ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3379/2007

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1485 din 21 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul S.D.C., prin schimbarea încadrării juridice, la: - 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 4 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 lit. c) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Revocându-se, în baza art. 61 C. pen., beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 735 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 – București, s-a dispus contopirea restului de 377 zile închisoare, rămas neexecutat din acea pedeapsă, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând să execute această pedeapsă; - 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și a art. 76 lit. d) C. pen., precum și a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Revocându-se și în acest caz, în baza art. 61 din C. pen., beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 735 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 – București, s-a dispus contopirea restului de 377 zile închisoare, rămas neexecutat din acea pedeapsă, cu pedeapsa de 10 luni închisoare, urmând să fie executată pedeapsa de 377 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, precum și interzicerea timp de 4 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost dedusă, din pedeapsă, durata arestării preventive a acestui inculpat, cu începere de la 5 mai 2004 până la data pronunțării sentinței.

S-a reținut că inculpatul S.D.C., consumator de droguri, a deținut, în mod repetat, diverse cantități de droguri în vederea consumului propriu. Același inculpat a participat, în cursul anului 2004, la mai multe petreceri ce s-au ținut în locuințele altor inculpați din dosar, cu care ocazie s-a consumat cannabis și ecstasy. Ulterior, inculpatul S.D.C. a oferit în mod gratuit, pentru consum propriu, câte un comprimat ecstasy coinculpaților K.T.N. și B.K.R. Același inculpat a procurat, deținut și vândut ori oferit în mod gratuit, în cursul anului 2003, precum și în perioada ianuarie – 15 martie 2004, droguri de risc și de mare risc, între care cannabis, comprimate MDMA – ecstasy, cocaină, LSD, Ketanină, la mai mulți coinculpați și altor persoane.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și o parte dintre inculpați, între care și S.D.C. Prin decizia penală nr. 788 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de procuror, care nu l-a vizat și pe inculpatul S.D.C., de asemenea, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.K.R., Șt.E.P.B., C.M., M.D., L.S., R.F. și K.T.N., iar ca urmare s-a dispus desființarea în parte și modificarea sentinței cu privire la acești inculpați, precum și casarea sentinței cu privire la intimații inculpați L.A. și S.G., achitați de prima instanță, aceștia fiind condamnați în apel. Tot prin această decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații S.D.C.

și P.Z.R. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și inculpații B.K.R., C.M., K.T.N., L.S., L.A., P.Z.R. și Șt.E.P.B. Așa cum s-a arătat, prin încheierea din 22 iunie s-a dispus judecarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București numai referitor la inculpatul S.D.C., disjungându-se atât judecarea acestui recurs cu privire la ceilalți inculpați, cât și judecarea recursurilor declarate de inculpații sus-menționați, fixându-se termen pentru soluționarea lor la data de 14 septembrie 2007. Examinându-se, în aceste limite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, se constată că motivul invocat cu privire la intimatul inculpat S.D.C.

este bazat pe cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. În dezvoltarea acestui motiv, formulat în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului”, se susține că această instanță, omițând să se pronunțe asupra declarației de retragere a apelului formulată de inculpatul S.D.C. la termenul de judecată din 5 iulie 2006, a procedat în mod greșit la examinarea lui și l-a respins ca nefondat. S-a mai relevat, în dezvoltarea motivului menționat, că instanța de apel nu era îndreptățită decât să ia act de poziția exprimată de inculpatul S.D.C. cu privire la apelul ce l-a formulat, iar numai în cazul în care s-ar fi impus desființarea sentinței, referitor la acest inculpat, prin extinderea efectelor celorlalte apeluri declarate, ar fi putut să procedeze la analizarea situației sale pe fond.

Recursul declarat de procuror cu privire la inculpatul S.D.C. nu este fondat. În adevăr, din cuprinsul încheierii, de la data de 5 iulie 2006, rezultă că inculpatul S.D.C. a solicitat personal să se ia act că își retrage apelul, iar în urma concluziilor puse, în această privință, de reprezentantul Ministerului Public, instanța a luat act de faptul că inculpatul respectiv S.D.C. și-a retras apelul. Instanța de apel, cu prilejul dezbaterilor pe fond, astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, a ignorat manifestarea de voință exprimată de inculpatul S.D.C. și i-a acordat cuvântul în susținerea apelului, acesta solicitând redozarea pedepsei. Așa cum s-a arătat, instanța de apel a respins prin decizia recurată apelul inculpatului S.D.C.

Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală sub acest aspect, întrucât a încălcat prevederile art. 368 și art. 369 C. proc. pen., din interpretarea cărora rezultă că părțile nu pot reveni asupra declarației de retragere, singura revenire permisă de lege fiind asupra renunțării la apel [(art. 368 alin. (2) C. proc. pen.)]. Înalta Curte constată că, deși parchetul a invocat drept caz de casare prevederile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., nu ne aflăm în această situație, deoarece instanța de apel nu a omis să se pronunțe asupra unei cereri ci a admis revenirea asupra declarației de retragere a apelului, pronunțând astfel o hotărâre contrară legii sub acest aspect. Constatând întemeiată critica de nelegalitate, Înalta Curte apreciază însă, că aceasta nu poate fi invocată în cadrul niciunuia dintre motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. Anterior modificărilor legislative prin Legea nr. 356/2006, critica ar fi putut fi invocată în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 , dar la momentul pronunțării deciziei în apel acesta era deja abrogat, conform actului normativ sus-menționat. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 788 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, cu privire la intimatul inculpat S.D.C. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 mai 2004 la 22 iunie 2007. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2007.