ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 885/2011

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 261 din 4 iunie 2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul T.L. la: - 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.; - 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 7 iunie 2009 și până la data de 14 octombrie 2009. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul T.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire de grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului T.L. pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 864 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.L., fără încuviințarea instanței de judecată, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În temeiul art. 17 alin. (3) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.L. a sumei de 590 RON, sumă obținută în urma valorificării drogurilor de risc. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare a rămas în sarcina statului. Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța a reținut că în anul 2007, inculpatul T.L.

era student în localitatea Cluj-Napoca, urmând cursurile Facultății de Construcții din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca. În acea perioadă inculpatul a devenit consumator de droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis - și, după ce l-a cunoscut prin intermediul prietenei sale pe numitul O.V. (martor în prezenta cauză și inculpat în Dosarul cu nr. 1548/117/2008 al Tribunalului Cluj) cu care s-a împrietenit, și droguri de mare risc - comprimate de ecstasy și cocaină. Inculpatul T.L. este din localitatea Mediaș și cu ocazia deplasării sale din Cluj-Napoca în localitatea de domiciliu, în cursul anului 2007, de la numiții "M." și "C.", respectiv de la martorul D.T., acesta își procura droguri de risc și de mare risc, pentru consumul său propriu sau pentru a fi vândute către alte persoane.

Astfel, din declarația martorului D.T. a rezultat că în cursul anului 2007 sau 2008, în schimbul unei cantități de 10 - 15 grame hașiș primită de la inculpat, i-a remis acestuia 30 pastile de ecstasy. De asemenea, în aceeași perioadă martorul a consumat de mai multe ori hașiș împreună cu inculpatul, hașiș care aparținea inculpatului. A mai arătat martorul că de la un prieten comun al său și al inculpatului, a aflat că acesta din urmă și-a procurat de la numitul "M." din Mediaș, o oarecare cantitate de hașiș. De asemenea, din declarația martorului D.R. a rezultat că a achiziționat de la inculpatul T.L., gratuit sau contracost, de aproximativ 10 ori, hașiș, achitând aproximativ 20 - 30 RON/gram, iar din declarația martorului B.M.C.

rezultă că în cursul anului 2007 a consumat împreună cu inculpatul și cu martorul O.V. o țigară conținând hașiș, că a cumpărat de la inculpat în aceeași perioadă 1 gram de hașiș cu suma de 40 - 60 RON/gram, precum și o pastilă de ecstasy, fără a putea preciza suma achitată. Din declarația martorului A.E., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că acest martor a cumpărat de aproximativ 20 de ori hașiș de la inculpatul T.L. cu câte 50 RON/gram. De asemenea, din declarația martorului T.S.A. a rezultat că inculpatul T.L. i-a vândut în luna decembrie 2007, 3 pastile de ecstasy cu suma de 30 - 50 RON/pastilă, în timp ce se afla în locuința martorului I.S., ocazie cu care și acesta din urmă a cumpărat 7 pastile de ecstasy, aspect confirmat de acest martor prin declarația dată în cauză.

Din declarația martorului O.V. a rezultat că în cursul anului 2007, în repetate rânduri a consumat împreună cu inculpatul droguri, respectiv ecstasy, cannabis și rezină de cannabis, acestea aparținând uneori martorului, alteori inculpatului. Din declarația aceluiași martor rezultă că știe că inculpatul T.L., în aceeași perioadă, a oferit și altor persoane, asemenea droguri, gratuit sau contracost. Declarațiile martorilor de mai sus se coroborează cu declarația inculpatului T.L. care a recunoscut atât consumul de droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis și de mare risc - ecstasy - cât și oferirea de droguri de mare risc sau de risc către martorii sus indicați. De remarcat că inculpatul T.L.

în declarația dată a confirmat aspecte care îl incriminează, în raport cu acești martori, aceștia încercând să minimalizeze atât cantitatea drogurilor achiziționate de la inculpat cât și natura acestora (de exemplu martorii D.T., B.M.C.). Față de aceste mijloace de probă, instanța a apreciat ca fiind dovedită învinuirea adusă inculpatului T.L. în ceea ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., actele materiale reținute fiind în raport cu martorii mai sus indicați. În ceea ce privește celelalte persoane indicate în actul de sesizare al instanței de judecată și cu privire la care s-a reținut caracterul continuat al infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța a reținut că față de mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici că inculpatul T.L.

le-ar fi oferit gratuit sau contracost droguri de risc sau de mare risc și nici că drogurile achiziționate de către acești martori de la alte persoane ar fi provenit de la inculpatul T.L., astfel că aceste acte materiale nu vor fi reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul infracțiunii continuate de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Nu au putut fi reținute apărările inculpatului T.L. în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc întrucât nu s-a făcut dovada că respectivele substanțe la care au făcut referire martorii ca fiind achiziționate de la inculpat, ar consta efectiv în substanțe interzise de lege, în condițiile în care chiar inculpatul a arătat că substanțele distribuite erau pastile ecstasy, droguri de mare risc.

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere și constituire de grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 reținută, de asemenea, în sarcina inculpatului, de către organele de urmărire penală, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prin grup infracțional organizat înțelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În prezenta cauză, în sarcina inculpatul T.L. s-a reținut că împreună cu O.V., I.S., T.S.A., T.A.N. și M.A. ar fi constituit un grup infracțional organizat, rolul inculpatului fiind acela de a procura pastile ecstasy în principal, dar și hașiș și care ulterior urmau a fi valorificate prin intermediul celorlalți membrii către alte persoane. S-a reținut că liderul grupului a fost O.V., că M.A., aflat în Spania, avea rolul de a trimite în țară colete cu hașiș, colete ridicate ulterior de către I.S., care din dispoziția liderului, le livra către diverse persoane. Rolul lui T.S.A. și T.A.N. era acela de a găsi persoane interesate în cumpărarea de droguri. Inculpatul l-a cunoscut pe O.V. așa cum s-a arătat anterior, în cursul anului 2007 prin intermediul colegelor de apartament de atunci ale inculpatului, între cei doi legându-se o relație de amiciție, iar pe T.S.

și I.S. inculpatul T.L. i-a cunoscut în toamna anului 2007 prin intermediul lui O.V.. Pe T.A.N. și M.A., inculpatul nu îi cunoaște. Din declarațiile inculpatului coroborate cu ale martorilor de mai sus, precum și ale martorelor P.I.O. și P.A., a rezultat că în contextul în care inculpatul era amic cu O.V., amândoi fiind consumatori de droguri, aceștia se întâlneau frecvent în cluburi sau la cafenea și că aceștia singuri sau cu alte persoane consumau droguri aparținând fie inculpatului, fie lui O.V.. În cadrul relațiilor cu O.V., acesta fiind prieten și cu I.S. și T.S., inculpatul se întâlnea sporadic și cu aceștia, de asemenea consumatori de droguri, contactele în legătură cu drogurile fiind reliefate cu ocazia analizării declarațiilor acestor din urmă martori.

Din declarațiile martorilor K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D. audiați în fața instanței de judecată și indicați în actul de sesizare ca fiind parte din persoanele care au beneficiat de droguri prin intermediul grupului infracțional organizat, constituit din persoanele indicate anterior, rezultă că pe inculpatul T.L. nu îl cunosc nici după nume, nici după porecla de "L." și nici după fizionomie. De asemenea, parte din acești martori au arătat că au achiziționat în cursul anului 2007 droguri de risc și pastile ecstasy de la O.V., T.S., I.S. ori T.A., însă au precizat că nu știu de unde aveau aceștia drogurile.

De asemenea, unii dintre acești martori au precizat că drogurile nu le solicitau doar de la unul dintre sus-numiții, ci de la oricare, și nici nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceștia și să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preț cu vreunul și banii să-i remită altuia (potrivit acuzării, fiecare membru din cadrul grupului avea o "specializare" - de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia prețul, de a livra drogul).

Față de aceste mijloace de probă administrate, instanța a reținut că în cauză nu s-a dovedit în mod cert constituirea de către inculpat a unui grup infracțional organizat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 ori aderarea acestuia la un astfel de grup și nici rolul său de a furniza pastile de ecstasy și hașiș acestuia pentru ca ulterior drogurile să fie comercializate către persoanele indicate în actul de sesizare, parte audiate în cauză în calitate de martori. Relațiile dintre inculpat și ceilalți membri menționați ca făcând parte din grupul infracțional organizat, în legătură cu drogurile, au fost reciproce și sporadice, insuficiente pentru a reține un rol al inculpatului, bine stabilit, de furnizare de droguri pentru valorificarea ulterioară a acestora de către ceilalți membrii ori acționarea coordonată a acestuia, după reguli bine stabilite.

Este de reținut și că, sub aspectul laturii subiective, existența unui grup infracțional organizat, presupune o coeziune psihică între membrii grupului, fiecare cunoscând rolul său și al celorlalți în cadrul grupului, reguli bine stabilite și acționarea coordonată a tuturor membrilor. Or, din declarațiile martorilor audiați rezultă că membrii grupului nu se cunoșteau toți între ei și nici nu efectuau fiecare activități fixe, bine stabilite, ci dimpotrivă, își remiteau reciproc substanțe interzise, pe care uneori, le remiteau gratuit sau contracost și altor persoane din cercul lor de prieteni. Concluzionând, față de cele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, astfel cum s-a arătat mai sus cât și sub aspectul laturii subiective, urmând a se dispune achitarea inculpatului T.L.

în raport cu această infracțiune. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța de judecată a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă, prin reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, natura drogurilor deținute de către inculpat, numărul actelor materiale reținute în sarcina sa, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și care a recunoscut parțial învinuirea adusă. Aceste din urmă împrejurări instanța le-a reținut ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul T.L.. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală referitor la soluția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de inițiere și constituire de grup infracțional organizat în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, precum și pentru netemeinicie raportat la cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a sancțiunii.

În motivarea apelului s-a arătat că în cauză s-au administrat suficiente probe din care rezultă indubitabil că rolul inculpatului în cadrul grupului a fost acela de a furniza droguri de mare risc, dar și droguri de risc, că inculpatul a desfășurat aceste activități la cererea inculpatului O.V., cu care se împrietenise, devenind principalul furnizor de droguri de mare risc a acestui grup, că inculpatul s-a aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor grupului, că a avut conștiința apartenenței la acest grup, că și-a asumat rolul de furnizor de droguri de mare risc, motiv pentru care se impune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune. S-a invocat Sentința penală nr. 596 din 2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus condamnarea inculpaților O.V., T.A., I.S.

și T.S., inclusiv pentru inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave și în motivele căreia se invocă și apartenența inculpatului T. la acest grup. În ceea ce privește cuantumul pedepsei, s-a apreciat că se impune o majorare a acesteia având ca modalitate de executare în regim de detenție, raportat la natura infracțiunilor, la gravitatea faptelor reflectată în modalitățile de comitere a faptelor reținute, de perioada îndelungată, de urmările care s-au produs și se puteau produce referitor la sănătatea consumatorilor ce au cumpărat droguri de la inculpat. S-a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră nu justifică reținerea unei circumstanțe atenuante.

Inculpatul T.L. a criticat sentința instanței de fond cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei solicitând a se constata că se regăsesc toate condițiile legale ale aplicării art. 81 C. pen. cu motivarea că la dosar există date suficiente din care rezultă că a avut un comportament ireproșabil în momentul în care a venit în țară, a avut un comportament adecvat și cât a locuit în Israel, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a convinge instanța că nu mai este implicat în astfel de activități, că tot ceea ce a făcut se datorează vârstei. Prin Decizia penală nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul T.L.. Instanța de prim control judiciar a reținut că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății nu dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea tuturor infracțiunilor și actelor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire de grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a probat existența elementelor constitutive ale acestei fapte.

Infracțiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracțional organizat, în modalitatea constituirii implică o activitate de alcătuire, de înființare a grupului, iar în modalitatea inițierii implică acțiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea implicând stabilirea componenței, structurii, modului de organizare și operare, scopului și mijloacelor, a rolului fiecărui membru și modalităților de aducere la îndeplinire a scopului urmărit. Sub aspect subiectiv, este necesar ca persoanele care urmăresc inițierea și constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup și modalitățile de aducere la îndeplinire și, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop.

Ceea ce s-a probat însă în cauză este faptul că inculpatul și celelalte persoane presupus a face parte din grup nu se cunoșteau toți între ei și nici nu efectuau fiecare activități fixe, bine stabilite; dimpotrivă, aceste persoane, printre care și inculpatul (cu privire la care devenise notoriu că era consumator de droguri și cu posibilitate de procurare a unor astfel de substanțe) erau persoane la care se apela individual și ocazional pentru procurarea de droguri ori pentru a pune la dispoziție astfel de substanțe la petreceri (gratuit ori contracost), dar fără a se putea stabili vreo conexiune între acțiunile acestora, caracteristica principală a modului de acționare fiind sporadicitatea. Astfel, martorul C.D.

arată că a aflat din auzite că inculpatul consumă droguri și că împreună cu martorul O. s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde toți au fumat 2 țigări cu drog; martorul I.S. arată că s-a întâlnit cu inculpatul prin cluburi și a consumat cu acesta de câteva ori "iarbă". Mai mult, unii din martorii audiați arată că nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceștia și să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preț cu vreunul și banii să-i remită altuia (fiind infirmată astfel ideea rolului prestabilit în grup a fiecăruia, respectiv acela de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia prețul, de a livra drogul), iar alți martori declară că nu l-au cunoscut pe inculpat, nici după nume, nici după porecla "L.", nici după fizionomie, procurându-și droguri de la martorii O.V.

ori I.S. sau B.I., fără a cunoaște de unde și cine le furniza droguri (martorii K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D.). Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeași lege, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește.

În raport cu aceste prevederi, din ansamblul probelor administrate în cauză nu s-a probat existența unei astfel de structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite, inițiată sau constituită de inculpat ori la care acesta să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia inculpatul să aibă un rol prestabilit, astfel că în mod corect s-a concluzionat de către instanța de fond că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003. Cu privire la actele materiale componente ale infracțiunii continuate de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat ca fiind probate doar actele materiale în raport de martorii D.T., D.R., B.M.C., A.E., T.S.A., I.S., O.V..

Declarațiile tuturor celorlalți martori, deși confirmă consumul de droguri de risc ori de mare risc, nu-l indică pe inculpat ca fiind cel care procura, direct ori indirect, aceste substanțe astfel că este fundamentată și soluția prin care s-a menținut în conținutul infracțiunii continuate doar actele materiale confirmate de martorii menționați mai sus. În ceea ce privește pedepsele stabilite de instanța de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea a concluzionat că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, fiind sancțiuni penale care răspund cerințelor de coerciție și reeducare, dar și gradului concret de pericol social al faptei și persoanei inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul T.L. Parchetul critică hotărârile pentru netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și individualizarea pedepsei. În motivarea recursului se arată de către parchet că probele administrate dovedesc că inculpatul a cunoscut personal cel puțin pe trei dintre membrii grupului, respectiv O.V., T.S.

și I.S., cunoscând totodată și despre existența și implicarea inculpatului M.A. în activitatea grupului, a preluat în parte, din motive obiective, atribuțiile inculpatului O.V., procurând și furnizând droguri în mod direct inculpaților T.S. și I.S., cunoscând că aceștia se ocupă în mod obișnuit de distribuirea drogurilor pe piață și încasarea contravalorii lor. Inculpatul T.L. s-a aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor grupului infracțional organizat, patru dintre aceștia fiind condamnați pentru această infracțiune prin Sentința penală nr. 596 din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj. Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a solicitat de către parchet majorarea pedepselor aplicate inculpatului și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, perioada îndelungată de desfășurare a activității infracționale, urmările produse.

Inculpatul T.L., în recursul său, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., față de conduita s-a procesuală sinceră, lipsa de experiență, vârsta la care a comis faptele și împrejurarea că în prezent este încadrat în muncă. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Inculpatul T.L. a fost trimis în judecată, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, reținându-se în actul de sesizare că, în cursul anului 2007, împreună cu O.V., T.S.A., I.S. și T.A.N.

a constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării de activități de trafic de droguri în municipiul Cluj-Napoca, urmat de săvârșirea infracțiunilor continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc. Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Probele administrate nu au dovedit că inculpatul făcea parte dintr-o astfel de structură, bine organizată, în care fiecare membru avea un rol prestabilit, acționa coordonat și după reguli bine stabilite, după cum nu s-a dovedit nici aderarea inculpatului la un astfel de grup. Inculpatul nu se cunoștea cu toate persoanele indicate de parchet ca făcând parte din grupul infracțional, nu a acționat în mod coordonat împreună cu acestea, ci dimpotrivă, așa cum a reținut și instanța de apel, acțiunile inculpatului aveau un caracter sporadic. Martorul K.A. arată că nu îl cunoaște pe inculpat, în schimb îi cunoaște pe I.S., O.V. și T.A., de la care a cumpărat canabis și rezină de cannabis, nu știe de unde aveau aceștia drogurile.

Martorii I.S. și T.S.A. au arătat că au cumpărat de la inculpat droguri, respectiv ecstasy, însă nu au putut oferi detalii în legătură cu presupuse activități ale inculpatului în cadrul unui grup infracțional organizat. Martorul O.V., în cursul judecății, a relatat că îl cunoaște pe inculpat, consuma împreună cu acesta droguri, știe că acesta a oferit și altor persoane droguri gratis sau contra cost. Alți martori au arătat că nu îl cunosc pe inculpat după nume, poreclă sau fizionomie - L.S.B., K.P.I., T.A.N., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G. Martorul C.D.A. a relatat că, din auzite, știa că inculpatul se ocupă cu consumul de droguri, în cursul anului 2006 împreună cu O.V. s-au deplasat spre domiciliul inculpatului, iar acesta a adus de la inculpat două țigări ce conțineau drog pe care le-au fumat împreună.

Nu cunoaște dacă inculpatul comercializează droguri sau ar avea vreo sursă de unde își procura aceste substanțe. Inculpatul era cunoscut ca și consumator de droguri, oferea și altor persoane gratuit sau contra cost diferite droguri, fără a se putea reține ca având rolul de furnizare de droguri către ceilalți membri pentru valorificarea acestora sau că a acționat coordonat cu aceștia, după reguli bine stabilite. Critica referitoare la individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondată. Pedepsele aplicate inculpatului - prin cuantum și modalitatea și executare - sunt în măsură să corespundă cerințelor art. 52 C. pen. privind scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret, forma continuată a infracțiunilor, natura drogurilor deținute de inculpat, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, posibilele consecințe severe pentru sănătatea persoanelor consumatoare de droguri, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, este tânăr, a renunțat la consumul de droguri, are un loc de muncă stabil, în favoarea sa fiind reținute corect circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Totuși, față de gravitatea faptelor comise și numărul de acte materiale reținute în sarcina inculpatului nu se impune reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, așa cum solicită inculpatul.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpatul T.L. împotriva Deciziei penale nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul intimat inculpat T.L. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2011. Procesat de GGC - CL