ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1500/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din 30

aprilie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul B.V. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de

droguri în vederea consumului propriu, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 6 martie 2002, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,12 gr. heroină.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 6 martie 2002, inculpatul

B.V. a fost depistat deținând asupra sa 2 doze heroină pentru consum propriu,

fără drept.

Astfel, la data menționată,

inculpatul s-a deplasat în Cartierul Ferentari, unde a acostat o femeie de la

care a cumpărat două doze de heroină (0,18 gr.) contra sumei de 150.000 lei.

Apoi, inculpatul B.V. s-a întors la domiciliul său, unde se afla deja un

echipaj de poliție ce efectua o percheziție domiciliară în baza autorizației de

percheziție emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ocazie cu

care, s-au găsit asupra inculpatului cele două doze de heroină pe care le

cumpărase pentru consumul propriu.

Raportul de constatare

tehnico-științifică a reținut că substanța porționată în 2 doze ce s-a găsit

asupra inculpatului este heroină în cantitate de 0,18 grame.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o

consideră prea aspră.

Prin decizia nr. 555 din 9

septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Instanța de apel a reținut că din

analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanță a

stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și a dat o încadrare

juridică legală faptei săvârșite de acesta.

De asemenea, a reținut că în ce

privește dozarea pedepsei, instanța de fond a apreciat în mod just pericolul

social al faptei și datele referitoare la persoana inculpatului, aplicând o

pedeapsă bine proporționată.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

de instanța de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita

individualizare a pedepsei, prin reiterarea motivelor ce au fost analizate și

în fața instanței de apel și anume, că a recunoscut fapta, fiind cooperant cu organele

de anchetă, că este singurul întreținător de familie, are 3 copii minori, soția

este bolnavă și solicită reducerea pedepsei pe care o consideră exagerat de

mare, cu suspendarea executării acesteia.

Recursul declarat de inculpat nu este

fondat.

Procedând la aplicarea pedepsei de 3

ani închisoare, executabilă în regim de detenție, instanța a avut în vedere, în

integralitate, criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen., pericolul social al faptei, fiind grav, ea aducând atingere sănătății persoanei,

ocrotită de legea penală, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, respectiv

fără ca inculpatul să aibă prescriere medicală pentru ingerarea de astfel de

substanțe, de genul celei găsite asupra sa, dar și persoana lui, care deși a

recunoscut fapta comisă, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru

același gen de infracțiuni, iar în minorat pentru infracțiuni de furt,

nerespectarea hotărârii judecătorești, dezertare, așa cum rezultă din fișa de

cazier judiciar și evidența operativă, este fără ocupație, căsătorit, are 3

copii minori în întreținere.

În aceste condiții, recursul

declarat de inculpatul B.V. nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins și se va dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 555 din 9 septembrie 2002

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și arestării preventive de la 6 martie 2002, la 25 martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

martie 2003.