ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1199/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1181

din 22 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

pe inculpatul

L.F.

la 2 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat liberarea condiționată a inculpatului, din executarea pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1075 din 22 martie 2000 a

Judecătoriei sector 5 București și în consecință, a contopit pedeapsa de 2 ani

și 3 luni închisoare, cu restul de 395 de zile de închisoare rămas neexecutat,

iar dintre cele 2 pedepse stabilite, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, adică pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni

închisoare, astfel că, în final, inculpatul va avea de executat 2 ani și 6 luni

închisoare.

Pedeapsa se va executa în

regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64

C. pen.

A constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

A constatat că o cantitate

de 0,016 gr. heroină, ce a făcut obiectul infracțiunii, a fost consumată în

procesul analizelor de laborator.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata a 4.000.000 lei reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de statul român.

S-a reținut că inculpatul

L.F., consumator de droguri, la data de 19 martie 2003, a cumpărat de la o

persoană neidentificată, o doză de heroină (droguri de mare risc) pentru care a

plătit suma de 150.000 lei.

Apoi, a mers în scara unui bloc,

unde a separat doza în două părți egale, iar una din acestea a preparat-o

pentru folosire și cu ajutorul unei seringi, tip „insulină” și-a injectat-o în

brațul stâng.

În acest moment, organele de

poliție l-au surprins pe inculpat, având asupra sa doza de heroină nefolosită

și seringa goală folosită la injectarea unei din doze.

Inculpatul a declarat apel,

criticând sentința sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând a se

reduce.

Prin decizia penală nr. 795/

A din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acesteia,

inculpatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat, lăsând soluționarea la

aprecierea instanței.

Apărătorul desemnat din

oficiu a susținut că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social

al unei infracțiuni, solicitând a se pronunța achitarea în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art.

18

1

alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de

legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de

lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Or, fapta săvârșită de către

inculpat, prezintă evident pericolul social al infracțiunii prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei

pedepse astfel cum corect s-a considerat în cauză.

Totodată, s-a ținut seama și

de conduita necorespunzătoare a inculpatului.

Sub acest aspect, este de

menționat că inculpatul are antecedente penale, constând în infracțiuni de furt

calificat comise în timp ce era minor, iar în prezent este arestat în altă

cauză.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată în cauza de față, cu numai 3 luni peste minimul special prevăzut

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu poate fi

considerată ca fiind prea mare, injust individualizată.

Pentru realizarea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., se impune menținerea pedepsei în cuantumul

stabilit.

Criticile formulate fiind

nefondate și cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din

oficiu, recursul inculpatului este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, se va constata că,

în prezent, inculpatul este arestat într-o altă cauză.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 795/ A din

25 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.