ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1417 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3782/2004, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul D.A.O. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul D.A.O., cu reținerea și a art. 74 – art. 76 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenție.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18 martie 2004 la zi. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului D.A.O. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.M., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, în regim de detenție.

S-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 2 ani 4 luni și 5 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 23/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rest de pedeapsă ce urmează a fi contopit în pedeapsa aplicată prin prezenta. Inculpatul execută 2 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 18 martie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a cantității de 0,625 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator, în vederea distrugerii.

A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariu apărător oficiu pentru inculpatul D.I.M. în cuantum de 400.000 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 18 martie 2004, a fost înregistrat denunțul numitei M.L. prin care arăta că pe str. Cornul Luncii sector 3 un tânăr cunoscut sub numele de O. deține și vinde droguri. Denunțătoarea a declarat că este de acord să colaboreze în vederea identificării și depistării numitului O. La sediul B.C.C.O.A.

- Poliția sector 5 s-a procedat la consemnarea într-un proces verbal a seriilor a 5 bancnote a câte 100.000 lei fiecare, sumă ce a fost înmânată cumpărării a două doze de heroină de la numitul O. Denunțătoarea s-a deplasat pe str. Cornul Luncii, sector 3 unde în zona clădirii aflate în construcție s-a întâlnit cu un băiat în vârstă de aproximativ 22 ani, după ce au discutat aproximativ două minute, denunțătoarea i-a dat suma de bani și a primit un obiect pe care l-a băgat în buzunar. Imediat cei doi au fost imobilizați de polițiștii din cadrul B.C.C.O.A. – Poliția sector 5 care se aflau în apropiere. Tânărul a fost identificat ca fiind D.A.O. Asupra denunțătoarei M.L. au fost găsite două punguțe tip „bilă” ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro, despre care a declarat că le-a cumpărat contra sumei de 500.000 lei.

Asupra inculpatului D.A.O. a fost găsită suma de 500.000 lei, seriile bancnotelor fiind identice cu cele consemnate în procesul-verbal de capcanare și 18 punguțe din plastic, tip bilă ce conțineau o substanță de culoare maro. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 106735 din 22 martie 2004 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., cele 20 punguțe tip „bilă” conțin în total cantitatea de 0,760 grame heroină. Inculpatul D.A.O. a declarat că este consumator de heroină de aproximativ de un an, pe care o procura de la un individ pe nume N. Totodată și distribuia heroină sub forma de doze, procurată tot de la numitul N. Inculpatul a fost de acord să colaboreze în vederea identificării și depistării numitului N. Astfel, acesta a luat legătura telefonică cu numitul N. căruia i-a solicitat 12 doze heroină contra sumei de 6.300.000 lei stabilind să se întâlnească pe str. Istria, sector 3. Inculpatul D.A.O.

s-a întâlnit cu numitul N. la locul stabilit, moment în care au fost imobilizați de organele de poliție. Numitul N. a fost identificat ca fiind inculpatul D.I.M. În momentul în care a fost prins de polițiști a aruncat pe jos o punguță în care se aflau 5 doze bilă ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 106736 din 23 martie 2004 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P., cele 5 punguțe tip „bilă”, conțin 0,150 grame heroină. Situația de fapt a fost reținută prin rechizitoriu și a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, planșe foto, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații martori, declarații inculpați.

În timpul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor. Fapta inculpatului D.A.O. care, în ziua de 18 martie 2004, a vândut două doze de heroină martorei M.L., pentru care a primit suma de 500.000 lei, întrunește în drept elementele de conținut constitutiv ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului D.I.M. care, în ziua de 18 martie 2004, a fost depistat având asupra sa 5 doze heroină deținute pentru consum propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În raport de încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către inculpați, instanța a aplicat acestora câte o pedeapsă la individualizare urmând a avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, gradul concret de pericol social al faptelor comise, urmarea socialmente periculoasă produsă, precum și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat. Pentru inculpatul D.A.O. instanța a reținut ca circumstanțe personale faptul că a recunoscut constant săvârșirea faptei, încadrat în muncă la momentul arestării, nu este cunoscut cu antecedente penale. Din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul D.A.O.

are perspective mici de reintegrare în societate care pot fi însă, îmbunătățite dacă ar urma un tratament în scopul dezintoxicării. Pentru inculpatul D.I.M. instanța a reținut ca circumstanțe personale împrejurarea că a recunoscut constant săvârșirea faptelor, este fără ocupație, recidivist. Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost anterior condamnat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 23/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pedeapsa din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 16 decembrie 2004, fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită în timpul liberării condiționate.

Din referatul de anchetă socială întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București rezultă că inculpatul D.I.M. are perspective reduse de reintegrare în societate. Instanța a mai apreciat că pedeapsa orientată către 2 ani și 6 luni închisoare este îndestulătoare pentru reducerea fiecărui inculpat și că scopul preventiv-educativ al pedepselor ce urmează a se aplica nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.I.M. instanța a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 23/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată.

Împotriva sentinței penale nr. 1417 din 9 noiembrie 2004 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.I.M. și D.A.O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motiv, area apelului, parchetul a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului D.A.O. este prea mică în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar reținerea de circumstanțe atenuante nu se impunea și nici aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Apelanții inculpați au solicitat în apelurile lor reducerea pedepselor aplicate, ținându-se cont de atitudinea lor sinceră. Prin decizia penală nr. 33 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.A.O. Prin recursul declarat parchetul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare reținute în sarcina inculpatului D.A.O. și majorarea pedepsei aplicate acestuia. Inculpatul D.A.O. nu a depus la dosar motivele de recurs, iar la data soluționării recursului, în ședința de judecată, a declarat că își retrage recursul formulat și a solicitat să se ia act în acest sens. Examinând decizia atacată, prin prisma motivului de recurs formulat de parchet, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului D.A.O., procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Cu privire la motivul de recurs care vizează o nouă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.A.O. în sensul majorării acesteia și înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea acestui inculpat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Astfel, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale (inculpatul a recunoscut constant săvârșirea infracțiunii, era încadrat în muncă la momentul arestării, nu este cunoscut cu antecedente penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin și mod de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice solicitarea parchetului în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare aplicate inculpatului D.A.O. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de parchet, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A.O. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive. Va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor Judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 33 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul D.A.O. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.A.O. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2004, la 9 iunie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2005.