ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2003

Asupra recursului de față; Deliberând, constată că, prin sentința penală nr. 1247 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpata M.E. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 28 noiembrie 2001, la zi. S-a reținut că, la percheziția corporală și domiciliară din data de 28 noiembrie 2002, s-a constatat că inculpata M.E.

deținea, între alte substanțe, o punguliță care conținea 0,09 gr. heroină și o folie de plastic cu urme de heroină. În urma cercetărilor, ce s-au efectuat, s-a stabilit că inculpata se ocupa cu vânzarea de droguri, identificându-se și trei persoane care au declarat că au cumpărat, de mai multe ori, heroină de la inculpată, în scopul consumului propriu. Împotriva sentinței, inculpata a declarat apel, susținând că s-a reținut greșit că ea este traficantă de droguri, ci doar consumatoare de droguri, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/ 2000, având consecință reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 132/ A din 5 martie 2003, a respins recursul, ca nefondat, declarat de inculpată.

Aceasta a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, iar oral a lăsat soluționarea recursului la aprecierea instanței. Apărătorul desemnat din oficiu a susținut că se impune a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. Recursul este nefondat. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, au dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare și reținând în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., prima instanță a redus pedeapsa sub minimul special în măsură corespunzătoare, încât o nouă reducere nu se poate acorda. Dimpotrivă, este cazul a se menține pedeapsa la cuantumul fixat, pentru realizarea scopului educativ-preventiv al pedepsei.

Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare. Totodată, urmează a se deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului, de la 28 noiembrie 2001, la 6 iunie 2003. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 5 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 28 noiembrie 2001, la 6 iunie 2003. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2003.