ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3080/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 16 din 9 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpata C.M.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de deținere ilegală de droguri de mare risc atât în vederea comercializării, cât și pentru consum propriu, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen., a mai condamnat pe aceeași inculpată la un an închisoare. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest, computată durata arestării preventive și inculpata a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13 noiembrie 2002, lucrătorii de poliție au descoperit la locuința ei 11 doze de heroină destinate comercializării și consumului propriu, după ce cu puțin timp înainte vânduse unei persoane o cantitate din această substanță. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata. Apelul parchetului a fost admis, casată în parte sentința atacată și în baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de 0,43 gr.
heroină. Apelul inculpatei a fost respins. Au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata. Ministerul Public a criticat hotărârile sub aspectul temeiniciei lor susținând că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, ca urmare a reținerii în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Sub acest aspect, s-a arătat că instanțele nu au ținut seama de faptul că infracțiunile comise de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social determinat de amploarea și frecvența pe care a luat-o fenomenul consumului și traficului de stupefiante, precum și de consecințele acestuia. Pericolul social sporit al faptelor comise mai este determinat și de cantitatea de heroină găsită asupra inculpatei (0,13 gr.), iar recunoașterea circumstanțelor atenuante față de toate acestea nu este justificată.
La rândul său, inculpata a susținut că pedeapsa aplicată este exagerată, ea nereflectând corect gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului. În acest sens, apărătorul a susținut că instanțele trebuiau să acorde o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute și să aplice o pedeapsă mult mai redusă. Pentru aceste motive, procurorul și apărătorul au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și majorarea pedepselor aplicate, așa cum a pus concluzii reprezentantul Ministerului Public și reducerea sancțiunilor penale așa cum a cerut apărătorul. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al unei fapte incriminate de legea penală, nu este unicul criteriu de stabilire și de aplicare a pedepsei la individualizarea ei, instanța trebuie să aibă în vedere persoana făptuitorului, precum și condițiile în care fapta a fost comisă.
În acest sens, analizând hotărârile atacate se constată că pedepsele aplicate au fost bine individualizate, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului. Astfel, la stabilirea și aplicarea lor instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., deoarece au avut în vedere nu numai pericolul social sporit al faptelor imputate ci și persoana inculpatei care a recunoscut și regretat comiterea lor și are în întreținere un copil minor. Față de toate acestea, se desprinde concluzia că așa cum au fost stabilite, pedepsele prin cuantumul lor sunt de natură să asigure reeducarea inculpatei și prevenția generală. În consecință, hotărârile fiind temeinice și legale sub toate aspectele, recursurile urmează să fie respinse.
Întrucât inculpata a fost judecată în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata reținerii și arestării preventive. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpata C.M.N. împotriva deciziei nr. 96 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Compută din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2002, la zi. Obligă pe inculpată să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.