ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția II-a

penală, prin sentința nr. 500 din 24 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.F. la

10 (zece) ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru

infracțiunea de comercializare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 64, art. 65 și art. 71 C. pen. și

la 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

cele două pedepse privative de libertate au fost contopite în cea mai grea.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 3

iulie 2001 până la zi.

De la inculpat, a fost confiscată

cantitatea de 1,25 grame heroină.

Inculpatul a fost obligat la 2.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în esență, că, la data

de 3 iulie 2001, inculpatul a fost prins în timp ce avea, asupra sa, cantitatea

de 1,25 grame heroină, pe care o deținea în vederea comercializării, cum

confirmă martorii R.P., C.I.R. și I.A.B., care declară că au mai cumpărat, de

la el, asemenea droguri.

Inculpatul a declarat apel, cerând

reducerea pedepsei, deoarece deținea heroină pentru consum propriu și nu pentru

a o comercializa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 482/ A din 21 august 2002, a respins, ca nefondat,

apelul și a dedus în continuare, detenția preventivă a inculpatului, pe care

l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, motivând, în principal, că nu el a comis faptele imputate și,

în subsidiar, că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă.

Recursul este fondat, în partea

privitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Actul de constatare de la dosar

atestă, fără dubiu, că, la data de 3 iulie 2001, în prezența martorilor R.N.O.,

M.G. și P.C., lucrătorilor de poliție I.C. (maior), C.D. (locotenent), G.A. (sublocotenent)

și T.P. (plutonier) l-au prins pe inculpat având asupra lui cantitatea de 1,25

grame heroină.

Martorii R.P., I.C.R. și I.A.B. declară

că inculpatul comercializează droguri.

Ca atare, instanțele au reținut

corect situația de fapt, pe care au calificat-o corespunzător.

La individualizarea pedepselor,

însă, instanțele nu au avut în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat și

că, așa cum declară martorii P.F. și C.M, până la data de 3 iulie 2001, a avut

o comportare bună, în societate, circumstanțe atenuante care puteau fi

recunoscute.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, iar pedeapsa aplicată

inculpatului va fi redozată, ca efect al circumstanțelor atenuante, prevăzute

de art. 74 și art. 76 C. pen., recunoscute în favoarea inculpatului, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 482/ A din 21 august 2002 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 500 din 24 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

numai cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate

inculpatului.

Înlătură aplicarea prevederilor art.

33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc

pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Modifică pedepsele aplicate

inculpatului, în sensul că prin reținerea prevederilor art. 74 și art. 76 C.

pen., le reduce după cum urmează:

- pentru infracțiunea, prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare

și

- pentru infracțiunea, prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000 de la 2 ani închisoare, la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.F. să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 3 iulie 2001, la 28 mai 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2003.