ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3809/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 27

februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpata I.D. a

fost condamnat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor înscrise

în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive

de la 13 martie 2002, la zi, a confiscat cantitatea de 8,2 gr. heroină și suma

de 2.374.000 lei și a obligat pe inculpată la 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că inculpata

se ocupa cu comercializarea de droguri de circa 7 luni, după cum însăși a

recunoscut și fiind urmărită de organele de poliție, a fost prinsă în flagrant

în ziua de 13 februarie 2002, după ce vânduse heroină la mai mulți cumpărători,

găsindu-se în locuința acesteia 7,94 gr. precum și 5 „bile” conținând 0,55 gr.

Prin decizia penală nr. 233 din 21

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpata I.D., prin care solicita reducerea

pedepsei.

Împotriva acestei decizii, inculpata

I.D. a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la

individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de mare

al infracțiunii comise cât și al persoanei inculpatei (care a comercializat

droguri de mare risc o perioadă mai mare de timp și conduita sinceră în cursul

procesului penal, în raport de care s-au reținut circumstanțe atenuante) astfel

că pedeapsa stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege, este necesară

pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpată și a fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata arestării

preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata I.D., împotriva deciziei penale nr. 233/ A din 21 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2002, la

17 septembrie 2003.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2003.