ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații M.D. și T.V.D. la câte 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 13 august 2002 la zi. În baza art. 118 lit. e), raportat la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0,950 grame heroină de la inculpați, precum și suma de 200.000 lei de la T.V.D.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 13 august 2002, martorul G.F.L. s-a deplasat în locuința inculpaților din str. Livezilor, București (unde aceștia locuiesc fără forme legale) pentru a cumpăra heroină, întrucât știa că ambii se ocupă cu vânzarea de droguri. Ajuns la locuința menționată, G.F. (față de care s-a aplicat o sancțiune administrativă de către procuror pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000) a constatat că în interior, în afara celor doi inculpați se mai aflau D.C. și F.M.C. Martorul G.F. le-a cerut inculpaților o doză de heroină pentru care a plătit suma de 200.000 lei, bani pe care i-a dat inculpatei M.D., în timp ce concubinul acesteia, inculpatul T.V.D.

a ieșit din locuință pentru a aduce drogul solicitat. La scurt timp, acesta a revenit cu 20 pliculețe care conțineau heroină și le-a pus pe masă pentru ca G.F. să își facă o doză. În momentul în care martorul a luat un pliculeț, în apartament au pătruns lucrătorii de poliție care i-au reținut pe inculpați. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 395/ A din 11 iulie 2003, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații T.V.D. și M.D. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.D. și T.V.D., reiterându-se motive de apel invocate. Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, apreciind că se impune majorarea acestor pedepse.

La rândul său, inculpata M.D. a cerut, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sancțiunii aplicate. Inculpatul T.V.D. a solicitat prin recursul formulat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a comis infracțiunea de trafic de stupefiante. Recursurile nu sunt fondate. Fapta inculpatului T.V.D. care la data de 13 august 2002, a deținut în locuința comună, împreună cu coinculpata M.D., cantitatea de 1,02 grame heroină în scopul vânzării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; faptă ce a fost dovedită cu procesul verbal de percheziție și autorizația de percheziție, declarațiilor martorilor G.F., P.I., D.C., N.C., A.D., M.M.

și F.M., cu raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de recunoaștere din grup, probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Analizând probele arătate mai sus, deși declarațiile celor doi inculpați sunt contradictorii (inculpata M.D. a recunoscut în faza de urmărire penală infracțiunea reținută în sarcina sa, indicându-l pe coinculpatul T.V.D. ca autor al infracțiunii de trafic de stupefiante) rezultă că ambii inculpați au deținut cantitatea de 1,02 grame heroină în scopul de a o vinde. Relevantă, sub acest aspect, este declarația martorului F.M.C. care a menționat că G.F.L. a dat suma de 200.000 lei inculpatei M.D., în timp ce inculpatul T.V. a adus cele 20 pliculețe cu heroină, declarație ce se coroborează cu cea a martorului G.F.L., în care arată că ambii inculpați se ocupau cu vânzarea drogurilor.

Depozițiile acestor martori sunt confirmate și de procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare, act din care rezultă că în momentul pătrunderii în apartament, inculpatul T.V. a aruncat pe geam o parte din pliculețe, împrejurare sesizată de un lucrător de poliție rămas în fața blocului și de martorii asistenți care i-au însoțit pe polițiști. În consecință, probele administrate în cauză au reliefat vinovăția inculpatului, motiv pentru care recursul formulat de acesta va fi respins ca nefondat. Referitor la individualizarea pedepselor, aspect sub care hotărârile pronunțate sunt criticate atât de parchet, cât și de inculpați, se reține că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

La dozarea pedepselor s-a ținut seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise, pericol dedus din modul în care au acționat cei doi inculpați, de mobilul faptei săvârșite și mai ales de consecințele acesteia, punându-se în pericol sănătatea persoanelor cărora le vindeau drogurile. Pe de altă parte, reținerea circumstanțelor atenuante pentru considerentele expuse în cuprinsul hotărârilor pronunțate este justificată, iar pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat este îndestulătoare pentru reeducarea acestora. Față de considerentele expuse, recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații M.D. și T.V.D. împotriva deciziei penale nr. 395/ A din 11 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 12 martie 2004. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciar, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.