ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 29

iulie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpații:

- V.G. la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000; la un an închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri

pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la un an și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de punere la dispoziția publicului a

locuinței în vederea consumului de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- C.A.F. la 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000

și la un an închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru

consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca, potrivit

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 8

februarie 2003, la zi.

- T.E. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ și

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

detenția preventivă, de la 13 februarie la 12 februarie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în cursul anului 2002 și în luna ianuarie 2003 cei trei

inculpați au comercializat droguri de mare risc, cunoscute sub denumirea

generică de Ecstasy.

Totodată, inculpații V.G. și C.A.F.

au deținut ilegal astfel de droguri pentru consum propriu, primul inculpat

punând și locuința proprie la dispoziția mai multor persoane în vederea

consumului de droguri.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 225 din 8 octombrie 2003, admițând apelul inculpatului C.A.F., i-a

redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de comercializare de

droguri, prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani

la 4 ani închisoare, și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de deținere de

droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la un

an închisoare la 10 luni închisoare, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, s-au

respins, ca nefondate apelurile prin care inculpatul V.G. solicita aplicarea în

favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția

martorilor, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar inculpatul T.E.

solicita achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, susținând că nu a comis această faptă.

Împotriva menționatelor hotărâri,

cei trei inculpați au declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 14 și 17 și 17

1

C. pen.

În cadrul motivelor de recurs

scrise, cât și în concluziile orale, inculpatul V.G. a solicitat reducerea

pedepselor susținând că la individualizarea pedepselor prima instanță și

instanța de apel au omis aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din Legea

nr. 682/2002, privind protecția martorilor și nu a dat eficiența cuvenită

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2002, deși a făcut dovada că în cursul

procesului a denunțat alte persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni

prevăzute de Legea nr. 143/2002 și a fost audiat în calitate de martor în

legătură cu astfel de infracțiuni.

Prin recursul inculpatului C.A.F.

s-a cerut redozarea pedepsei, considerată prea severă în raport de faptele

comise.

La rândul său, inculpatul T.E. a

solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

în infracțiunea de deținerea de droguri pentru consum propriu prevăzută de art.

4 din același act normativ, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și

art. 18

1

C. pen., susținând că prin fapta săvârșită s-a adus o

atingere minimă valorilor arătate de lege.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de recurs invocate de cei trei inculpați, cât și din oficiu,

se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrările juridice fiind corespunzătoare.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul V.G. a inițiat întreaga activitate infracțională, el a procurat o

cantitate mare de droguri, peste 700 pastile Ecstasy pe care a comercializat-o,

punând la dispoziția mai multor persoane propria locuință în vederea consumului

de droguri. Totodată inculpatul a consumat droguri de mare risc, singur cât și

împreună cu alte persoane, situație în care se apreciază că pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare aplicată respectând criteriile cerințelor art. 72 C. pen.,

fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia conform scopului prevăzut

de art. 52 din același cod. Neaplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din

Legea nr. 682/2002 este justificată, în condițiile în care în favoarea

inculpatului V.G. s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 16 din

Legea nr. 143/2000, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, acesta neputând

beneficia de două ori de reducerea la jumătate a pedepsei, întrucât cele două

dispoziții invocate au același conținut.

Referitor la inculpatul C.A.F. se

constată că în mod corect instanța de apel a procedat la reducerea pedepsei

principale aplicată pentru cele două infracțiuni, de la 5 ani la 4 ani

închisoare. Cum la individualizarea acestei pedepse instanța de apel a reținut

în favoarea inculpatului largi circumstanțe atenuante, o nouă reducere a

pedepsei nu se mai impune.

Nici criticile formulate de

inculpatul T.E. nu sunt justificate, din probele administrate (declarațiile

coinculpaților și a martorei R.R.) rezultând, fără dubiu, că acesta a pus la

dispoziția unor persoane, în mod repetat, pastile de Ecstasy, drog de mare

risc, pe care le cumpărase de la V.G. S-a făcut, de asemenea, dovada că

inculpatul a deținut, pentru consum propriu, astfel de droguri.

Aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 18

1

C. pen., nu se justifică, faptele comise de

acesta prezentând un grad de pericol social sporit, care se reflectă, printre

altele, în cuantumul ridicat al pedepselor prevăzute de Legea nr. 143/2000

pentru astfel de fapte.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge ca nefondate recursurile declarate de cei trei inculpați, cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 8 februarie

2003, la zi pentru inculpații V.G. și C.A.F.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații V.G., C.A.F. și T.E. împotriva deciziei penale nr. 225

din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 8 februarie 2003 până la 29 ianuarie 2004, pentru inculpații

V.G. și C.A.F.

Obligă recurentul inculpat V.G. la

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați

C.A.F. și T.E. la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2004.