ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4990/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 382 din 15 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de trafic de droguri de mare risc săvârșite de inculpații D.M. și G.L. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul D.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă detenția de la 28 martie 2003 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata G.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat sumele de 1.000.000 lei și 600.000 lei ridicate de organele de poliție de la cei doi inculpați, reprezentând contravaloarea heroinei traficate.

A constatat că întreaga cantitate de heroină traficată și deținută fără drept de inculpați a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență, că, în noaptea de 27 martie 2003, în baza autodenunțului numitului C.I.C., consumator de 3 ani de heroină, organele de poliție din cadrul B.C.T.D. – Poliția sector 3 București au efectuat o descindere la locuința numiților D.M. și G.L., concubini, realizând un flagrant. În acest scop, numitul C.I.C. l-a apelat pe telefonul mobil de trei ori pe inculpat pentru a-i solicita mai multe doze de heroină, de două ori cumpărându-le de la acesta, iar o dată de la concubina lui, G.L. Pentru a plăti heroina, denunțătorului i s-au pus la dispoziție bani marcați cu praf fluorescent, seriile lor fiind consemnate în procesul verbal.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de verificare, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor C.I.C., C.I.L., V.O.I. și planșele fotografice. În faza de cercetare judecătorească și în cea de urmărire penală, inculpații au avut o atitudine nesinceră, susținând că banii primiți de la denunțător reprezentau o datorie pe care acesta o avea de restituit, inculpatul D.M. arătând că este doar consumator de droguri, iar inculpata G.L. susținând că nu știa ce se afla în pliculețele pe care i le-a dat numitul C.I.C.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul Tribunalului București, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și inculpații D.M. și G.L. pe motive de nelegalitate, invocând greșita lor condamnare și solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptele fiind comise fără intenție. Prin decizia penală nr. 354 din 17 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A desființat în parte sentința penală nr. 382 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și rejudecând, în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.

în pedepsele componente: A majorat de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului D.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei G.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută, de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.M. și a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.M. și G.L. împotriva aceleiași sentințe. A dedus prevenția pentru inculpatul D.M. de la 28 martie 2003 la zi. A menținut starea de arest a inculpatului D.M. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, reiterând, prin memoriile depuse, motivele invocate și în apel, iar prin apărător, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, prin menținerea sentinței instanței de fond, arătând că au un minor în întreținere și sunt fără antecedente penale. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția ambilor inculpați pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Apărările inculpatului D.M., în sensul că a recunoscut doar faptul că este consumator de heroină, susținând că banii pe care i-a primit de la numitul C.I.C. reprezentau o datorie pe care acesta avea să i-o restituie, iar cu privire la dozele de heroină, arătând că i le dăduse sub formă de împrumut și ale inculpatei G.L., în sensul că i-a dat dozele de heroină denunțătorului la solicitarea inculpatului D.M., fără a ști ce conțin pliculețele, având cunoștință că acesta îi datora concubinului său niște bani, sunt infirmate de toate probele dosarului, respectiv autodenunțul și declarația numitului C.I.C., în care arată că de circa 2 luni cumpăra droguri de la inculpați contra sumei de 300.000 – 350.000 lei doza, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor C.I.L.

și V.O.I., planșele foto în care inculpata G.L. indica locul unde concubinul său ținea drogurile și unde punea banii proveniți din vânzarea acestora, precum și concluziile rapoartelor de constatare tehnico – științifică din care rezultă că punguțele din material plastic tip bilă cumpărate de denunțător de la inculpați conțin heroină, drog de mare risc. Nu se poate reține că în cauză inculpatul D.M. a acționat fără intenție, atâta timp cât din probele administrate rezultă că, în urma unor convorbiri telefonice cu numitul C.I.C., a acceptat propunerea acestuia de a-i vinde heroină în schimbul unei anumite sume de bani, inculpatul luând în acest sens legătura cu concubina sa G.L. și deplasându-se personal la domiciliu pentru a se întâlni cu cumpărătorul și a încheia tranzacția.

De asemenea, în combaterea apărării inculpatei G.L., în sensul mai sus arătat, urmează a fi reținute și declarațiile sale de la urmărirea penală în care arată faptul că avea cunoștință despre împrejurarea că concubinul său este consumator de heroină, despre faptul că acesta de mai multe ori a consumat droguri împreună cu denunțătorul, precum și despre faptul că punguțele înmânate în data de 28 martie 2003 martorului C.I.L. conțineau droguri, afirmând că „m-am întâlnit în scara blocului cu I. și i-am dat dozele. M. își cumpăra mai multe doze de la persoane necunoscute pe care le consumau la țigară”.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, raportat la modalitatea de săvârșire, la urmarea produsă, la recrudescența deosebită a infracțiunilor de acest gen, la atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpaților, circumstanțele personale ale acestora, faptul că inculpatul D.M., deși condamnat în minorat, până în prezent nu a mai comis alte fapte penale, inculpata G.L. fiind fără antecedente penale și având împreună un minor în întreținere, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

și nu se impune redozarea acestora, fiind îndeplinite în acest fel dispozițiile art. 52 C. pen. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și G.L. împotriva deciziei penale nr. 354 din 17 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., timpul arestării preventive de la 28 martie 2003 la 5 octombrie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.