ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 784 din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații L.T.M., D.B.G. și D.A., ca neîntemeiate. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpații D.A., S.C.V. și L.T.M., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 18 septembrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpaților. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 75 lit. a) C. pen., și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.B.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 81 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit conform art. 110 C. pen. Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 18 septembrie 2003 la 26 mai 2004. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea cantității de 1.04 grame de heroină, ce urmează a fi dispusă conform art. 118 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800.000 lei, onorariul avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în data de 17 septembrie 2003, numitul F.P. a formulat un autodenunț prin care a arătat că este consumator de heroină de circa 4 luni, heroina fiind procurată la prețul de 200.000 lei doza de la numitul S. și asociații acestuia (care își desfășoară activitatea infracțională în cartierul Ferentari), manifestându-și astfel dorința de a coopera cu organele de poliție în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.

În baza autodenunțului în seara zilei de 17 septembrie 2003 organele de poliție au pus la dispoziția denunțătorului suma de 8.000.000 lei (bancnote identificate prin serie) în vederea cumpărării de către acesta a cantității de 5 grame de heroină de la numitul S. (identificat ulterior în persoana inculpatului D.A.). Numitul F.P. a contactat telefonic în acest sens pe inculpatul D.A. stabilind de comun acord cu acesta să se întâlnească în acea noapte într-un părculeț (unde s-au mai întâlnit și anterior) situat la intersecția str. Toporași cu Șos. Giurgiului, pentru ca ulterior tot în urma unei discuții telefonice inculpatul D.A. să comunice numitului F.P. că îi poate oferi doar 40 doze heroină, la prețul total de 8.000.000 lei, ofertă acceptată de către F.P., cei doi stabilind întâlnirea, în jurul orelor 23,00.

La ora stabilită și-a făcut apariția un taxi, condus de martorul B.A.D., în care se aflau inculpații D.A., D.B.G. și L.T.M., pentru ca la un scurt timp să-și facă apariția și inculpatul S.C.V. pe o bicicletă, având asupra sa cele 40 doze heroină, puse într-un pachet de țigări, primite anterior de la inculpatul D.A., căruia, de altfel, i-a și înmânat pachetul cu dozele de heroină, acesta la rândul lui înmânându-le inculpatului L.T.M. (conform înțelegerii acesta era desemnat de D.A. să înmâneze personal drogurile lui F.P.). Se reține, de asemenea, că inculpatul L.T.M., la cererea inculpatului D.A. luase asupra sa o seringă, sare de lămâie și un capac, înțelegerea fiind ca înainte de tranzacție deținătorul să „probeze marfa”, lucru petrecut de altfel, după care, în momentul în care L.T.M.

se pregătea să înmâneze dozele de heroină și să primească banii, denunțătorul F.P. a plecat în grabă din parc, pretextând că nu are toți banii la el, după care imediat organele de poliție și procurorul au intervenit în vederea imobilizării inculpaților, nu înainte de a alerga după aceștia și a se executa foc de avertisment. Ulterior, inculpatul D.A. a condus organele de poliție la locuința inculpatului S.C.V. care nu fusese prins inițial, de unde acesta din urmă a fost reținut de organele de poliție. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S.C.V., D.A. și L.T.M., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, considerate prea mari în raport cu poziția lor procesuală.

Prin decizia nr. 572/ A din 3 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, reținându-se că, deși exista concurs între cauze de agravare și atenuare a răspunderii penale, nefiind deci obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor atenuante și a aplicat pedepse sub acest minim. Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o sub același aspect, al individualizării pedepselor, apreciate insuficiente în raport cu pericolul social ridicat al faptelor săvârșite. Acest apel a fost soluționat separat prin decizia penală nr. 876/ A din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, fiind respins ca nefondat.

Împotriva primei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor, precum și al individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepselor aplicate, considerate prea aspre în raport cu circumstanțele personale ale fiecărui inculpat. În motivarea recursurilor, inculpații S.C.V. și D.A. au arătat că încadrarea juridică corectă a faptelor pentru care sunt judecați este aceea de tentativă la trafic de droguri, deoarece tranzacția nu a fost finalizată, neprimind banii ce reprezentau contravaloarea drogurilor. Totodată, au solicitat să se facă aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, în raport cu atitudinea lor cooperantă cu organele de anchetă.

În ceea ce privește recursul inculpatului L.T.M., acesta a arătat, în principal, că este doar consumator, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 4 din Legea nr. 143/2000; pe de altă parte, a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în complicitate sau tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în raport de contribuția sa efectivă la săvârșirea faptei. În subsidiar, toți inculpații au solicitat reducerea pedepselor. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează încadrarea juridică a faptelor, Curtea constată că acesta este nefondat, inculpații săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în forma coautoratului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpații au conlucrat pentru divizarea cantității de 5 grame achiziționate pentru revânzare, confecționând 75 de doze (bile), pentru ca apoi să-și împartă rolurile în vederea realizării tranzacției. Astfel, după ce drogurile au fost mascate întru-un pachet de țigări, au fost transportate la locul de întâlnire de către inculpatul S.C.V., care s-a deplasat cu o bicicletă, în scopul de a supraveghea zona, ceilalți inculpați venind separat cu un taximetru. El a înmânat pachetul cu droguri inculpatului D.A., care, la rândul său, le-a predat inculpatului L.T.M., ce era desemnat să le remită cumpărătorului, scop în care avea asupra sa și o seringă, sare de lămâie și un capac, necesare testării.

De altfel, inculpații, prinși în flagrant, au relatat detaliat împrejurările săvârșirii faptei, neavând obiecții la semnarea procesului - verbal de constatare a infracțiunii, întocmit conform dispozițiilor art. 467 C. proc. pen., iar declarațiile ulterioare date de aceștia sunt în același sens. Referitor la solicitarea inculpatului L.T.M., de a se schimba încadrarea juridică a faptei comise de el în cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, se constată că este nefondată, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, pentru considerentele deja arătate.

Pe de altă parte, apărarea în sensul că neprimind banii, tranzacția nu a fost finalizată și deci fapta a rămas în faza de tentativă, nu subzistă, întrucât art. 2 alin. (1) incriminează, printre altele, și punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul sau deținerea, modalități alternative care se regăsesc în modul de săvârșire a faptelor, astfel cum a fost evidențiat mai sus. Nici solicitarea de a face aplicarea dispozițiilor art. 16 din aceeași lege, nu este fondată, deoarece intenția inculpaților de a colabora cu organele de poliție în scopul prinderii altor traficanți de droguri, nu a fost materializată.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților de instanța de fond și menținute de instanța de apel, deoarece nu se justifică reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată fiecărui inculpat, ce a fost coborâtă sub minimul special, de 10 ani, după reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. Instanța de fond a dat dovadă de clemență, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, deși acest lucru nu era obligatoriu datorită concursului cu circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen., astfel că o reducere a pedepsei stabilite în acest mod nu se justifică. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții – inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.C.V., D.A. și L.T.M. împotriva deciziei penale nr. 572/ A din 3 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaților de la 18 septembrie 2003 la 17 ianuarie 2005. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.