ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1501 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului București a fost condamnată inculpata A.V. la: 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen. S-a revocat, conform art. 83 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 88/2002 a Tribunalului București, pedeapsă care s-a adăugat, dispunându-se ca inculpata să execute, în final, 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au confiscat de la inculpată, în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) și d) C. pen., 640 gr. heroină și 7 bancnote de 500.000 lei. Instanța a reținut, în fapt, că în urma denunțului martorei O.L.L., în sensul că de mai mult timp se aprovizionează cu heroină de la inculpata A.V., s-a organizat de către organele de poliție un flagrant, în cadrul căruia martora a cumpărat de la inculpată 11 doze de heroină contra sumei de 3 milioane lei, bani marcați cu o substanță fluorescentă. La percheziția domiciliară efectuată cu aceeași ocazie s-a găsit o pungă cu 642 gr. heroină și un flacon ce conținea 4 pliculețe din folie alb transparentă în care se aflau 0,2 gr. heroină, pliculețe deținute de inculpată pentru consum propriu.

Prin decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei. Inculpata a declarat recurs împotriva acestei decizii solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Verificând actele dosarului se constată că reținându-se corect vinovăția inculpatei, s-au stabilit pedepse, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Condamnând pe inculpată la 5 ani și 6 luni închisoare și respectiv, 2 ani închisoare, instanțele au făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 în urma denunțării de către inculpată a unei alte persoane, cât și a art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea pentru o faptă similară.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost condamnată inculpata și pe care aceasta le-a comis în termenul de încercare stabilit în urma suspendării executării pedepsei anterioare, Înalta Curte constată că nu se impune micșorarea pedepselor aplicate și în consecință, va respinge recursul declarat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.V. împotriva deciziei penale nr. 3/ A din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 4 martie 2005. Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2005.