbale de verificare, declarațiile

inculpaților, declarațiile martorilor C.I.C., C.I.L., V.O.I. și planșele

fotografice.

În faza de cercetare judecătorească

și în cea de urmărire penală, inculpații au avut o atitudine nesinceră,

susținând că banii primiți de la denunțător reprezentau o datorie pe care

acesta o avea de restituit, inculpatul D.M. arătând că este doar consumator de

droguri, iar inculpata G.L. susținând că nu știa ce se afla în pliculețele pe

care i le-a dat numitul C.I.C.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul Tribunalului București, criticând-o pentru netemeinicie,

sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și inculpații D.M. și G.L. pe

motive de nelegalitate, invocând greșita lor condamnare și solicitând achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., faptele fiind comise fără intenție.

Prin decizia penală nr. 354 din 17

mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A desființat în parte sentința

penală nr. 382 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală și rejudecând, în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. în pedepsele componente:

A majorat de la 5 ani închisoare la

7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen. și de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei

G.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută, de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate inculpatului D.M. și a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de

7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații D.M. și G.L. împotriva aceleiași sentințe.

A dedus prevenția pentru inculpatul

D.M. de la 28 martie 2003 la zi.

A menținut starea de arest a

inculpatului D.M.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, reiterând, prin memoriile depuse, motivele invocate

și în apel, iar prin apărător, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, prin

menținerea sentinței instanței de fond, arătând că au un minor în întreținere

și sunt fără antecedente penale.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, iar vinovăția ambilor inculpați pe deplin dovedită, fiind susținută

de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Apărările inculpatului D.M., în

sensul că a recunoscut doar faptul că este consumator de heroină, susținând că

banii pe care i-a primit de la numitul C.I.C. reprezentau o datorie pe care

acesta avea să i-o restituie, iar cu privire la dozele de heroină, arătând că i

le dăduse sub formă de împrumut și ale inculpatei G.L., în sensul că i-a dat

dozele de heroină denunțătorului la solicitarea inculpatului D.M., fără a ști

ce conțin pliculețele, având cunoștință că acesta îi datora concubinului său

niște bani, sunt infirmate de toate probele dosarului, respectiv autodenunțul

și declarația numitului C.I.C., în care arată că de circa 2 luni cumpăra

droguri de la inculpați contra sumei de 300.000 – 350.000 lei doza, procesul

verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor C.I.L.

și V.O.I., planșele foto în care inculpata G.L. indica locul unde concubinul

său ținea drogurile și unde punea banii proveniți din vânzarea acestora, precum

și concluziile rapoartelor de constatare tehnico – științifică din care rezultă

că punguțele din material plastic tip bilă cumpărate de denunțător de la

inculpați conțin heroină, drog de mare risc.

Nu se poate reține că în cauză

inculpatul D.M. a acționat fără intenție, atâta timp cât din probele

administrate rezultă că, în urma unor convorbiri telefonice cu numitul C.I.C.,

a acceptat propunerea acestuia de a-i vinde heroină în schimbul unei anumite

sume de bani, inculpatul luând în acest sens legătura cu concubina sa G.L. și

deplasându-se personal la domiciliu pentru a se întâlni cu cumpărătorul și a

încheia tranzacția.

De asemenea, în combaterea apărării

inculpatei G.L., în sensul mai sus arătat, urmează a fi reținute și

declarațiile sale de la urmărirea penală în care arată faptul că avea

cunoștință despre împrejurarea că concubinul său este consumator de heroină,

despre faptul că acesta de mai multe ori a consumat droguri împreună cu

denunțătorul, precum și despre faptul că punguțele înmânate în data de 28

martie 2003 martorului C.I.L. conțineau droguri, afirmând că „m-am întâlnit în

scara blocului cu I. și i-am dat dozele. M. își cumpăra mai multe doze de la

persoane necunoscute pe care le consumau la țigară”.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol

social deosebit de ridicat al faptelor, raportat la modalitatea de săvârșire,

la urmarea produsă, la recrudescența deosebită a infracțiunilor de acest gen,

la atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpaților, circumstanțele personale

ale acestora, faptul că inculpatul D.M., deși condamnat în minorat, până în

prezent nu a mai comis alte fapte penale, inculpata G.L. fiind fără antecedente

penale și având împreună un minor în întreținere, nu sunt de natură a determina

recunoașterea unor circumstanțe atenuante, astfel încât se constată că

pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de prevederile art.

72 C. pen. și nu se impune redozarea acestora, fiind îndeplinite în acest fel

dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M. și G.L. împotriva deciziei penale nr. 354 din 17

mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.M., timpul arestării preventive de la 28 martie 2003 la 5

octombrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.