ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2003

Asupra recursului de față;

Deliberând, constată că, prin

sentința penală nr. 1247 din 20 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpata M.E. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

detenția preventivă de la 28 noiembrie 2001, la zi.

S-a reținut că, la percheziția

corporală și domiciliară din data de 28 noiembrie 2002, s-a constatat că

inculpata M.E. deținea, între alte substanțe, o punguliță care conținea 0,09

gr. heroină și o folie de plastic cu urme de heroină.

În urma cercetărilor, ce s-au efectuat,

s-a stabilit că inculpata se ocupa cu vânzarea de droguri, identificându-se și

trei persoane care au declarat că au cumpărat, de mai multe ori, heroină de la

inculpată, în scopul consumului propriu.

Împotriva sentinței, inculpata a

declarat apel, susținând că s-a reținut greșit că ea este traficantă de

droguri, ci doar consumatoare de droguri, solicitând schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/ 2000, având

consecință reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 132/ A din 5 martie 2003, a respins

recursul, ca nefondat, declarat de inculpată.

Aceasta a declarat recurs, pe care

nu l-a motivat în scris, iar oral a lăsat soluționarea recursului la aprecierea

instanței.

Apărătorul desemnat din oficiu a

susținut că se impune a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 74 și art.

76 C. pen.

Recursul este nefondat.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpatei, au dat faptelor încadrarea juridică

corespunzătoare și reținând în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen., prima instanță a redus pedeapsa sub minimul

special în măsură corespunzătoare, încât o nouă reducere nu se poate acorda.

Dimpotrivă, este cazul a se menține

pedeapsa la cuantumul fixat, pentru realizarea scopului educativ-preventiv al

pedepsei.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca

atare.

Totodată, urmează a se deduce din

durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului, de la 28

noiembrie 2001, la 6 iunie 2003.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul avocat

oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.E. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 5 martie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din durata pedepsei perioada

arestării preventive de la 28 noiembrie 2001, la 6 iunie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei

reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.