ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1266 din 26

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații:

- B.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 16 din aceeași lege, la pedeapsa

de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 3 februarie 2004 la zi.

- R.N., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit.

a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 3 februarie 2004, la zi.

- V.O., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit.

a) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3

februarie 2004, la zi.

- P.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. c) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 250 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 3 februarie 2004, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4,07 gr. heroină.

S-a constatat că banii dobândiți de inculpați, respectiv sumele de 3.000.000

lei, 5.500.000 lei și 1000 dolari S.U.A., au fost puși la dispoziție de

organele de poliție din fondul propriu și au fost ridicați de acestea, iar

celelalte cantități de droguri comercializate de inculpați, de 0,266 gr., 0,106

gr. și 0,030 gr. au fost consumare în timpul analizei de laborator.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpatul P.F. a sumei de1.700.000 lei, a telefonului

mobil și a unei cămăși.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații au fost obligați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 2 februarie 2004, în urma

denunțului formulat de martorul E.G. în legătură cu faptul că inculpații B.M., R.N.

și V.O. se ocupau cu vânzarea de heroină, organele de poliție au organizat o

acțiune de prindere în flagrant a sus-numiților.

Denunțătorul a cumpărat, în aceeași

zi, 3 doze de heroină cu suma de 1.000.000 lei de la inculpata B.M., 8 doze de

heroină cu 2.000.000 lei de la inculpatul R.N. și o doză de heroină de la inculpatul

V.O.

Recunoscând fapta săvârșită,

inculpata B.M. a declarat că se aproviziona cu droguri de la inculpatul P.F.

În noaptea de 2 februarie 2004,

inculpata B.M. a cumpărat de la acesta 5 doze de heroină cu suma de 5.500.000

lei.

În toate cazurile, sumele de bani

necesare au fost puse la dispoziție de organele de poliție, fiind marcate cu

praf galben fluorescent.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese-verbale de consemnare a denunțurilor, procese verbale de

constatare a infracțiunii de flagrant, rapoarte de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor S.N., P.D., E.G., P.V.A., P.C.C.,

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 1034 din 21 decembrie 2005, a respins, ca nefondate,

recursurile inculpaților, menținând starea de arest a acestora și deducând

prevenția la zi.

Inculpații au fost obligați la câte

200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs în termen legal inculpații, solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârilor pronunțate pentru următoarele motive:

Inculpata B.M. a invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea

pedepsei sub minimul legal prevăzut de lege prin aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen.

Inculpatul P.F. a invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea

pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale.

Inculpații V.O. și R.N. au

solicitat, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Temeiurile juridice ale recursurilor

le constituie dispozițiile art. 389

9

pct. 17

1

și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată următoarele:

La termenul de judecată din data de

12 aprilie 2006, inculpata B.M. a declarat personal că își retrage recursul.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

4

alin. (2) teza a II-a și art. 369 C. proc. pen., instanța de

judecată urmează să ia act de voința manifestă a părții de a-și retrage

recursul declarat.

Recursul inculpatului P.F. este

nefondat.

Instanța de fond a ținut seama de

atitudinea sa procesuală sinceră, de cantitatea de drog comercializată, dar și

de starea de recidivă postexecutorie în care a săvârșit inculpatul noua

infracțiune, acesta fiind condamnat definitiv de mai multe ori pentru

săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, complicitate la infracțiunea de

furt calificat, înșelăciune.

Cât privește susținerile acestuia că

ar fi denunțat, la rândul său, alte persoane care se ocupă de traficul de

droguri, aceste afirmații nu au suport doveditor, iar în fața instanței de

recurs nu i se poate aplica inculpatului dispoziția de la art. 16 din Legea nr.

143/2000 de reducere a cuantumului pedepsei.

În consecință, constatând că în

cauză s-au aplicat în mod just dispozițiile art. 72 C. pen., Curtea apreciază

că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, aceasta trebuie

menținută în natura și cuantumul său.

Cu privire la recursurile

inculpaților V.O. și R.N., Curtea constată că sunt nefondate.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Asupra inculpatului R.N. s-a găsit,

cu ocazia percheziției efectuate, suma de 3.000.000 lei, bancnotele fiind

marcate de organele de poliție cu praf fluorescent cu mențiunea „trafic drog”.

Inculpatul V.O. a recunoscut că i-a

vândut heroină martorului E.G. și că atât el, cât și inculpatul R.N. se ocupă

cu vânzarea de droguri.

Toate probele administrate în cauză

dovedesc vinovăția celor doi inculpați, astfel că în cauză nu se impune

achitarea acestora.

Cât privește individualizarea

pedepselor, Curtea constată că instanțele de judecată au manifestat clemență

față de inculpați, reținând în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că reducerea și mai accentuată a

pedepselor nu este posibilă fără a afecta dispozițiile art. 52 C. pen.,

referitoare la scopul preventiv-educativ al acestora.

În consecință, recursurile

inculpaților P.F., V.O. și R.N. urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Durata arestului preventiv va fi

dedusă pentru fiecare din acești inculpați de la 3 februarie 2004, la zi,

potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen.

Recurenții inculpați B.M., P.F., V.O.

și R.N. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile

apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției,

conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 1034/ A din 21

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.F., V.O. și R.N. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților P.F., V.O. și R.N. durata arestării preventive de la 3 februarie

2004 la 12 aprilie 2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2006.