ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5704/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 399

din 23 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 4920/2003, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea de deținere de

droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000, în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, fără

drept, în formă continuată, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata

L.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub

supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 86

1

alin. (1) C. pen.

A fost încredințată

supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat

conform art. 86

2

alin. (2) C. pen., raportat la art. 82 alin. (3) C.

pen., S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună pe durata

termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte la S.R.S.

de pe lângă Tribunalul București la datele pe care acesta le stabilește;

- să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcere;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să nu intre în legătură cu

persoane care face trafic, dețin pentru consum propriu, fără drept, ori

efectuează orice alte operațiuni privind drogurile de risc sau de mare risc;

- să se supună măsurilor de

control, programului și activităților stabilite de S.R.S. de pe lângă

Tribunalul București.

În temeiul art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub

supraveghere în cazul în care, în timpul termenului de încercare, săvârșește

din nou o infracțiune sau nu îndeplinește măsurile de supraveghere și

obligațiile stabilite.

S-a constatat că inculpata a

fost arestată preventiv în perioada 10 iunie 2003 – 4 iulie 2003, inclusiv.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a

cantității de 0,74 grame heroină, în amestec cu cofeină.

În temeiul art. 18 alin. (1)

și (3) din aceeași lege, s-a dispus distrugerea cantității de 0,67 grame

heroină în amestec cu cofeină, rămasă în urma analizelor de laborator.

În temeiul art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În urma unei percheziții

domiciliare efectuate la data de 26 mai 2003, la locuința inculpatei din

București, a fost găsită într-o vază de sticlă un tub din plastic pentru

medicamente în care se aflau 14 punguțe mici și care conțineau cantitatea de

0,74 gr. heroină în combinație cu cafeină, inculpata declarând că deține drogul

pentru consum propriu.

Din probele administrate în

cauză s-a stabilit că inculpata a început să consume droguri din luna aprilie

2003.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpată este prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), fiind vorba de o

infracțiune continuată întrucât inculpata consumă în mod constant și repetat

droguri în baza aceleiași hotărâri infracționale.

La stabilirea cuantumului de

pedeapsă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., precum și

persoana inculpatei care se află la prima întâlnire cu legea penală și a

apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 86

1

C.

pen., își va atinge scopul preventiv și sancționator.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care critică sentința

pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul că

infracțiunea săvârșită de inculpată nu atrage și aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., fiind vorba de o unitate naturală de infracțiune în condițiile unei

activități continue ca cea desfășurată de inculpată.

Prin decizia penală nr. 398

din 27 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței

penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, desființând parțial sentința atacată și, pe fond, în baza art. 4 din

Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpata L.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții.

Împotriva deciziei, în

termen legal, a declarat recurs inculpata L.V., fără a-l motiva.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea analizând, din oficiu, sub toate aspectele, recursul declarat de

inculpată, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) teza I C.

proc. pen., constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Împotriva sentinței penale

pronunțată de instanța de fond a declarat apel numai Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, iar prin decizia pronunțată de instanța de apel a fost

casată parțial sentința atacată, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile

art. 41 alin. (2) din încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatei, menținându-se celelalte dispoziții.

Potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute la art. 362 C.

proc. pen., pot declara recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de

apel, chiar dacă nu au folosit calea apelului, dacă prin decizia pronunțată în

apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această

modificare.

Cum, în cauză, recursul nu a

fost motivat, situație în care decizia pronunțată de instanța de apel nu a fost

atacată sub aspectul modificării soluției din sentință, urmează ca aceasta, în

baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. a) teza II C.

proc. pen., să fie respins, ca inadmisibil.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, va fi obligată

recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 398 din 27

mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2004.