ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 933 din 8

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II–a penală, în temeiul art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de

inculpata R.V., din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin.

(1) și (2) din aceiași lege, text în baza căruia a condamnat pe inculpată la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a dedus timpul arestării preventive de la 27 martie 2003, la

zi.

În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a confiscat de la inculpată cantitățile de 0,8 gr. heroină și 3,30 gr. heroină

rămasă în urma analizelor de laborator.

S-a reținut, pe baza probelor administrate,

că la data de 27 martie 2002, organele de poliție au efectuat, la domiciliul

inculpatei, o percheziție, ocazie cu care au găsit într-o trusă de farduri și

în pivnița casei cantitatea de 4,38 gr. heroină, ambalată în 50 de pungulițe

din plastic.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 843 din 18 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpată, împotriva susmenționatei sentințe.

Declarând recurs, inculpata R.V. a

solicitat să se schimbe încadrarea juridică dată faptei în art. 4 din Legea nr.

143/2000, întrucât a deținut heroina pentru consumul propriu. Drept consecință

a solicitat și reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, pe parcursul

procesului penal, inculpata a declarat că este consumatoare de droguri și că

heroina găsită în locuința ei era pentru consum propriu. Dar, din declarațiile

martorilor D.M. și P.V.R. rezultă că inculpata a comercializat astfel de

droguri, martorul chiar precizând că, a cumpărat de mai multe ori de la

inculpată heroină.

Ca atare, starea de fapt și

vinovăția inculpatei au fost just reținute, iar încadrarea juridică în

dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost corect făcută

întrucât, inculpata a deținut fără drept droguri de mare risc în vederea

comercializării.

Pentru această faptă, de o deosebită

gravitate, inculpata a fost condamnată la pedeapsa minimă prevăzută de lege,

ținându-se seama de lipsa antecedentelor penale și de împrejurarea că este

căsătorită și are în întreținere patru copii minori.

Întrucât nu există motive de

reducere a acestei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, recursul

inculpatei va fi respins ca nefondat.

Din pedeapsă se va deduce la zi

timpul arestării preventive, iar inculpata recurentă va fi obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata R.V., împotriva deciziei penale nr. 843 din 18 decembrie 2002

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 27 martie 2002, la 20 iunie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.