ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 784

din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, respinge

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații L.T.M.,

D.B.G. și D.A., ca neîntemeiate.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art.

74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpații D.A., S.C.V. și

L.T.M., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 88 deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 18 septembrie

2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., menține starea de arest a inculpaților.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 75

lit. a) C. pen., și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe

inculpatul D.B.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 81 C. pen.,

suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, ce constituie

termen de încercare, stabilit conform art. 110 C. pen.

Pune în vedere inculpatului

prevederile art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 18 septembrie

2003 la 26 mai 2004.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea

cantității de 1.04 grame de heroină, ce urmează a fi dispusă conform art. 118

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 800.000 lei, onorariul avocat din oficiu, va fi avansată

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că, în data de 17 septembrie 2003, numitul

F.P. a formulat un autodenunț prin care a arătat că este consumator de heroină

de circa 4 luni, heroina fiind procurată la prețul de 200.000 lei doza de la

numitul S. și asociații acestuia (care își desfășoară activitatea infracțională

în cartierul Ferentari), manifestându-și astfel dorința de a coopera cu

organele de poliție în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.

În baza autodenunțului în

seara zilei de 17 septembrie 2003 organele de poliție au pus la dispoziția

denunțătorului suma de 8.000.000 lei (bancnote identificate prin serie) în

vederea cumpărării de către acesta a cantității de 5 grame de heroină de la

numitul S. (identificat ulterior în persoana inculpatului D.A.).

Numitul F.P. a contactat

telefonic în acest sens pe inculpatul D.A. stabilind de comun acord cu acesta

să se întâlnească în acea noapte într-un părculeț (unde s-au mai întâlnit și

anterior) situat la intersecția str. Toporași cu Șos. Giurgiului, pentru ca

ulterior tot în urma unei discuții telefonice inculpatul D.A. să comunice

numitului F.P. că îi poate oferi doar 40 doze heroină, la prețul total de

8.000.000 lei, ofertă acceptată de către F.P., cei doi stabilind întâlnirea, în

jurul orelor 23,00.

La ora stabilită și-a făcut

apariția un taxi, condus de martorul B.A.D., în care se aflau inculpații D.A.,

D.B.G. și L.T.M., pentru ca la un scurt timp să-și facă apariția și inculpatul

S.C.V. pe o bicicletă, având asupra sa cele 40 doze heroină, puse într-un

pachet de țigări, primite anterior de la inculpatul D.A., căruia, de altfel,

i-a și înmânat pachetul cu dozele de heroină, acesta la rândul lui înmânându-le

inculpatului L.T.M. (conform înțelegerii acesta era desemnat de D.A. să înmâneze

personal drogurile lui F.P.).

Se reține, de asemenea, că

inculpatul L.T.M., la cererea inculpatului D.A. luase asupra sa o seringă, sare

de lămâie și un capac, înțelegerea fiind ca înainte de tranzacție deținătorul

să „probeze marfa”, lucru petrecut de altfel, după care, în momentul în care

L.T.M. se pregătea să înmâneze dozele de heroină și să primească banii,

denunțătorul F.P. a plecat în grabă din parc, pretextând că nu are toți banii

la el, după care imediat organele de poliție și procurorul au intervenit în

vederea imobilizării inculpaților, nu înainte de a alerga după aceștia și a se

executa foc de avertisment.

Ulterior, inculpatul D.A. a

condus organele de poliție la locuința inculpatului S.C.V. care nu fusese prins

inițial, de unde acesta din urmă a fost reținut de organele de poliție.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații S.C.V., D.A. și L.T.M., criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, considerate

prea mari în raport cu poziția lor procesuală.

Prin decizia nr. 572/ A din

3 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, reținându-se că, deși exista

concurs între cauze de agravare și atenuare a răspunderii penale, nefiind deci

obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, instanța de fond a dat

eficiență circumstanțelor atenuante și a aplicat pedepse sub acest minim.

Împotriva aceleași sentințe

a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o sub

același aspect, al individualizării pedepselor, apreciate insuficiente în

raport cu pericolul social ridicat al faptelor săvârșite. Acest apel a fost

soluționat separat prin decizia penală nr. 876/ A din 18 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, fiind respins ca nefondat.

Împotriva primei decizii, în

termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor, precum și

al individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepselor aplicate,

considerate prea aspre în raport cu circumstanțele personale ale fiecărui

inculpat.

În motivarea recursurilor,

inculpații S.C.V. și D.A. au arătat că încadrarea juridică corectă a faptelor

pentru care sunt judecați este aceea de tentativă la trafic de droguri,

deoarece tranzacția nu a fost finalizată, neprimind banii ce reprezentau

contravaloarea drogurilor. Totodată, au solicitat să se facă aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000, în raport cu atitudinea lor cooperantă cu organele de

anchetă.

În ceea ce privește recursul

inculpatului L.T.M., acesta a arătat, în principal, că este doar consumator,

solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 4 din Legea nr. 143/2000; pe

de altă parte, a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în complicitate

sau tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași

lege, în raport de contribuția sa efectivă la săvârșirea faptei.

În subsidiar, toți

inculpații au solicitat reducerea pedepselor.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 17 și 14

C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește motivul

de recurs ce vizează încadrarea juridică a faptelor, Curtea constată că acesta

este nefondat, inculpații săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 în forma coautoratului. Din actele și lucrările

dosarului rezultă că inculpații au conlucrat pentru divizarea cantității de 5

grame achiziționate pentru revânzare, confecționând 75 de doze (bile), pentru

ca apoi să-și împartă rolurile în vederea realizării tranzacției. Astfel, după

ce drogurile au fost mascate întru-un pachet de țigări, au fost transportate la

locul de întâlnire de către inculpatul S.C.V., care s-a deplasat cu o

bicicletă, în scopul de a supraveghea zona, ceilalți inculpați venind separat

cu un taximetru. El a înmânat pachetul cu droguri inculpatului D.A., care, la

rândul său, le-a predat inculpatului L.T.M., ce era desemnat să le remită

cumpărătorului, scop în care avea asupra sa și o seringă, sare de lămâie și un

capac, necesare testării. De altfel, inculpații, prinși în flagrant, au relatat

detaliat împrejurările săvârșirii faptei, neavând obiecții la semnarea procesului

- verbal de constatare a infracțiunii, întocmit conform dispozițiilor art. 467

C. proc. pen., iar declarațiile ulterioare date de aceștia sunt în același

sens.

Referitor la solicitarea

inculpatului L.T.M., de a se schimba încadrarea juridică a faptei comise de el

în cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, se constată că este

nefondată, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din aceeași lege, pentru considerentele deja arătate.

Pe de altă parte, apărarea

în sensul că neprimind banii, tranzacția nu a fost finalizată și deci fapta a

rămas în faza de tentativă, nu subzistă, întrucât art. 2 alin. (1)

incriminează, printre altele, și punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu

orice titlu, transportul sau deținerea, modalități alternative care se regăsesc

în modul de săvârșire a faptelor, astfel cum a fost evidențiat mai sus.

Nici solicitarea de a face

aplicarea dispozițiilor art. 16 din aceeași lege, nu este fondată, deoarece

intenția inculpaților de a colabora cu organele de poliție în scopul prinderii

altor traficanți de droguri, nu a fost materializată.

De asemenea, nu este

întemeiată nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpaților de instanța de fond și menținute de instanța de apel,

deoarece nu se justifică reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată

fiecărui inculpat, ce a fost coborâtă sub minimul special, de 10 ani, după

reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Instanța de fond a dat dovadă de clemență, reducând pedeapsa sub minimul

special prevăzut de lege, deși acest lucru nu era obligatoriu datorită

concursului cu circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C.

pen., astfel că o reducere a pedepsei stabilite în acest mod nu se justifică.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții –

inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.C.V., D.A. și L.T.M. împotriva

deciziei penale nr. 572/ A din 3 august 2004 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Deduce din pedepse timpul

arestării preventive a inculpaților de la 18 septembrie 2003 la 17 ianuarie

2005.

Obligă pe fiecare recurent

la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.