ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 51/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1124 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.M. din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000. În baza art.4 din Legea nr.143/2000, inculpata P.M. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art.71, 64 C. pen. În baza art.350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art.88 C. pen. s-a dedus perioada arestului preventiv din durata pedepsei aplicate de la 20 septembrie 2001 la zi.

În baza art.17 din Legea nr.143/2000 coroborat cu art.118 lit.e C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 1,75 gr. heroină depusă la I.G.P – B.C.C.O.A. În baza art.191 C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Prin aceeași hotărâre au fost condamnați, în baza aceluiași text de lege, și inculpații C.D. și M.G. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 19 septembrie 2001, organele de poliție l-au depistat pe inculpatul M.G. având asupra sa o doză de heroină. Inculpatul a condus organele de poliție la adresa de unde a cumpărat drogurile, la locuința inculpatei P.M.

În urma percheziției efectuate, s-au descoperit trei doze de heroină și o folie de plastic cu tăieturi concentrice. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt dovezi suficiente că inculpata deținea droguri în vederea comercializării către alte persoane, nefiind identificată nici o persoană care să declare că a cumpărat asemenea substanțe de la ea, iar la adresa din strada Sebastian nr.6 locuiau mai multe persoane, printre care și inculpata. Având în vedere că inculpata P.M. a recunoscut că este consumatoare de droguri, tribunalul a considerat că aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel, criticând hotărârea judecătorească sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei P.M.

și a greșitei aplicări a dispozițiilor art.88 C. pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr.286 din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr.1124/28 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală pe care a desființat-o în parte și, pe fond, în baza art.88 C. pen. a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților și reținerea de 24 ore pentru ziua de 19 septembrie 2001 pentru fiecare inculpat. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. S-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpata C.D. care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 150.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a apreciat că soluția instanței de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei P.M. este legală și temeinică, neexistând probe clare de vinovăție ale acesteia, ci doar prezumții care nu au valoare probantă de sine–stătătoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor atacate ca fiind pronunțate cu încălcarea legii și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385 9 pct.17 C. proc.

pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat. Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.M. din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 este greșită și contrară situației de fapt, astfel cum rezultă ea din probele administrate în cauză. La data de 19 septembrie 2001, organele de poliție s-au sesizat din oficiu că la o adresă din sectorul 5, București se comercializează droguri la prețul de 100.000 lei doza. După supravegherea operativă a zonei, în jurul orei 15, au fost imobilizați numiții M.G., C.G. și P.V. Cu ocazia percheziției corporale a celor trei persoane, asupra inculpatului M.G.

s-a găsit un pachet din plastic alb legat la un capăt cu ață de cusut ce conținea o substanță pulverulentă de culoare maronie. Întrebați fiind asupra conținutului și provenienței acelui pliculeț, cei trei au declarat că este o doză de heroină pe care au cumpărat-o lăsând în schimb un aparat foto de culoare neagră, întrucât nu aveau bani pentru a cumpăra drogurile. La descinderea efectuată la adresa din sectorul 5, organele de poliție au depistat-o într-o cameră a imobilului pe inculpata P.M., tot acolo găsindu-se și trei punguțe din plastic alb, legate la un capăt cu ață albă ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie, o bucată din plastic alb tăiată circular ce conținea un praf de culoare maronie, o foarfecă, mai multe bucăți din plastic alb tăiate circular și legate cu ață, și un aparat foto de culoare neagră.

Identitatea dintre ambalajul dozei de heroină găsită asupra lui M.G. și ambalajul găsit în locuința inculpatei este evidentă. De altfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, inculpata P.M. a recunoscut în prezența martorei A.M.I. că drogurile îi aparțineau. Deși nu a recunoscut deținerea drogurilor de mare risc în scopul traficării lor, inculpata nu a putut justifica prezența lor în locuință și nici a instrumentelor folosite pentru ambalarea lor, precum nici a aparatului foto. Din coroborarea tuturor acestor probe, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în cauză s-a făcut dovada săvârșirii de către inculpata P.M. a infracțiunii prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, apărările formulate de aceasta urmând a fi înlăturate ca nesincere și menite doar să atenueze răspunderea penală.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, să caseze decizia penală nr.286 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală și sentința penală nr.1124 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la încadrarea juridică. În conformitate cu prevederile art.334 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei P.M. va fi schimbată din art.4 din Legea nr.143/2000 în art.2 alin.2 din aceeași lege, text de lege în baza căruia, prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 și 76 C. pen., aceasta va fi condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C. pen.

pe timp de 2 ani. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că pedeapsa aplicată – prin modalitatea de executare dispusă și cuantumul ei – corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, cât și de datele personale ale inculpatei, o persoană tânără, fără venituri, fără ocupație, dar care nu a mai încălcat legea penală. Prin pedeapsa aplicată există premisele reeducării inculpatei în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate și al reintegrării sale sociale. Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art.385 15 pct.2 lit.d, art.192 alin.3 și 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.286 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpata P.M. Casează decizia și sentința penală nr.1124 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei. Conform art.334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din art.4 din Legea nr.143/2000 în art.2 alin.2 din aceeași lege, text în baza căruia și prin menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 și 76 C. pen., condamnă pe inculpata P.M. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.