ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1501 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului București a fost condamnată inculpata

A.V. la: 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16

din aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen.

S-a revocat, conform art. 83

C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 88/2002 a Tribunalului București,

pedeapsă care s-a adăugat, dispunându-se ca inculpata să execute, în final, 7

ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-au confiscat de la

inculpată, în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118

lit. e) și d) C. pen., 640 gr. heroină și 7 bancnote de 500.000 lei.

Instanța a reținut, în fapt,

că în urma denunțului martorei O.L.L., în sensul că de mai mult timp se

aprovizionează cu heroină de la inculpata A.V., s-a organizat de către organele

de poliție un flagrant, în cadrul căruia martora a cumpărat de la inculpată 11

doze de heroină contra sumei de 3 milioane lei, bani marcați cu o substanță

fluorescentă. La percheziția domiciliară efectuată cu aceeași ocazie s-a găsit

o pungă cu 642 gr. heroină și un flacon ce conținea 4 pliculețe din folie alb

transparentă în care se aflau 0,2 gr. heroină, pliculețe deținute de inculpată

pentru consum propriu.

Prin decizia penală nr. 3

din 10 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatei.

Inculpata a declarat recurs

împotriva acestei decizii solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul nu este fondat.

Verificând actele dosarului

se constată că reținându-se corect vinovăția inculpatei, s-au stabilit pedepse,

cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Condamnând pe inculpată la 5

ani și 6 luni închisoare și respectiv, 2 ani închisoare, instanțele au făcut

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 în urma denunțării de către inculpată

a unei alte persoane, cât și a art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea

pentru o faptă similară.

Având în vedere gradul

ridicat de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost condamnată

inculpata și pe care aceasta le-a comis în termenul de încercare stabilit în

urma suspendării executării pedepsei anterioare, Înalta Curte constată că nu se

impune micșorarea pedepselor aplicate și în consecință, va respinge recursul

declarat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata A.V. împotriva deciziei penale nr. 3/

A din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 4 martie 2005.

Obligă recurenta inculpată

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 martie 2005.