ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6812/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6812/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 827 din 21

octombrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

1. P.C.D.;

2. M.S.V.;

3. M.B.;

4. T.D.S.;

5. T.C.V.;

6. B.P.A.;

7. M.I.A.;

8. C.M.C.;

9. G.C.I.

, la câte un an închisoare fiecare,

pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri pentru

consum propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/200, cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate pe un termen de încercare

de 3 ani, punându-se în vedere dispozițiile art. 83 C. pen., cu privire la

revocarea beneficiului suspendării.

pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și

deținere de droguri pentru consum propriu prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada ianuarie - martie 2003,

inculpații P.C.D., M.S.V., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C. și G.C.I.

au cumpărat de la inculpații P.N.S.,

B.T.Șt., S.V.M. (condamnați în cauză pentru infracțiunea de trafic de droguri)

cantități importante de comprimate Ecstassy, cu conținut de

methilendioximetamfetamine, substanță cuprinsă ca drog de mare risc în anexa 2

a Legii nr. 143/2000, pe care le-au folosit la consum propriu.

Faptele au fost dovedite cu probele

administrate și recunoscute de inculpați, cu excepția inculpatului G.C.I., care

a susținut că pastilele le-au fost oferite gratuit și le-a înghițit pe loc,

nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000.

I.V.N. a cumpărat în anul 2002

diverse cantități de comprimate Ecstassy, pe care le-a revândut la prețul de

250.000–300.000 lei bucata diferiților cumpărători, parte identificați.

Ulterior, a părăsit România și a

fost reținut de autoritățile germane având asupra sa 2000 bucăți din același

drog procurate din Olanda.

La reîntoarcerea în țară, în anul

2003, a cumpărat de la inculpații B.T.Șt. și S.V.M. mai multe pastile de

Ecstassy, pentru consum propriu, iar la 28 iunie 2003, s-a autodenunțat,

predând organelor de poliție 14 asemenea pastile.

Apelurile declarate de inculpați

împotriva sentinței au fost respinse de Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 67/ A din 16 martie 2005.

Împotriva deciziei, inculpații au

declarat recurs.

În motivarea căii de atac,

inculpații P.C.D., M.S.V., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A. și C.M.C. au

solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art.

10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., și art. 18

1

C. proc.

pen., faptei comisă lipsindu-i gradul de pericol social al infracțiunii pentru

care au fost trimiși în judecată.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 18

1

C. pen.,

la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de mijloacele prin care

fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum

și de persoana și conduita făptuitorului.

Cumpărarea și deținerea de droguri

de mare risc, în vederea consumului, este, prin natura sa o infracțiune cu

ridicat grad de pericol social, obiectul juridic special vizând viața și

sănătatea unei persoane, valoare socială importantă ocrotită de lege.

Împrejurarea că inculpații nu au

antecedente penale, au recunoscut săvârșirea infracțiunii, au o comportare

corespunzătoare a fost avută în vedere de instanță atunci când a reținut în

favoarea acestora circumstanțe atenuante și a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, astfel că recursurile vor fi respinse ca nefondate.

În recursul său, inculpatul G.C.I. a

invocat motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 4 C. proc. pen.,

solicitând în principal achitarea întrucât fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar

în subsidiar, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen., raportat la art. 18

1

C. pen., fapta fiind lipsită de pericolul

social al infracțiunii.

Criticile sunt nefondate.

Din examinarea actelor dosarului,

declarațiile coinculpatului B.T.Șt. și declarațiile inculpatului rezultă că

acesta a cumpărat repetat pastile de Ecstassy, pe care le-a folosit pentru

consum propriu.

Revenirea asupra declarației de

recunoaștere, făcută în fața instanței de judecată, nu poate fi avută în

vedere, explicația inculpatului că s-a aflat sub o puternică tulburare nefiind

de natură a schimba situația de fapt.

De altfel, în solicitarea vizând achitarea

întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

inculpatul G.C.I.

invocă,

printre altele, și sinceritatea, care se referă, evident, la infracțiunea

reținută în sarcina sa cumpărarea și deținerea de droguri de mare risc în vederea

consumului propriu.

Elementele de circumstanțiere

invocate au fost avute în vedere de instanțe prin reducerea pedepsei sub

minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Nu se justifică achitarea

inculpatului întrucât fapta nu prezintă pericol social, întrucât infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată este periculoasă prin ea însăși, având în

vedere valoarea socială deosebită ocrotită prin legea menționată, astfel că se

va menține hotărârea de condamnare a acestuia.

I.V.N. a invocat în susținerea

recursului motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 21 și pct. 17

1

C. proc. pen.

A solicitat casarea hotărârilor cu

trimitere spre rejudecare, întrucât atât în fond, cât și în recurs, inculpatul

nu a fost legal citat.

Cu ocazia judecării cauzei în apel, I.V.N.

nu a invocat nulitatea relativă în sensul că judecarea cauzei a fost făcută cu

încălcarea regulilor de procedură în ceea ce îl privește, motivul fiind invocat

pentru prima oară în recurs.

Sub acest aspect este de observat că

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.,

vizând sentința nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs, el putând fi

invocat până la primul termen de judecată și dacă anularea actului este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Pe de altă parte, inculpatul a

plecat din țară, nu și-a indicat noul domiciliu și a fost citat la domiciliul

pe care și l-a declarat în recurs, cu ocazia judecării cauzei atât în fond, cât

și în apel.

Critica vizând greșita condamnare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc și cumpărarea și deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului

este, de asemenea, nefondată.

Susținerea potrivit căreia în cauză

trebuiau aplicate dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 care prevăd, ca o

cauză de nepedepsire, denunțarea către autorități a unei persoane cu privire la

participarea sa la una din infracțiunile prevăzute de art. 2 – art. 10 din aceeași

lege, nu are aplicabilitate în cauză.

La data efectuării denunțului 23

iunie 2003, ocazie cu care a predat autorităților 14 pastile, cumpărate și

deținute în vederea consumului propriu, era începută urmărirea penală împotriva

sa pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ori condiția prevăzută de art. 15 din aceeași

lege, este aceea ca denunțul să fie mai înainte de a fi început urmărirea

penală.

De asemenea, nu este întemeiat nici

motivul vizând greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

Martorii audiați în cauză A.C., B.O.,

G.S., C.R., Z.D. au relatat că au cumpărat de la inculpat pastile de Ecstassy

cu sume între 200.000 și 300.000 lei.

O dovadă în plus a faptului că

inculpatul efectua operațiuni ilicite cu droguri este și împrejurarea că

acesta, împreună cu V.G., au fost surprinși în anul 2000 la punctul de

frontieră Emmerich Alten din Germania, având asupra sa 2000 pastile de Ecstassy.

Criticile nefiind întemeiate,

urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

Întrucât în cauză nu sunt motive

care, examinate din oficiu, să ducă la casarea hotărârilor, recursurile

inculpaților P.C.D., M.S.V., M.B., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C., G.C.I.

și V.N. vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare și onorariul

apărătorilor din oficiu vor fi suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.C.D., M.S.V., M.B., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C.,

V.N. și G.C.I. împotriva deciziei penale nr. 67 din 16 martie 2005 a Curții de

Apel Cluj.

Obligă pe recurenții inculpați M.S.V.,

M.B., M.I.A., V.N. și G.C.I. la plata sumei de câte 120 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați P.C.D., T.D.S.,

T.C.V., B.P.A. și C.M.C. la plata sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

decembrie 2005.