ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2732/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 585 din 12

iunie 2002, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- C.M. la 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și b) C.

pen., instanța a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. Totodată, în baza art. 61 C.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de

1111 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani, 7 luni și 22 zile, aplicată

prin sentința penală nr. 21/1991 a Judecătoriei sectorului 4 București, rest pe

care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.

- T.J. la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Inculpații C.M. și T.J. au fost

condamnați prin aceeași sentință, la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că la data de 11 februarie 2002, în urma unei

percheziții efectuate de organele poliției la domiciliul inculpaților C.M. și T.J.

au fost găsite 180 doze de heroină (6,80 grame) destinate comercializării.

Prin decizia penală nr. 585 din 31

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței

primei instanțe, pe care a desființat-o și, rejudecând cauza, a înlăturat

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la stabilirea răspunderii penale a

inculpatului C.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.,

menținând restul dispozițiilor și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei T.J.,

de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

C.M. și T.J.

În recursul parchetului se critică

hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita individualizare a pedepsei

aplicate inculpatei T.J. și se solicită majorarea pedepsei aplicate acestei

inculpate, ținând seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama,

între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Ținând seama de pericolul social

ridicat al infracțiunii comise de inculpata T.J. împreună cu inculpatul C.M.,

căruia, pentru aceeași faptă i s-a aplicat, în mod corect, o pedeapsă de 12 ani

închisoare, urmează ca recursul parchetului să fie admis, să se caseze ambele

hotărâri și să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatei.

Inculpatul C.M. a solicitat, în

susținerea recursului său, micșorarea pedepsei aplicate.

Critica inculpatului privind

individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat nu este întemeiată, având în vedere

pericolul social ridicat al infracțiunii comise ca și faptul că inculpatul este

recidivist, după o condamnare anterioară de 7 ani și 7 luni închisoare,

neînțelegând să se integreze într-un comportament social normal. Pedeapsa de 12

ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele legii și

corespunde scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

În examinarea recursului declarat de

inculpatul C.M., Curtea Supremă de Justiție constată, din oficiu, că hotărârile

pronunțate în cauză sunt nelegale în ce privește pedeapsa de 3 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 271 alin. (4) C.

pen., care, potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost grațiată

integral, condiționat.

Având în vedere că instanțele au

omis să facă aplicarea dispozițiilor menționate, privind grațierea pedepsei,

urmează ca recursul inculpatului să fie admis pentru acest motiv, să se

înlăture aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., să se descontopească pedeapsa

aplicată în pedepsele componente și să se constate grațierea pedepsei de 3 luni

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin.

(4) C. pen.

Totodată, se va completa enumerarea

textelor în baza cărora același inculpat a fost condamnat la pedeapsa

complementară, cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpata T.J. a cerut, în

susținerea recursului declarat, reducerea pedepsei, în raport cu circumstanțele

atenuante recunoscute în favoarea sa.

Pentru considerentele arătate în

examinarea recursului parchetului, se constată că nu există temeiuri să se

dispună micșorarea pedepsei aplicate inculpatei T.J., urmând ca recursul

acesteia să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatei recurente la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.M. împotriva

deciziei penale nr. 685 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția

I-a penală.

Casează decizia atacată precum și

sentința penală nr. 585 din 12 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, față de inculpatul C.M. cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002,

la pedeapsa aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. și la pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, iar față de inculpata T.J. numai

referitor la cuantumul pedepsei.

Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C.

pen., față de inculpatul C.M. și descontopește pedepsele în pedepsele

componente.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 luni

închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 271

alin. (4) C. pen.

Completează textele în baza cărora

s-a aplicat față de același inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani în

sensul că această pedeapsă se aplică în baza art. 65 și art. 64 lit. a) și b) C.

pen., precum și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatei T.J. de la 5 ani, la 7 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor susmenționate.

Respinge, recursul declarat de

inculpata T.J., ca nefondat.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 11 februarie 2002, la 6 iunie 2003, pentru

ambii inculpați.

Onorariu de avocat din oficiu pentru

inculpatul C.M., în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă pe inculpata T.J. să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei reprezentând onorariul de avocat oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.