ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2131/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2131/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 826

din 1 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați

inculpații:

2 alin. (1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr.

143/2000 la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea atr.41 alin. (2) C. pen.,

la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. Conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit restul de 1270 zile

rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 536/1999 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute

11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 22

septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea

în lei la data plății a sumei de 23.800 dolari S.U.A., iar în baza art. 17

alin. (2) din aceeași lege la contravaloarea în lei la data plății a sumei de

2000 dolari S.U.A.

(1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și 16 din Legea nr. 143/2002 la 8 ani închisoare și în baza

art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din

Legea nr. 143/2000 la 10 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

prevenția de la 22 septembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar în baza art. 117 C.

pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea

în lei la data plății a sumei de 6000 dolari S.U.A., iar în baza art. 17 din

aceeași lege, s-a dispus confiscarea cantității de 1,26 gr. heroină în amestec

cu cofeină, depusă la 9 octombrie 2001 la I.G.P. – Direcția Evidența Operativă

și Cazier Judiciar.

(1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se ca,

potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

arestarea preventivă de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 2000 dolari S.U.A.

depusă la B.N.R. – S.M.B. la 30 octombrie 2001 și a unui colțar de sufragerie,

compus din canapea și două fotolii, iar în baza art. 17 alin. (1) din aceeași

lege, inculpata a fost obligată la 360.000.000 lei cu titlu de confiscare în

folosul statului.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea telefoanelor mobile ALCATEL, MOTOROLA ȘI NOKIA,

ridicate cu procesul-verbal din 21 septembrie 2001 al I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

art. 2 alin. (1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art.

74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

2 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare, 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară

conform art. 67 C. pen., și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin.

(1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., la 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară conform art.

67 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și

degradarea militară.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus prevenția de la 5 octombrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 1.800.000 lei către stat.

Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil NOKIA 3310

depus la I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Brigada Antidrog.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la

15 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 21 septembrie 2001 la 17

iunie 2004, iar conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1454,6 gr. heroină

în amestec cu cofeină și a 5 gr. contraprobă, depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la

9 octombrie 2001, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, inculpatul a

fost obligat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 500 dolari

S.U.A.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 și a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

prevenția de la 5 octombrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la

data plății a sumei de 7000 dolari S.U.A.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus prevenția de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22

noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 și de la 17 februarie 2004 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea a patru seringi de unică folosință și a unei

lingurițe din metal ridicate de la inculpat de I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 7 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat

suspendarea condiționată și grațierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găești,

urmând ca această pedeapsă să fie executată pe lângă cea aplicată în cauză, în

final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus arestarea preventivă de la 4 decembrie 2001 la 17 iunie 2004.

S-a dispus restituirea către

inculpat a agendelor ridicate la 4 decembrie 2001.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la

4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus arestarea preventivă de la 30 noiembrie 2001 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cu titlu de

confiscare în folosul statului.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la 10 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 30 noiembrie 2001 la 17

iunie 2004, iar în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.

Potrivit art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la

data plății a sumei de 13.880 dolari S.U.A., iar conform art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca NOKIA 6150.

S-a dispus restituirea către

inculpat a agendelor de buzunar și de birou și a pașapoartelor pe numele K.C.

ridicate de organele I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară conform art. 67 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus arestarea preventivă de la 3 iulie 2001 la 17 iunie 2004.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la

4 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus arestarea preventivă de la 27 februarie 2002 la 17 iunie 2004.

Potrivit art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 8 grame heroină

depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la data de 28 februarie 2002, iar conform art. 17

alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea sumei de 38.400.000 lei

depusă la C.E.C. – Agenția Victoria, la 1 martie 2002.

Prin aceeași sentință s-a

dispus achitarea inculpatei T.S. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a constatat că inculpata a

fost reținută și arestată de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003 și s-a dispus

restituirea către aceasta a unui telefon mobil MOTOROLA.

De asemenea, au mai fost

achitați inculpații G.I. și M.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Cu privire la inculpatul

C.F., instanța a disjuns soluționarea cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, în perioada 2000 – 2001, inculpații C.F., B.M.

și A.S. au finanțat și introdus în țară și valorificat în mod organizat

cantitatea de aproximativ 25 kg heroină și că, din rețeaua astfel organizată au

făcut parte și ceilalți inculpați.

Astfel, s-a stabilit că

inculpatul B.M. a organizat, finanțat și condus introducerea în țară a patru

transporturi cu heroină din Turcia în România, respectiv: 2 kg la sfârșitul

lunii iunie 2001; 2 kg la 3 iulie 2001 prin inculpatul Șt.C.; 1,5 kg la 16

septembrie 2001 și 21 septembrie 2001 prin inculpatul G.I., a participat la

distribuirea și vânzarea acestor cantități și a organizat transporturile

efectuate de inculpatul M.M.

Referitor la inculpatul A.S.

s-a reținut că a organizat transporturile efectuate de M.M., a procurat heroina

și a organizat introducerea în țară a cantității de 4 kg heroină de către

inculpatul Șt.C. și a organizat, procurat și trimis în țară din Turcia, 3 kg

heroină prin inculpatul G.I.

Privitor la inculpata C.R.

s-a stabilit că aceasta a finanțat și organizate transportul efectuat de

inculpatul Șt.C. la sfârșitul lunii iunie 2001, din cantitatea introdusă

revenindu-i 900 gr heroină pe care a distribuit-o și vândut-o în țară. De

asemenea, inculpata a finanțat introducerea în țară a cantității de 1,5 kg

heroină la 21 septembrie 2001.

În legătură cu inculpatul

E.F. s-a reținut că, în calitate de șofer a distribuit în mod organizat diverse

cantități de heroină primite de la inculpata C.R., B.M. și C.O.

Referitor la inculpatul B.I.

s-a stabilit că a procurat 3 kg heroină și a organizat introducerea acesteia în

țară la datele de 16 și 21 septembrie 2001 de către G.I. și că a distribuit 1,5

kg heroină intrată în țară la 16 septembrie 2001.

Privitor la inculpatul G.I.

s-a reținut că a introdus în țară cantitatea de 3 kg heroină, respectiv, 1,5 kg

la 16 septembrie 2001 și 1,5 kg la 21 septembrie 2001, nerezultând că a

comercializat astfel de droguri.

În legătură cu inculpatul

F.I. s-a stabilit că în septembrie 2001 a cumpărat și apoi a vândut 300 gr.

heroină de la B.M., 300 gr. heroină de la C.F. și 500 gr. heroină de la C.M.

Referitor la inculpata T.S.

s-a considerat că probele administrate nu au confirmat că în perioada iulie –

septembrie 2001 l-ar fi ajutat pe concubinul său C.F. în desfășurarea

activității infracționale, că ar fi deținut în locuință droguri de mare risc,

heroină și cocaină, și că s-ar face vinovată de trafic de droguri.

Referitor la inculpatul C.O.

s-a reținut că a vândut o cantitate de heroină primită de la inculpata C.R. și

că a distribuit heroina prin intermediul inculpatului E.F.

În legătură cu inculpatul

M.M. s-a stabilit că, în perioada martie – mai 2001 a introdus în țară și a

transportat în mod organizat trei cantități de heroină de 5 kg, 5 kg și 7 kg,

neprobându-se că ar fi distribuit o parte din droguri din dispoziția

inculpatului C.F., așa cum s-a menționat în rechizitoriu.

Referitor la inculpatul C.M.

s-a reținut că a distribuit și vândut heroină din dispoziția lui C.F., mai

multor persoane și a colectat sumele obținute din valorificarea drogurilor.

Astfel, a distribuit câte 500 gr inculpaților F.I. și C.R. și diverse cantități

pentru inculpatul A.S., fiind recompensat de C.F. cu sume cuprinse între

500.000 și 800.000 lei.

Privitor la inculpatul C.C.

s-a stabilit că i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină și apoi, după

ieșirea din detenție a acestuia din urmă, i-a remis spre valorificare încă 2 kg

heroină care, fiind de calitate proastă, nu a fost vândută.

În legătură cu inculpatul

Șt.C. s-a reținut că în perioada iunie – iulie 2001 a introdus în țară, în două

rânduri, cantități de câte 2 kg heroină, iar împreună cu inculpatul M.M.,

cantitatea de 7 kg heroină.

Referitor la inculpatul T.P.

s-a reținut că a valorificat diverse cantități de heroină, totalizând 120 gr.

primite de la inculpata C.R. La percheziția domiciliară a fost găsită

cantitatea de 8,09 gr. heroină.

Instanța, având în vedere că

în timpul urmăririi penale au denunțat și facilitat tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, au

aplicat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducând la jumătate

limitele pedepsei prevăzută de lege referitor la inculpații B.M., A.S., M.M.,

E.F., F.I., C.O., C.M. și T.P., pentru ultimii cinci inculpați fiind reținute

și circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza proceselor-verbale de

constatare a infracțiunilor, întocmite de organele de urmărire penale, a

proceselor-verbale de percheziție și de ridicare a drogurilor găsite la

inculpați, a sumelor de bani rezultate din infracțiune și a obiectelor folosite

la săvârșirea faptei, a rapoartelor de constatare științifică întocmite, a

proceselor-verbale de consemnare a conținutului convorbirilor telefonice

interceptate, înregistrate și autorizate conform legii, a declarațiilor

martorilor P.M., P.P.F., R.R.C., A.Z., Z.E., T.C., M.F., T.S., I.G., S.D.Șt. și

B.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 821 din 2 noiembrie 2004, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința primei instanțe și rejudecând, a dispus condamnarea inculpatei T.S. la

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. și a

constatat că inculpata a fost arestată în cauză de la 26 octombrie 2001 la 4

iulie 2003.

Totodată, în baza art. 118

lit. c) C. pen. și a art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de

la inculpatul A.S. a cantității de 1,36 gr heroină și de la inculpatul Șt.C. a

cantității de 2,04 gr. heroină.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații B.I., C.R., F.I., M.M., Călin

Oprea, B.M., A.S., E.F., G.I., C.M., C.C., Șt.C. și T.P.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar a considerat întemeiate criticile din apelul

parchetului, în sensul greșitei achitări a inculpatei T.S.V., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a

omisiunii aplicării dispozițiilor confiscării speciale privind cantitățile de

droguri ridicate de la inculpații A.S. și Șt.C.

S-a reținut că, în cauză,

inculpata l-a ajutat pe concubinul său C.F. să valorifice droguri și că, în

momentul declanșării cercetărilor, aceeași inculpată i-a cerut mamei sale să

șteargă și să ascundă urmele infracțiunii.

Instanța de control judiciar

a considerat nefondate criticile din apelul parchetului referitoare la: greșita

revocare a grațierii pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată anterior

inculpatului M.M., prin sentința penală nr. 752/2000 a Judecătoriei Găești, cu

motivarea că sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen. și ale art. 7 din

Legea nr. 543/2002; confiscarea unei seringi și a unei linguri ridicate de la

inculpatul C.O., în baza unui temei legal greșit invocat, respectiv, a art. 118

lit. e) C. pen., în loc de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

referire la art. 118 lit. b) C. pen., cu motivarea că textul legal permite

confiscarea, legea atingându-și scopul; greșita achitare a inculpaților M.M. și

G.I. pentru trafic de droguri, cu motivarea că aceștia doar au introdus în țară

droguri, fără a le comercializa, greșita reținere a participației penale în

forma complicității pentru inculpații B.M., A.S., C.R. și B.I., cu motivarea că

aceștia prin activitatea concretă au ajutat la introducerea în țară a

drogurilor de mare risc, conducerea rețelei fiind asigurată de C.F. și greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, considerându-se că cererea

de majorare a acestora nu se justifică, avându-se în vedere dispozițiile art.

72 C. pen.

De asemenea, au fost

considerate nefondate criticile formulate de inculpații A.S., B.I., C.C. și

C.R., în sensul greșitei aplicări a agravantei prevăzută de art. 10 din Legea

nr. 143/2000 reținându-se că aceștia au fost cei care au organizat și finanțat

traficul de droguri.

La fel au fost considerate

nefondate criticile formulate de inculpații G.I., B.M., C.R., F.I. și A.S., în

sensul greșitei individualizări a pedepselor, care au fost apreciate ca fiind

conforme cu pericolul social al infracțiunilor săvârșite.

Instanța de control judiciar

a mai apreciat nefondate criticile formulate de E.F. și C.M., în sensul că nu

au cunoscut că transporta droguri și că se impunea achitarea, rezultând din

probe că au cunoscut în mod clar caracterul substanțelor transportate. De

asemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate în sensul greșitei

individualizări a pedepselor.

Totodată, au fost apreciate

ca neîntemeiate solicitările apelanților Călin Oprea, C.C., Șt.C. și B.I., de

achitare pentru lipsa probelor de vinovăție, faptele imputate acestora fiind pe

deplin dovedite.

În sfârșit, a fost

considerată nefondată critica formulată de inculpatul B.I. care a susținut că

fapta de complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc, a rămas

în faza de tentativă, reieșind din probe că el a ajutat la săvârșirea acestei

infracțiuni, corect reținută de prima instanță.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și toți

inculpații.

În recursul parchetului s-a

susținut că în mod greșit au fost achitați inculpații G.I. și M.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, că

referitor la pedeapsa anterioară de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului

M.M., prin sentința penală nr. 172/2000 a Judecătoriei Găești, în mod greșit au

fost aplicate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, că s-a omis aplicarea

art. 1 din același act normativ, că în cauză erau incidente dispozițiile art.

88 C. pen., referitor la perioada arestării preventive a inculpatei T.S.V. și

că pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate impunându-se

majorarea lor.

În recursurile declarate s-a

susținut de către inculpatul B.M. că pedeapsa aplicată este prea severă; de

către inculpatul E.F. în principal ca necunoscând ce transportă, se impunea

achitarea sa și în subsidiar că pedeapsa este prea severă; de către inculpații

G.I. și A.S. că nu erau incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000

și în subsidiar că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către inculpații

C.R. și C.O., în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către B.I.,

în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care nu există probe de

vinovăție, că nu erau incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000

greșit reținute și că pedeapsa aplicată este prea severă; de către M.M., în

sensul greșitei rețineri a vinovăției în săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost condamnat, a greșitei revocări a beneficiului grațierii privind pedeapsa

anterioară; de către C.M., în sensul greșitei condamnări întrucât nu cunoștea

natura substanțelor transportate și în subsidiar reducerea pedepselor aplicate

de către F.I., în sensul greșitei individualizări a pedepsei; de către T.S.V.,

în sensul greșitei condamnări în absența probelor de vinovăție; de către C.C.,

Șt.C. și T.P., în sensul greșitei condamnări la pedepse mari întrucât nu au

știut și nu au avut intenția de a trafica droguri și greșita aplicarea art. 117

C. pen., pentru inculpatul C.C.

S-a solicitat admiterea

recursurilor declarate, casarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe

și rejudecarea cauzei.

Examinând hotărârile

atacate, în baza criticilor formulate, se constată întemeiate recursurile

declarate de parchet și de inculpații M.M. și T.S.V. și nefondate recursurile

declarate de ceilalți inculpați.

administrate se constată că, instanțele au pronunțat soluții greșite de

achitare a inculpaților G.I. și M.M. pentru infracțiunea de trafic de droguri.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 constituie

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc printre altele livrarea cu orice

titlu, trimiterea ori transportul fără drept de astfel de substanțe.

Or, în cauză, este dovedit

că inculpații G.I. și M.M. au introdus în țară cantități de heroină aduse din

Turcia pe care le-au transportat până la destinație.

Astfel, primul inculpat a

adus în România, în două rânduri, câte 1,5 kg heroină, la 16 septembrie 2001 și

la 21 septembrie 2001, când a fost și surprins de organele vamei și poliției,

iar al doilea inculpat a introdus în țară în perioada martie-mai 2001, în trei

rânduri cantitățile de 5 kg și 7 kg heroină după care, o parte din droguri au

fost valorificate de către membrii ai rețelei infracționale.

Mai este de menționat că

pachetul cu heroină adus de G.I. la 16 septembrie 2001 a fost transportat de

acesta pe teritoriul României până în București la autogara Filaret, loc unde a

fost remis contra unei sume în valută, inculpaților A.S., B.M. și B.I., în

scopul valorificării.

Referitor la inculpatul M.M.

este de precizat că el a adus din Turcia două transporturi de heroină, singur

și că un alt transport l-a efectuat împreună cu inculpatul Șt.C. Ultimul

transport l-a dus inculpatului C.F., la apartamentul acestuia din zona

Pantelimon, sector 2 București.

În acest sens sunt

declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală, ale persoanelor implicate

în transport și a martorilor T.C. și R.R.

În drept, faptele

inculpaților G.I. și M.M. de a transporta cantitățile de heroină de la graniță

până la destinațiile menționate, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Deoarece soluția de achitare

este greșită, ea nefiind conformă cu probele de vinovăție administrate, motivul

de casare invocat în recursul parchetului este întemeiat.

judiciar a inculpatului M.M. rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința

penală nr. 752 din 13 octombrie 2000 a Judecătoriei Găești, definitivă prin

neapelare, la 25 octombrie 2000, la pedepsele de o lună închisoare și respectiv

6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 35 alin.

(1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, ambele cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a

cărei executare a fost suspendată.

Întrucât faptele deduse

judecății au fost comise în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit

art. 83 C. pen., s-a revocat în mod corect beneficiul suspendării.

Cum în cauză, prin efectul art.

1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele pentru infracțiunile prevăzute de Legea

circulației pe drumurile publice erau grațiate, instanța în loc să facă

aplicarea acestui act normativ de clemență, de care inculpatul trebuia să

beneficieze, a dispus în baza art. 7 din aceeași lege, revocarea grațierii și

executarea pedepsei pe lângă cea aplicată în cauză, soluție care nu este

corectă.

Așa fiind și această critică

din recursul parchetului este întemeiată.

T.S.V., instanța de apel a reținut în mod corect vinovăția ei în săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a condamnat-o la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată instanța de control

a constatat că inculpata a fost arestată preventiv de la 26 octombrie 2001 la 4

iulie 2003.

Conform art. 88 alin. (1) C.

pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei

închisorii pronunțate.

Din acest text rezultă

obligația computării prevenției din pedeapsă, nefiind posibilă doar constatarea

acelei durate.

Or, în cauză, instanța de

apel a omis să aplice aceste dispoziții imperative, ceea ce constituie motiv de

casare just invocat în recursul parchetului.

din recursul parchetului, în sensul greșitei individualizări a pedepselor

aplicate inculpaților se constată că aceasta este întemeiată numai în ce

privește pe inculpatul B.M.

Astfel, rezultă că, acest

inculpat a săvârșit două infracțiuni în concurs real și în starea de recidivă

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind

constituit de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

536 din 1 noiembrie 1999 a Tribunalului București, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de stupefiante din executarea căreia s-a liberat

condiționat, având un rest neexecutat de 1270 zile.

Având în vedere dispozițiile

art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., instanțele dispunând contopirea restului

rămas neexecutat cu pedepsele aplicate, aveau posibilitatea aplicării unui spor

la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, lucru pe care nu l-au făcut,

situație în care motivul de casare invocat al greșitei individualizări a

pedepsei este întemeiat.

Privitor la ceilalți

inculpați se constată că nu există temeiuri de majorare a sancțiunilor, că

instanțele au reținut în mod corect vinovăția în săvârșirea faptelor pentru

care au fost trimiși în judecată și că pedepsele fiind stabilite cu respectarea

prevederilor art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut seama de pericolul social al

faptelor, de împrejurările săvârșirii lor, de persoana infractorilor și de

poziția lor pe parcursul procesului penal.

de casare invocate de inculpați se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, susținerea

inculpatului recurent B.M., în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă,

nu poate fi primită, rezultând dimpotrivă că se impune, așa cum s-a menționat

mai sus, majorarea acesteia prin aplicarea unui spor.

Referitor la critica

formulată de inculpatul E.F. că nu ar fi cunoscut că transportă droguri, este

de menționat că apartenența lui la rețeaua infracțională este pe deplin

probată, el fiind acela care în calitate de șofer a transportat și distribuit

în mod organizat diferite cantități de heroină, primite de la inculpații C.R.,

B.M. și C.O.

Solicitarea aceluiași

inculpat de reducere a pedepsei nu poate fi primită, sancțiunea de 4 ani închisoare,

stabilită prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 și art. 76

C. pen., fiind conformă cu dispozițiile art. 72 din același cod și de natură a

asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate

a inculpatului.

Privitor la inculpații

recurenți G.I. și A.S., aceștia au susținut că în mod greșit le-au fost

aplicate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Din actele dosarului a

rezultat însă că cei doi inculpați s-au ocupat de organizarea, alături de alți

făptuitori a operațiunilor privind circulația drogurilor aduse în țară din

Turcia.

Se mai constată că la

individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere, potrivit art. 72 C.

pen., pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și

persoana infractorilor.

Neexistând temeiuri de

reducere a pedepselor aplicate, criticile formulate nu pot fi primite.

În legătură cu susținerile

inculpaților C.R. și C.O., în sensul că sancțiunile ar fi prea severe, se

constată că aceste critici nu pot fi primite.

Astfel, referitor la

inculpata C.R., ea a săvârșit fapte grave constând în finanțarea și

introducerea în țară, în mod organizat, a unor cantități de droguri din care a

primit 900 gr. heroină în luna iunie 2001 și a finanțat distribuirea și vânzarea

în rețeaua sa a acestei cantități. De asemenea, inculpata a finanțat

introducerea în țară la 21 septembrie 2001 a cantității de 1,5 kg heroină de

către inculpații menționați, faptele fiind săvârșite în condițiile agravantei,

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, nu există

temeiuri de reducere a pedepselor aplicate inculpatei C.R., cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Privitor la inculpatul C.O.,

acestuia i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul legal, avându-se în vedere

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 și art. 76 C. pen.,

respectiv denunțarea în timpul urmăririi penale a unor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri și conduita sinceră din timpul

procesului penal.

Fiind respectate cerințele

art. 72 C. pen. și neexistând temeiuri de reducere a pedepsei, critica

formulată de acest inculpat nu poate fi primită.

În legătură cu inculpatul

B.I. s-a susținut că fapta trebuia considerată tentativă la infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc.

Această susținere nu poate

fi primită rezultând că activitatea sa materială a constat în procurarea în

Turcia a 3 kg heroină și organizarea introducerii acesteia în țară la datele de

16 septembrie și 21 septembrie 2001 de către inculpatul G.I. De asemenea, a mai

rezultat din probe că el a distribuit cantitatea de 1,5 kg heroină intrată în

țară la 16 septembrie 2001.

Așa fiind, faptele au fost

considerate infracțiuni consumate prevăzute de textele legale menționate,

niciuna nerămânând în faza de tentativă.

Tot astfel, critica în

sensul greșitei aplicări a art. 10 din Legea nr. 143/2000 la infracțiunea

reținută în sarcina sa și prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 a fost corect reținută, acest inculpat organizând procurarea heroinei

în Turcia, deplasându-se la Istambul, și aducerea în țară a acesteia cu

ajutorul inculpatului G.I., urmată de valorificarea prin membrii rețelei

constituite.

Privitor la pedepsele

aplicate inculpatului B.I., se constată că acestea sunt conforme cu pericolul social

sporit al faptelor, au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art.

72 C. pen. și că nu există temeiuri care să justifice reducerea lor.

Referitor la inculpatul M.M.

se constată nefondată critica în sensul greșitei rețineri a vinovăției sale în

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Astfel, din probe a rezultat

că acest inculpat a introdus în țară în perioada martie-mai 2001, în trei

rânduri cantitățile de 5 kg, 5 kg și respectiv 7 kg heroină, distribuind o

parte din dispoziția inculpatului C.F.

Așa fiind, soluția de

condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este conformă cu probele

de vinovăție administrate.

Mai mult, așa cum s-a

menționat la analiza recursului parchetului, din aceleași probe a rezultat și

efectuarea de către inculpatul M.M. a unor operațiuni ilicite de distribuire a

unei părți din heroina adusă în țară, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care însă, în mod

nejustificat, instanțele au dispus achitarea, soluție greșită conform

argumentelor ce preced.

Se constată întemeiată,

critica formulată de inculpat în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art.

7 din Legea nr. 243/2002, potrivit considerentelor arătate la examinarea

aceluiași motiv de casare din recursul parchetului.

În legătură cu susținerile

din recursul inculpatului C.M. în sensul greșitei condamnări, întrucât nu ar fi

cunoscut natura substanțelor transportate, această critică nu poate fi primită.

Probele administrate în

cauză au confirmat că inculpatul a distribuit, din dispoziția lui C.F.,

cantități de heroină respectiv 500 grame, inculpatului F.I., 500 grame

inculpatei C.R. și alte cantități inculpatului A.S., fiind recompensat de șeful

rețelei cu sume cuprinse între 500.000 și 800.000 lei.

Modul concret în care a

acționat, ca și legăturile pe care le avea în cadrul rețelei infracționale,

denotă că acest inculpat era pe deplin conștient de natura substanțelor

traficate. De altfel el a recunoscut sincer infracțiunea săvârșită.

Privitor la solicitarea

aceluiași inculpat de reducere a pedepsei aplicate, se constată că aceasta nu

poate fi primită. Astfel, pedeapsa a fost individualizată sub minimul legal, avându-se

în vedere dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., și ea este de natură a

asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate

a inculpatului.

De asemenea, critica

formulată de inculpatul F.I., în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu

poate fi primită.

Astfel, se constată că și

acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege,

avându-se în vedere dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., iar pedeapsa

stabilită este de natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

integrarea în comunitate a inculpatului.

Privitor la susținerile

inculpatei T.S.V., în sensul greșitei condamnări, se constată că probele

administrate în cauză, corect evaluate de instanța de control judiciar, au

confirmat vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a dovedit că

inculpata cunoștea caracterul ilicit al activităților desfășurate de concubinul

său C.F. și de inculpata C.R., purtând discuții cu aceasta din urmă în legătură

cu traficul de droguri.

Inculpatul C.M. a relatat că

a primit cantități de heroină de la C.F. în prezența inculpatei T.S.

Totodată, din înregistrările

convorbirilor telefonice a rezultat că inculpata i-a cerut mamei sale să arunce

substanțele stupefiante din încăperea unde erau cazate la mare.

A mai reieșit din probe că

inculpata a avut întâlniri cu alte persoane din grupul infracțional, ceea ce

denotă că ea a fost implicată în activitățile ilicite desfășurate de concubinul

său.

Mai mult, din chiar

declarațiile inculpatei de la urmărirea penală a rezultat că în apartamentul

unde locuia cu inculpatul C.F. au fost deținute droguri, recurenta afirmând că

le-ar fi aruncat pentru a-l determina pe concubin să nu mai consume

stupefiante, iar într-o altă variantă, că le-ar fi vândut.

Prin urmare, soluția de

condamnare a inculpatei de către instanța de apel este conformă cu probele de

vinovăție administrate, astfel că nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în

recurs.

Hotărârea instanței de

control judiciare este casabilă însă pentru omisiunea aplicării art. 88 C.

pen., potrivit argumentelor expuse mai sus la analiza motivelor din recursul

parchetului.

Referitor la criticile

formulate de inculpații C.C., Șt.C. și T.P. care au susținut că au fost

condamnați greșit la pedepse mari întrucât nu au știut și nu au avut intenția

de a trafica droguri, acestea nu pot fi reținute.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată că instanțele au reținut în mod corect că inculpatul

C.C. i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină, apoi după ieșirea din

detenție a acestuia i-a remis spre valorificare 2 kg heroină care fiind de

proastă calitate nu a fost vândută.

La fel, s-a reținut în mod

corect că în perioada iunie - iulie 2001, inculpatul Șt.C. a introdus în țară

în două rânduri cantități de câte 2 kg heroină iar altă dată, împreună cu M.M.

cantitatea de 7 kg heroină.

În legătură cu inculpatul

T.P. a rezultat din materialul probator al cauzei că a valorificat diverse

cantități de heroină, totalizând 120 gr. primite de la inculpata C.R., iar la

percheziția domiciliară s-au găsit 8,09 gr. heroină.

Acest inculpat a recunoscut

fapta și a denunțat la urmărirea penală alte persoane vinovate de trafic de

droguri, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale

art. 74 și art. 76 C. pen.

Se mai constată că la

individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați au fost avute în vedere,

conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii

lor și persoana infractorilor, sancțiunile fiind de natură a asigura, potrivit

art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

reintegrarea în comunitate a acestora.

Întrucât condamnarea

inculpaților este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar în cauză

nu rezultă motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor, criticile

formulate nu pot fi primite.

Referitor la măsura

expulzării inculpatului C.C. se constată că și aceasta este legală.

Potrivit art. 111 C. pen.,

măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și

preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală și ele se iau

față de persoanele care au săvârșit infracțiuni.

Conform art. 117 alin. (1)

din același cod, cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate

interzice rămânerea pe teritoriul țării, iar în baza alineatului 4 al aceluiași

text, aceste persoane nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se

crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi

expulzate.

Din actele dosarului a

rezultat că inculpatul C.C., cetățean turc a săvârșit pe teritoriul României,

unde își are reședința, o infracțiune continuată gravă de trafic ilicit de

droguri, el încălcându-și obligațiile de respectare a ordinii juridice interne.

Întrucât nu a rezultat

existența unor motive din cele arătate de art. 117 alin. (4) care să îl expună

pe inculpat unor tratamente inumane în țara sa, măsura expulzării după

executarea pedepsei este legală.

Așa fiind, nici această

critică nu poate fi primită.

Față de considerentele ce

preced, Curtea în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpații M.M. și T.S.V. și a casa decizia atacată și sentința

primei instanțe cu privire la greșita achitare a inculpaților G.I. și M.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002

privind pedeapsa de 6 luni, aplicată inculpatului M.M. prin sentința penală nr.

752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găești, omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 88 privind pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V. și la

pedeapsa aplicată inculpatului B.M.

Rejudecând cauza se va

dispune condamnarea inculpatului G.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa

închisorii chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art.

72 C. pen., pericolul social al infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei,

persoana inculpatului și de poziția acestuia în timpul procesului penal.

Se vor aplica dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea.

Se va deduce din pedeapsă

perioada arestării preventive de la 21 septembrie 2001 la 29 martie 2005.

Totodată, se va mai dispune

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 (întrucât a denunțat

săvârșirea unei infracțiuni similare de către Șt.C.) condamnarea inculpatului

M.M. la o pedeapsă privativă de libertate înspre minimul legal, avându-se în

vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările

săvârșirii ei, persoana inculpatului și poziția pe parcursul procesului penal.

Se vor aplica dispozițiile

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea.

Se va menține dispoziția de

revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a

Judecătoriei Găești și conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 se va constata

grațiată această pedeapsă.

Se va deduce din pedeapsă

perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 29 martie 2005.

Referitor la inculpata

T.S.V. se va dispune potrivit art. 88 C. pen., deducerea din pedeapsa de 5 ani

aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art.

76 C. pen., a duratei reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2001

la 4 iulie 2003.

Având în vedere argumentele

expuse la examinarea recursului parchetului se va dispune majorarea pedepsei la

care a fost condamnat B.M. prin aplicarea unui spor de 2 ani, urmând ca el să

execute pedeapsa de 13 ani închisoare, această sancțiune fiind de natură a

asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Se vor menține celelalte

dispoziții.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a fi respinse recursurile declarate de inculpații B.M.,

E.F., A.S., C.R., B.I., G.I., F.I., C.O., C.M., C.C., Șt.C. și T.P. împotriva

deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Urmează a fi deduse din

pedepsele aplicate perioadele reținerii și arestării preventive de la 22

septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.M., de la 25 septembrie

2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul E.F., de la 22 septembrie 2001 la 29 martie

2005, pentru inculpatul A.S., de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005,

pentru inculpata C.R., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru

inculpatul B.I., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul

F.I., de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001

la 9 februarie 2004 și de la 18 februarie 2004 la 29 martie 2005, pentru

inculpatul C.O., de la 30 noiembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul

C.C., de la 3 iulie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul Șt.C. și de la 27

februarie 2002 la 29 martie 2005, pentru inculpatul T.P.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților B.M., C.C., Șt.C., T.P. și

C.M. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției iar onorariul

interpretului de limba turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații M.M. și

T.S.V. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală

atacată, precum și sentința penală nr. 826 din 17 iunie 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, cu privire la:

- greșita achitare a

inculpaților G.I. și M.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- greșita aplicare a

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului M.M. prin sentința penală nr. 752 din 13

octombrie 2002 a Judecătoriei Găiești;

- omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 88 C. pen., privind pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V. și

rejudecând:

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă

pe inculpatul G.I. la 10 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu cea de 15 ani

închisoare, aplicată aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului G.I., perioada reținerii și arestării preventive de la 21 septembrie

2001 la 29 martie 2005.

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 143/2000 (în baza declarației lui a fost arestat inculpatul

Șt.C. în altă cauză) condamnă pe inculpatul M.M. la 5 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu cea de 7 ani și 6 luni

închisoare, aplicată acestui inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să execute

7 ani și 6 luni închisoare.

Menține dispoziția de

revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei

Găiești și conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată această

pedeapsă.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.M. perioada reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2001

la 29 martie 2005.

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V., de 5 ani închisoare, în baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 din același cod, durata reținerii și

arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003.

inculpatului B.M. prin aplicarea unui spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să

execute 13 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

recursurile declarate de inculpații: B.M., E.F., A.S., C.R., B.I., G.I., F.I.,

C.O., C.M., C.C., Șt.C., T.P. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive după cum

urmează:

- de la 22 septembrie 2001

la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.M.;

- de la 25 septembrie 2001

la 29 martie 2005, pentru inculpatul E.F.;

- de la 22 septembrie 2001

la 29 martie 2005, pentru inculpatul A.S.;

- de la 25 septembrie 2001

la 29 martie 2005, pentru inculpata C.R.;

- de la 5 octombrie 2001 la

29 martie 2005, pentru inculpatul B.I.;

- de la 5 octombrie 2001 la

29 martie 2005, pentru inculpatul F.I.;

- de la 25 septembrie 2001

la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 și de la 18

februarie 2004 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.O.

- de la 30 noiembrie 2001 la

29 martie 2005, pentru inculpatul C.M.;

- de la 30 noiembrie 2001 la

29 martie 2005, pentru inculpatul C.C.;

- de la 3 iulie 2001 la 29

martie 2005, pentru inculpatul Șt.C.;

- de la 27 februarie 2002 la

29 martie 2005, pentru inculpatul T.P.

Obligă recurenții intimați

inculpați: B.M., C.C., Șt.C., T.P. și C.M. la plata sumei de 1.800.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 600.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru aceștia, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Ob