ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2880/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1577

din 13 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus:

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. a) C. pen.,

condamnarea inculpatului I.M.F. la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2),

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) – art. 76 lit. a)

inculpata G.C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a mai constatat că cele 5

doze de heroină cu o masă totală de 0,10 gr. au fost consemnate în procesul analizelor

de laborator.

Pentru art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.M.F. suma de 1.500.000 lei

primită de la denunțător și s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de

120.000 lei din cei 1.000.000 lei consemnați la C.E.C.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului I.M.F. durata reținerii și arestării de la 24 august 2004

la zi, iar pentru inculpata G.C. reținerea de la 24 aprilie la 24 august 2004.

În sfârșit, primul inculpat

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, la data de 24 august 2004, urmare denunțului

formulat de B.F. prin care se arată că în zona Pieței Progresul se

comercializează droguri de inculpatul I.M.F., s-a procedat la organizarea

flagrantului punându-se la dispoziția denunțătorului suma de 1.500.000 lei și

instalarea unui dispozitiv de supraveghere.

În aceste condiții, în jurul

orelor 16,30, primul inculpat la solicitarea denunțătorului să ia 5 doze de

heroină pentru care a plătit suma de un milion lei, diferența urmând a fi

achitată la predarea mărfii. După circa 30 minute inculpatul a revenit însoțit

de inculpata G.C- și în schimbul celor 5 doze a primit diferența de 500.000

lei. Imediat după tranzacție cei doi inculpați au fost imobilizați, asupra

inculpatului I.M.F. găsindu-se suma de 1.620.000 lei din care bancnota de

500.000 lei fiind din cele folosite la realizarea flagrantului.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin apelul parchetului s-a

solicitat casarea hotărârii pentru greșita individualizare.

Inculpata, prin motivele de

apel, a criticat hotărârea pentru greșita sa condamnare, întrucât nu a

contribuit la săvârșirea faptei, impunându-se achitarea sa potrivit art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar inculpatul I.M.F.

a susținut că a fost provocat și terorizat de denunțător, impunându-se

achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) și art. 46 C. pen.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 166/ A din 11 martie 2005, a respins, ca

nefondate, apelurile.

Împotriva acestei decizii

penale instanța de control judiciar, inculpații au declarat recurs reiterând

motivele din apel.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea, analizând hotărârile

pronunțate în cauză, constată că instanțele au reținut corect situația de fapt

dând încadrarea juridică legală faptelor, făcând totodată și o justă

individualizare a pedepselor.

Susținerea inculpatei G.C. în

sensul că, prezența sa la locul săvârșirii faptei a fost determinată de

atitudinea violentă a coninculpatului este neîntemeiată și în totala

contradicție cu probele administrate și inclusiv propriile declarații care

confirmă că cele 5 doze de heroină au fost predate de aceasta.

Nu poate fi primită nici

asupra inculpatului care invocă constrângerea morală la care a fost supus de

denunțător, atâta timp cât acesta avea posibilitatea denunțării celui care

exercita amenințare iar acesta să constituie un pericol grav pentru făptuitor,

mai grav decât consecințele propriei fapte, situații neconfirmate de probele

administrate.

Sub aspectul

individualizării pedepselor se constată că instanțele au ținut seama atât de

pericolul social ridicat al faptei și consecințele grave pe plan social cât și

de datele ce caracterizează pe fiecare inculpat, încât reducerea pedepselor nu

se justifică.

Pe cale de consecință,

Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului I.M.F. arestarea preventivă de la 14 august 2004 la zi.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.M.F. și G.C. împotriva deciziei penale nr.

166/ A din 11 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului I.M.F., timpul arestării preventive de la 24 august 2004 la 9 mai

2005.

Obligă pe fiecare recurent

la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 mai 2005.