ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 29 iulie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpații: - V.G. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000; la un an închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de punere la dispoziția publicului a locuinței în vederea consumului de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - C.A.F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la un an închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 8 februarie 2003, la zi. - T.E. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată, detenția preventivă, de la 13 februarie la 12 februarie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2002 și în luna ianuarie 2003 cei trei inculpați au comercializat droguri de mare risc, cunoscute sub denumirea generică de Ecstasy. Totodată, inculpații V.G. și C.A.F. au deținut ilegal astfel de droguri pentru consum propriu, primul inculpat punând și locuința proprie la dispoziția mai multor persoane în vederea consumului de droguri.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 225 din 8 octombrie 2003, admițând apelul inculpatului C.A.F., i-a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de comercializare de droguri, prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani la 4 ani închisoare, și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la un an închisoare la 10 luni închisoare, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, s-au respins, ca nefondate apelurile prin care inculpatul V.G. solicita aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar inculpatul T.E. solicita achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că nu a comis această faptă. Împotriva menționatelor hotărâri, cei trei inculpați au declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 și 17 1 C. pen. În cadrul motivelor de recurs scrise, cât și în concluziile orale, inculpatul V.G.

a solicitat reducerea pedepselor susținând că la individualizarea pedepselor prima instanță și instanța de apel au omis aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor și nu a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2002, deși a făcut dovada că în cursul procesului a denunțat alte persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2002 și a fost audiat în calitate de martor în legătură cu astfel de infracțiuni. Prin recursul inculpatului C.A.F. s-a cerut redozarea pedepsei, considerată prea severă în raport de faptele comise. La rândul său, inculpatul T.E.

a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținerea de droguri pentru consum propriu prevăzută de art. 4 din același act normativ, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., susținând că prin fapta săvârșită s-a adus o atingere minimă valorilor arătate de lege. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate de cei trei inculpați, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrările juridice fiind corespunzătoare.

Din probele administrate rezultă că inculpatul V.G. a inițiat întreaga activitate infracțională, el a procurat o cantitate mare de droguri, peste 700 pastile Ecstasy pe care a comercializat-o, punând la dispoziția mai multor persoane propria locuință în vederea consumului de droguri. Totodată inculpatul a consumat droguri de mare risc, singur cât și împreună cu alte persoane, situație în care se apreciază că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată respectând criteriile cerințelor art. 72 C. pen., fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia conform scopului prevăzut de art. 52 din același cod. Neaplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este justificată, în condițiile în care în favoarea inculpatului V.G.

s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, acesta neputând beneficia de două ori de reducerea la jumătate a pedepsei, întrucât cele două dispoziții invocate au același conținut. Referitor la inculpatul C.A.F. se constată că în mod corect instanța de apel a procedat la reducerea pedepsei principale aplicată pentru cele două infracțiuni, de la 5 ani la 4 ani închisoare. Cum la individualizarea acestei pedepse instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului largi circumstanțe atenuante, o nouă reducere a pedepsei nu se mai impune. Nici criticile formulate de inculpatul T.E. nu sunt justificate, din probele administrate (declarațiile coinculpaților și a martorei R.R.) rezultând, fără dubiu, că acesta a pus la dispoziția unor persoane, în mod repetat, pastile de Ecstasy, drog de mare risc, pe care le cumpărase de la V.G.

S-a făcut, de asemenea, dovada că inculpatul a deținut, pentru consum propriu, astfel de droguri. Aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 18 1 C. pen., nu se justifică, faptele comise de acesta prezentând un grad de pericol social sporit, care se reflectă, printre altele, în cuantumul ridicat al pedepselor prevăzute de Legea nr. 143/2000 pentru astfel de fapte. Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de cei trei inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 8 februarie 2003, la zi pentru inculpații V.G. și C.A.F. Onorariile pentru apărarea din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.G., C.A.F. și T.E. împotriva deciziei penale nr. 225 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 8 februarie 2003 până la 29 ianuarie 2004, pentru inculpații V.G. și C.A.F. Obligă recurentul inculpat V.G. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați C.A.F. și T.E. la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.