ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1504/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 854

din 23 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul S.A. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 86

1

și a art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere,

prevăzute în alin. (3) lit. a) – d) din același articol.

Totodată, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din

același cod, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În temeiul art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Începând din luna ianuarie

2003, inculpatul consumă heroină, cumpărată din zona Ferentari.

La 23 octombrie 2003, G.S.

l-a apelat pe inculpat și i-a dat întâlnire, pentru a cumpăra heroină de la el,

în apropierea stației de benzină A. situată în perimetrul Pieții Sudului din

sectorul 4 al capitalei.

Odată ajuns aici, inculpatul

a fost oprit de o patrulă de jandarmi, percheziția corporală relevând găsirea

asupra sa, a trei doze de heroină.

La fața locului, se afla și

concubinul lui G.S., S.D., acesta văzând când jandarmii l-au percheziționat pe

inculpat.

În faza cercetării

judecătorești, cu toate diligențele depuse de instanță, G.S. și S.D. n nu au

putut fi audiați, motiv pentru care, coroborat și cu versiunile diferite ale

declarațiilor celor doi și bazat și pe faptul că la inculpat nu s-au găsit

banii obținuți din vânzarea heroinei, prima instanță a reținut că dubiul

privind săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, profită

inculpatului, sens în care s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din

același cod (fapta nu există).

Împotriva sentinței, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motivele invocate

fiind contrarietatea dintre considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia,

nepronunțarea asupra unor probe administrate și greșita aplicare a legii, cu

referire la nelegala achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București,

secția a II a penală, prin decizia penală nr. 718 din 29 septembrie 2004, a

admis apelul declarat de parchet, a desființat, în parte, sentința, în baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la 10

ani închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen., și în baza art.

65 din același cod, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Instanța de apel a înlăturat

aplicarea art. 86

1

, art. 86

2

și art. 86

3

alin.

(3) C. pen.

Totodată, în baza art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt prin nelegala reținere a

vinovăției sale în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

Recursul declarat de

inculpat este fondat numai în ce privește considerentul ce se va detalia mai

jos.

Potrivit art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea .. oferirea, ..

transportul, .. deținerea .. privind circulația drogurilor de risc, fără drept,

se pedepsesc ..

Alin. (2) al art. 2 din

aceeași lege, stipulează că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Raportând la cauză aceste

texte de lege, se reține că aceste dispoziții prevăd ca modalități normative

alternative de realizare a elementelor materiale ale laturii obiective, mai

multe acțiuni, aceasta nelimitându-se doar la vânzare.

Pe de altă parte, în faza

cercetării judecătorești, manifestând rol activ, instanța, după ce a depus

diligențe, pentru a-i asculta nemijlocit pe martorii G.S. și S.D., în baza

prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a dispus citirea declarațiilor

lor anterioare.

Din examinarea întregului

material probator administrat, respectiv procesul – verbal de depistare semnat

de cei doi martori și de șapte jandarmi, se reține că la sesizarea lui G.S.

care urma să se întâlnească cu inculpatul, în jurul orelor 22,30, pentru a

cumpăra de la acesta trei doze de heroină, inculpatul a fost depistat și la

controlul corporal, s-au găsit la el cele trei doze ce conțineau o substanță de

culoare cenușie, pulverulentă.

Actul se coroborează cu

declarațiile martorei G.S., aceasta indicând în mod constant adresa, numele

inculpatului și numărul de doze de drog ce urma să le cumpere, asupra

inculpatului găsindu-se tocmai cele trei doze cerute de femeie.

La rândul său, martorul

S.D., neconsumator de droguri, a declarat că prietena sa, G.S., consuma, 3 – 4

doze de drog.

Se mai reține că susținerile

inculpatului, în sensul că drogul i-a fost dat de R. sau „fiul lui R.”, nu se

coroborează cu nici o probă, el neoferind nici o dată concretă care să poată

conduce la identificarea persoanei indicate.

Se reține astfel că, în mod

just, instanța de apel a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

Examinând din oficiu

hotărârile pronunțate, se apreciază că în acord cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, așa cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen., pedeapsa

rezultantă stabilită nu reflectă, prin considerarea tuturor elementelor legale,

respectiv pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, cerința legală de a fi un

mijloc de reeducare a condamnatului așa cum stipulează art. 52 C. pen.

Astfel, analizând datele ce

caracterizează persoana inculpatului, se reține că acesta, la data săvârșirii

infracțiunilor din cauză, nu avea antecedente penale, este tânăr și, în

consecință, se pot aplica circumstanțe atenuante cu consecința unor pedepse mai

mici.

Totodată, prin stabilirea

unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare executabilă în regim de privare de

libertate, se poate realiza scopul pedepsei, acela de prevenție generală și

specială.

Pentru cele ce preced,

recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 718/ A din 29 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată

numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpatului și

la pedeapsa de executat.

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de l0

ani închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare, aplicată

pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu,

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2003;

- 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Modifică pedepsele aplicate

inculpatului, în sensul că, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și ale art. 76

C. pen., le reduce de la 3 ani închisoare, la un an și 6 luni închisoare,

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000 și de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare, pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul

S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2003 până la

punerea efectivă în libertate.

Onorariul în suma de 400.000

lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 martie 2005.