ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2003

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 600 din 18 iunie 2002, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.P. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și un an și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 26 aprilie 2002, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpată cantitatea de 5,30 grame heroină cu

cofeină, ambalată și sigilată cu sigiliul nr. 50091 și aflată la organele de

cercetare penală.

Inculpata a fost obligată la 2.000.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, că la data de 26 aprilie 2002, cu ocazia efectuării unei

percheziții la locuința inculpatei C.P., organele de poliție au descoperit 115

doze de heroină destinate vânzării.

În termenul legal, împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpata C.P.

Parchetul a criticat hotărârea

instanței de fond pentru netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră

prea mică, față de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și

pentru greșita reținere în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante.

Inculpata C.P., la termenul din 9

octombrie 2002, și-a retras apelul.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 619 din 9 octombrie 2002, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția a II-a penală,

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei, de la 3 ani închisoare și un an și 6

luni interzicerea unor drepturi, la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., conform art. 65 din același cod.

A dedus din pedeapsă, prevenția

inculpatei de la 26 aprilie 2002, la 9 octombrie 2002.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A luat act de retragerea apelului

declarat de inculpată.

Curtea de apel a motivat această

soluție, în sensul că, deși instanța de fond a reținut corect circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatei, totuși, raportat la gradul deosebit de

pericol social al faptei, reprezentat inclusiv prin cantitatea mare de droguri,

a redus exagerat pedeapsa la numai 3 ani închisoare, ceea ce contravine

scopului educativ al acesteia, în sensul dispozițiilor art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei penale, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care

a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul

reținerii circumstanțelor atenuante, cât și sub aspectul cuantumului pedepsei,

și inculpata C.P., care nu și-a motivat recursul, însă, oral, în ședința

publică de judecată a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de recurs invocat de către recurenți, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate, urmând a fi admis, iar cel al inculpatei,

nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, conform art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de

pedeapsă fixate de legiuitor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Pe de altă parte, circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., constau în anumite stări,

situații, etc., pe care instanța raportându-le, atât la faptă, cât și la

făptuitor, le consideră că sunt de natură să imprime infracțiunii un grad de

pericol social redus, ce impune pentru justa individualizare a pedepsei,

atenuarea acesteia.

Revenind la cauză, se constată că

instanța de control judiciar menținând în mod corect aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

totuși, la dozarea pedepsei nu a avut în vedere în suficientă măsură pericolul

social concret al faptei comise, rezultat din faptul că inculpata C.P. a

deținut, în scop de valorificare, o cantitate mare de droguri (115 doze, în

greutate de 5,48 gr.), heroină în amestec cu cofeină, apreciată ca drog de mare

risc, faptul că traficul de droguri constituia pentru inculpată un mijloc de

existență, cât și faptul că activitatea infracțională se desfășura potrivit

declarațiilor date de aceasta în faza de urmărire penală, de o bună perioadă de

timp.

Mai mult, inculpata a arătat că se

ocupa cu vânzarea de droguri de la arestarea fiului său, C.M., zis „C.”, față

de care s-a dispus măsura preventivă a privării de libertate, pentru același

gen de infracțiuni și practic, inculpata a preluat și a continuat activitatea

infracțională desfășurată de fiul ei, cu toate că știa consecințele socialmente

periculoase ale faptei sale.

De asemenea, ceea ce trebuie avut în

vedere, este faptul că pentru fapta reținută în sarcina inculpatei, pedeapsa

prevăzută de lege este închisoare de la 10 la 20 de ani, regim sancționator

impus de gradul de pericol social deosebit, pentru societate, în general și

pentru sănătatea populației, în special.

Or, față de aceste aspecte,

celelalte criterii reținute în mod corect de către instanțe drept circumstanțe

atenuante, constând în buna conduită a inculpatei anterior săvârșirii faptei,

lipsa antecedentelor penale, sinceritatea manifestată pe parcursul procesului

penal, împrejurarea că este văduvă, în vârstă de 57 de ani și cu o situație

materială grea, nu justifică aplicarea unei pedepse coborâte mult sub minimul

special, și anume de 6 ani închisoare.

În raport cu aceste date, Curtea

apreciază că, aplicarea față de inculpată a unei pedepse majorate de la 6 ani

închisoare, la 8 ani închisoare, va contribui la realizarea funcțiilor și a

scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.

Cu luarea în considerare a celor ce

preced, recursul inculpatei, motivat sub aspectul reducerii pedepsei aplicate,

este nefondat.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs

invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa decizia

penală atacată, numai sub aspectul cuantumului pedepsei privative de libertate,

pe care o va majora de la 6 ani închisoare, la 8 ani închisoare, iar conform

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge

recursul declarat de inculpată, ca nefondat, pe care o va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum va dispune prin dispozitivul

prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva deciziei penale nr. 619 din 9 octombrie 2002 a Curții

de Apel București, secția I penală, privind pe inculpata C.P.

Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa

privativă de libertate, pe care o majorează de la 6 ani închisoare, la 8 ani

închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.P.

împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării

preventive de la 26 aprilie 2002, la 11 martie 2003.

Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.