ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2005

HOTĂRÂRE
09.03.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1253

din 7 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

a) C. pen., i-a condamnat pe inculpații A.C. și S.A. la câte o pedeapsă de 8

ani închisoare fiecare.

A făcut aplicarea art. 71

art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus prevenția inculpaților de la 29 mai 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

Conform art. 17 din Legea

nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat cantitatea de

3,527 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator în vederea

distrugerii.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care s-a avansat 400.000 lei onorariu avocat din oficiu din

fondul Ministerului Justiției pentru S.A.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 28 mai 2003, organele de

poliție din cadrul Brigăzii Antidrog sector 3 București au organizat efectuarea

unui flagrant în vederea depistării traficanților de droguri care își

desfășurau activitatea infracțională la adresa din str. Constantin Nacu.

În cauză, denunțătorii N.N.

și I.P. au arătat anterior că au cumpărat în mai multe rânduri heroină de la

frații M., A. și C. care vând doza la prețul de 200.000 lei, la locuința lor de

la adresa sus-menționată.

În prezența denunțătorului

I.P., organele de poliție, după ce au marcat cu un praf galben fluorescent suma

de 1.000.000 lei sau deplasat pe str. Constantin Nacu, unde denunțătorul I.P.,

a indicat imobilul de la nr. 8, precizând că la subsolul clădirii locuiesc

frații A. și părinții acestora.

După câteva minute, în jurul

orelor 23,00, denunțătorul I.P. s-a întâlnit în apropierea imobilului

sus-menționat cu inculpatul S.A. zis G. pe care l-a rugat să-i procure 5 doze

de heroină de la frații A., lucru cu care inculpatul S.A. a fost de acord,

înțelegându-se să-i dea pentru acest serviciu o doză de heroină.

Inculpatul S.A. a pătruns în

locuința respectivă, unde s-a întâlnit cu inculpatul A.C. zis M. i-a dat

acestuia banii primiți de la I.P., după care inculpatul a mers într-o altă

încăpere de unde s-a întors cu 5 doze de heroină pe care le-a dat lui S.A.

Inculpatul S.A. a revenit în

stradă, a păstrat pentru el o doză, iar pe celelalte 4 le-a predat lui I.P.

care se afla în acel moment într-un autoturism condus de un polițist,

inscripționat însă pentru conspirativitate cu sigla „taxi”.

Denunțătorul l-a invitat pe

inculpat în taxi sub pretextul că vor merge împreună pentru a se droga.

Inculpatul a urcat în autoturism, care după ce a rulat 3000-4000 m, a fost

oprit de ceilalți polițiști, aflați în urmărire.

În acel moment, S.A. a

aruncat pe jos doza pe care o avea asupra sa, doză care nu a mai putut fi

găsită (denunțătorul predând celelalte 4 doze organelor de poliție).

Inculpatul S.A. a declarat

că de aproximativ 2 ani consuma heroină, iar în ultimele 6 luni a consumat

heroină injectabilă, precizând totodată că de aproximativ 2 luni a cumpărat doze,

atât de la A.M., dar mai ales de la inculpatul A.C., la prețul de 200.000 doza.

După aceasta, organele de

poliție au pătruns în locuința în cauză, unde au fost depistați frații A.C. și

A.A., precum și martorii C.F. și B.L.M.

Organele de poliție au procedat

la verificarea cu lampa cu raze ultraviolete a celor depistați în locuință,

constatând că inculpatul A.C. prezenta urme vizibile de praf galben fluorescent

pe ambele palme.

Faptele și vinovăția

inculpaților au fost dovedite pe baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii, proces verbal de verificare, rapoarte de constatare

tehnico-științifică, declarații de martori, planșe foto și declarații

inculpați.

În faza de urmărire penală,

inculpatul A.C. a negat inițial că a vândut inculpatului S.A. 5 doze de heroină

contra sumei de 1.000.000 lei, dar ulterior a recunoscut acest lucru și a

condus organele de poliție în curtea imobilului, unde dintr-un burlan, a scos o

punguliță din folie transparentă, în care se aflau 12 doze de heroină. De

asemenea, a condus organele de poliție și în preajma locuinței sale pe str.

Speranței, unde dintr-un hidrant a mai scos 145 doze heroină.

Acest inculpat a recunoscut

în faza de urmărire penală că o perioadă de timp a fost consumator de heroină,

iar din ianuarie 2003, a început să cumpere acest drog de la persoane

necunoscute din cartierul Ferentari și apoi să vândă consumatorilor droguri la

prețul de 200.000 lei doza.

În faza de cercetare

judecătorească inculpatul A.C. a negat că ar fi traficant de heroină, precizând

că atât el cât și inculpatul S.A. se întâlneau deseori, fiind prieteni și

consumau droguri pe care le procurau din cartierul Ferentari, același lucru

negându-l și inculpatul S.A., precizând că el este numai consumator de heroină,

nu și traficant.

Ulterior, în faza de

cercetare judecătorească la data de 1 iulie 2004, inculpatul S.A. a depus la

dosarul cauzei un memoriu în care a descris modul de acționare a consumului și

traficului de droguri, recunoscând că împreună cu denunțătorul I.P. se drogau

de 3 ani de zile, dozele fiind procurate atât de el cât și de denunțător, în

funcție de situația financiară.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații criticând-o sub aspectul nelegalității și

netemeiniciei.

Prin decizia penală nr. 864

din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.C. și S.A.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpații, reiterând motivele din apel, în sensul casării

hotărârilor atacate pentru netemeinicie și nelegalitate.

Verificând actele dosarului,

Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de fond a reținut

în mod corect situația de fapt, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din actele dosarului

reiese faptul că, în noaptea de 28 mai 2003, organele de poliție din cadrul

Brigăzii Antidrog sector 3 București, au organizat efectuarea unui flagrant în

vederea depistării traficanților de droguri care își desfășurau activitatea

infracțională la adresa din str. Constantin Nacu, sector 2 București, locație

unde s-a realizat flagrantul pentru inculpații A.C. (vânzător al drogurilor) și

S.A. (cumpărător).

În faza de urmărire penală

inculpatul A.C. a negat inițial faptul că a vândut inculpatului S.A. 5 doze de

heroină, dar ulterior a recunoscut acest lucru și a condus organele de poliție

în curtea imobilului, unde se aflau 12 doze de heroină și pe str. Speranței

unde dintr-un hidrant, a mai scos 145 doze de heroină, toate destinate

vânzării.

În faza de cercetare

judecătorească inculpatul A.C. a negat că ar fi traficant de droguri, susținând

că se întâlnea cu inculpatul S.A. doar pentru a consuma droguri.

Inculpatul S.A. a negat

traficul de droguri spunând că este doar consumator.

Prin memoriul depus la

dosarul de fond în data de 1 iulie 2004 acesta recunoaște că, în funcție de

situația financiară, cumpăra droguri pentru el și pentru numitul I.P.

Tot în acest memoriu arată

faptul că, în noaptea din 28 mai 2003, a cumpărat 5 doze de la inculpatul A.C.

și i-a înmânat lui I.P. doar 4 doze de heroină.

Această situație de fapt,

dovedită cu probatoriul administrat în cauză (proces-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, raport de constatarea tehnico-științifică, declarații

martori, planșe fotografice, memoriu inculpat S.A. atestă vinovăția inculpaților

în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.

Cu privire la recursul

inculpatului A.C., prin care se critică hotărârile atacate sub aspectul

greșitei aplicări a legii și a greșitei încadrări juridice dată faptei, față de

cele expuse mai sus, se apreciază că acesta este nefondat urmând să fie respins

ca atare.

Cu privire la recursul

inculpatului S.A. prin care se critică hotărârile atacate sub aspectul greșitei

aplicări a legii, greșita încadrare juridică a faptei și greșita individualizare

a faptei a pedepsei, se apreciază că acesta este fondat doar pentru ultimul

motiv.

În acest sens, se reține în

favoarea inculpatului S.A. modul concret de săvârșire a infracțiunii, lipsa

antecedentelor penale, buna conduită a acestuia înainte de săvârșirea

infracțiunii, motive pentru care se va da o eficiență mai mare circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea acestuia și ca urmare se va proceda la o nouă

individualizare a pedepsei.

Pentru toate aceste

considerente, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

A.C., iar în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d)

privește individualizarea pedepsei.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga

recurentul inculpat A.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Admite recursul declarat de

inculpatul

S.A.

împotriva deciziei penale nr. 864 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 1253 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., pe care o reduce

de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților durata arestării preventive de la  29 mai 2003 la 9

martie 2005, pentru fiecare inculpat. Obligă recurentul inculpat A.C. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații M.D. și T.V.D. la câte
ÎCCJ 2004-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2408/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 1296 din 18 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul M.V. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea dre
ÎCCJ 2005-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2005
Asupra recursului de față; Potrivit lucrărilor dosarului se constată că: Prin sentința penală nr. 1343 din 21 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săv
ÎCCJ 2004-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6434/2004
, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata M.A.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 64 C. pen.
ÎCCJ 2005-07-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4364/2005
465 din 13 mai 2003 a Tribunalului municipiului București, definitivă prin decizia penală nr. 689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de apel București, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5
Sursă