ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4503/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 21

ianuarie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpata U.M., la 2 ani

închisoare în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 și la 11 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 11 ani

închisoare.

S-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe 3 ani, conform art. 65 C. pen.

Prin aceiași sentință a fost

condamnat și inculpatul M.L., la pedeapsa de un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 81 C. pen., s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani conform art. 82

C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,783 gr heroină,

1,27 gr heroină și 3 seringi ce conțineau 10 respectiv, 15 unități lichid cu

heroină de la inculpații M.L. și U.M.

S-a confiscat de la inculpata U.M.

sumele de 9.150.000 lei și 30 Euro provenite din comercializarea drogurilor

conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut în fapt, că la 26 august

2002, orele 14,00 inculpatul M.L., însoțit de martorii D.P. și P.L., a fost oprit

de organele de poliție. În urma percheziției corporale, asupra inculpatului s-a

găsit o punguță din plastic albă, închisă la unul din capete, prin ardere, în

interiorul căreia se găsea o substanță de culoare bej, o seringă hipodermică de

unică folosință, un pachet de sare de lămâie și un fragment dintr-o fiolă ce

prezenta urme de ardere.

Inculpatul a declarat că a cumpărat

de la o persoană de sex feminin pe nume M. care locuiește în str. Mircea.

În urma acestui denunț, lucrătorii

de poliție s-au deplasat la adresa menționată unde în prezența martorilor

asistenți au efectuat o percheziție în apartamentul deținut de inculpata U.M.

Cu această ocazie au fost depistate

pe podea un număr de 10 punguțe de culoare albă ce conținea un praf de culoare

bej și două seringi de unică folosință ce conțineau lichid de culoare brună.

Asupra inculpatului, în buzunarul

stâng, al pantalonului cu care era îmbrăcat s-a găsit o punguță mai mare

închisă la capăt prin ardere, legată cu ață ce conținea un praf de culoare bej.

Tot asupra inculpatei s-a găsit în

buzunarul pantalonilor suma de 700.000 lei într-o borsetă, suma de 2.450.000

lei și 30 Euro, iar în casă suma de 6 milioane lei, toate acestea fiind depuse

la Trezoreria B.N.R., precum și la C.E.C. Agenția Victoria.

Raportul de expertiză

tehnico-științifică întocmit în cauză a concluzionat că cele trei probe

ridicate de la inculpați conțin heroină, drog de mare risc ce face parte din

Tabelul nr. 1, anexă la Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata U.M. solicitând achitarea pentru infracțiunea de

deținere de droguri și reducerea pedepsei pentru infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc.

Prin decizia penală nr. 127 din 5

martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis apelul inculpatei,

s-a desființat, în parte, sentința apelată și s-a descontopit pedeapsa

rezultantă în pedepsele componente.

S-a făcut aplicarea art. 74 lit. a)

C. pen. și s-a redus pedepsele aplicate inculpatei de la 2 ani închisoare la un

an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000 și de la 11 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a confiscat de la inculpată

cantitatea de droguri rămasă în urma analizelor chimice, respectiv 1,85 gr.

heroină.

S-au menținut în rest dispozițiile

hotărârii apelate.

În motivarea soluției s-a reținut că

pedepsele aplicate sunt excesive și nu pot realiza cerințele art. 52 C. pen.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpata U.M.

Prin motivele scrise, parchetul a

susținut că hotărârea pronunțată în apel este netemeinică sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate, considerând că reținerea circumstanțelor

atenuante în favoarea acesteia este nejustificată.

Recurenta inculpată a criticat

hotărârile pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptelor,

susținând că era consumatoare de droguri, de vânzare se ocupa în scopul

procurării de droguri, așa încât, corecta încadrare juridică era într-o singură

infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În

subsidiar, a cerut reducerea pedepselor.

Critica formulată de parchet va fi

examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., caz în care aceasta se încadrează, constatându-se a

fi fondată în parte pentru cele ce urmează:

Instanțele au apreciat corect că se

impune constatarea unor circumstanțe personale în contextul unor date

favorabile cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor personale și mai ales faptul

că inculpata avea o ocupație stabilă.

Dar, coborârea pedepselor mult sub

limita minimă legală atrage netemeinicia hotărârii recurate, prin aceia că,

acordând maximă eficiență acestora, nu mai pot fi respectate criteriile

cuprinse în art. 72 C. pen. și nu pot fi realizate cerințele art. 52 C. pen.

Acesta este motivul pentru care,

apreciind aceste elemente favorabile inculpatei, dar și periculozitatea

deosebită a faptelor săvârșite, se vor majora pedepsele aplicate spre limita

minimă legală.

Sub acest aspect critica formulată

de parchet este întemeiată și potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., recursul declarat de parchet se va admite, decizia urmând a fi

casată numai cu privire la majorarea pedepselor aplicate inculpatei pentru cele

două infracțiuni deduse judecății.

În ce privește recursul declarat de

inculpată, criticile formulate vor fi examinate în raport de dispozițiile

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14

C. proc. pen.

Instanțele au dat o încadrare

corectă celor două fapte penale, de deținere de droguri pentru consum propriu

și de vânzarea drogurilor de mare risc.

Nu se poate susține că infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 absoarbe în conținutul

constitutiv infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, așa încât,

în cauză nu s-a comis decât o singură infracțiune.

Afirmația are în vedere faptul că în

speță nu au aplicabilitate dispozițiile art. 41 alin. (3) C. pen., privind

infracțiunea complexă, ci cele ale art. 32 C. pen., privind pluralitatea de

infracțiuni.

Astfel, conținutul constitutiv al

celor două infracțiuni este distinct, atâta timp cât privesc acțiuni

infracționale diferite. În timp ce prin art. 2 din legea nr. 143/2000 s-au

încriminat operațiuni care privesc circulația drogurilor de risc și mare risc,

prin art. 4 din aceiași lege, se regăsesc reglementate o parte din aceste

operațiuni, respectiv deținerea drogurilor, dar în scop bine determinat, acela

al consumului propriu.

În această situație ne găsim în

cadrul pluralității de infracțiuni, mai precis a concursului de infracțiuni

prevăzut de art. 33 C. pen.

În acest cadru legal, hotărârea de

condamnare a inculpatei pentru cele două infracțiuni este legală,

neimpunându-se recalificarea acestora într-o singură infracțiune, prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum a cerut recurenta.

În ce privește critica formulată de

inculpată vizând pedepsele aplicate, aceasta este nefondată în raport de

considerentele sus prezentate, impunându-se majorarea lor, dar în contextul

menținerii circumstanțelor judiciare atenuante și nicidecum reducerea.

Pe cale de consecință, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată

se va respinge ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată timpul detenției preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

127/ A din 5 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 56 din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, numai cu privire la pedepsele aplicate.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., de la un an și 6 luni închisoare, la un an și 10 luni

închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 8

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata U.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 august 2002, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe recurenta inculpată să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.