ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 369 din 8

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații M.D. și T.V.D. la câte 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 13

august 2002 la zi.

În baza art. 118 lit. e), raportat

la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea

de 0,950 grame heroină de la inculpați, precum și suma de 200.000 lei de la

T.V.D.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 13 august 2002, martorul

G.F.L. s-a deplasat în locuința inculpaților din str. Livezilor, București

(unde aceștia locuiesc fără forme legale) pentru a cumpăra heroină, întrucât

știa că ambii se ocupă cu vânzarea de droguri.

Ajuns la locuința menționată, G.F.

(față de care s-a aplicat o sancțiune administrativă de către procuror pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000) a constatat că în interior, în afara celor doi inculpați se mai aflau

D.C. și F.M.C.

Martorul G.F. le-a cerut

inculpaților o doză de heroină pentru care a plătit suma de 200.000 lei, bani

pe care i-a dat inculpatei M.D., în timp ce concubinul acesteia, inculpatul

T.V.D. a ieșit din locuință pentru a aduce drogul solicitat. La scurt timp,

acesta a revenit cu 20 pliculețe care conțineau heroină și le-a pus pe masă

pentru ca G.F. să își facă o doză. În momentul în care martorul a luat un

pliculeț, în apartament au pătruns lucrătorii de poliție care i-au reținut pe

inculpați.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 395/ A din 11 iulie 2003, a respins

apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații

T.V.D. și M.D.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

M.D. și T.V.D., reiterându-se motive de apel invocate.

Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați,

apreciind că se impune majorarea acestor pedepse.

La rândul său, inculpata M.D. a

cerut, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sancțiunii

aplicate.

Inculpatul T.V.D. a solicitat prin

recursul formulat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a comis infracțiunea de

trafic de stupefiante.

Recursurile nu sunt fondate.

Fapta inculpatului T.V.D. care la

data de 13 august 2002, a deținut în locuința comună, împreună cu coinculpata

M.D., cantitatea de 1,02 grame heroină în scopul vânzării, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000; faptă ce a fost dovedită cu procesul verbal de

percheziție și autorizația de percheziție, declarațiilor martorilor G.F., P.I.,

D.C., N.C., A.D., M.M. și F.M., cu raportul de constatare tehnico-științifică,

procesul verbal de recunoaștere din grup, probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Analizând probele arătate mai sus,

deși declarațiile celor doi inculpați sunt contradictorii (inculpata M.D. a

recunoscut în faza de urmărire penală infracțiunea reținută în sarcina sa,

indicându-l pe coinculpatul T.V.D. ca autor al infracțiunii de trafic de

stupefiante) rezultă că ambii inculpați au deținut cantitatea de 1,02 grame

heroină în scopul de a o vinde. Relevantă, sub acest aspect, este declarația

martorului F.M.C. care a menționat că G.F.L. a dat suma de 200.000 lei

inculpatei M.D., în timp ce inculpatul T.V. a adus cele 20 pliculețe cu

heroină, declarație ce se coroborează cu cea a martorului G.F.L., în care arată

că ambii inculpați se ocupau cu vânzarea drogurilor.

Depozițiile acestor martori sunt

confirmate și de procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare,

act din care rezultă că în momentul pătrunderii în apartament, inculpatul T.V.

a aruncat pe geam o parte din pliculețe, împrejurare sesizată de un lucrător de

poliție rămas în fața blocului și de martorii asistenți care i-au însoțit pe

polițiști.

În consecință, probele administrate

în cauză au reliefat vinovăția inculpatului, motiv pentru care recursul

formulat de acesta va fi respins ca nefondat.

Referitor la individualizarea

pedepselor, aspect sub care hotărârile pronunțate sunt criticate atât de

parchet, cât și de inculpați, se reține că au fost respectate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

La dozarea pedepselor s-a ținut

seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise, pericol dedus din

modul în care au acționat cei doi inculpați, de mobilul faptei săvârșite și mai

ales de consecințele acesteia, punându-se în pericol sănătatea persoanelor

cărora le vindeau drogurile.

Pe de altă parte, reținerea

circumstanțelor atenuante pentru considerentele expuse în cuprinsul hotărârilor

pronunțate este justificată, iar pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată fiecărui

inculpat este îndestulătoare pentru reeducarea acestora.

Față de considerentele expuse,

recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații

M.D. și T.V.D. împotriva deciziei penale nr. 395/ A din 11 iulie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 12 martie

2004.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciar, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.