Decizia nr. 2131/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 826/2004 a Tribunalului București

B.M. zis M. în baza art. 2 alin. (1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea atr.41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit restul de 1270 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 536/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 22 septembrie 2001 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 23.800 dolari S.U.A., iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 2000 dolari S.U.A.

A.S. în baza art. 2 alin. (1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 16 din Legea nr. 143/2002 la 8 ani închisoare și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 la 10 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 22 septembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat către stat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 6000 dolari S.U.A., iar în baza art. 17 din aceeași lege, s-a dispus confiscarea cantității de 1,26 gr. heroină în amestec cu cofeină, depusă la 9 octombrie 2001 la I.G.P. – Direcția Evidența Operativă și Cazier Judiciar.

C.R. în baza art. 2 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 2000 dolari S.U.A. depusă la B.N.R. – S.M.B. la 30 octombrie 2001 și a unui colțar de sufragerie, compus din canapea și două fotolii, iar în baza art. 17 alin. (1) din aceeași lege, inculpata a fost obligată la 360.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefoanelor mobile ALCATEL, MOTOROLA ȘI NOKIA, ridicate cu procesul-verbal din 21 septembrie 2001 al I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

E.F., zis Marcel în baza art. 2 alin. (1) și (2), raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 septembrie 2001 la 17 iunie 2004.

B.I. zis P. în baza art. 2 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară conform art. 67 C. pen., și în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2), cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară conform art. 67 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și degradarea militară. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 octombrie 2001 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 1.800.000 lei către stat. Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil NOKIA 3310 depus la I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Brigada Antidrog.

G.I. în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 15 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 21 septembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1454,6 gr. heroină în amestec cu cofeină și a 5 gr. contraprobă, depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la 9 octombrie 2001, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 500 dolari S.U.A.

F.I. zis F. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 octombrie 2001 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 7000 dolari S.U.A.

Călin Oprea în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 și de la 17 februarie 2004 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a patru seringi de unică folosință și a unei lingurițe din metal ridicate de la inculpat de I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

M.M. zis M., în baza art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat suspendarea condiționată și grațierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găești, urmând ca această pedeapsă să fie executată pe lângă cea aplicată în cauză, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 4 decembrie 2001 la 17 iunie 2004. S-a dispus restituirea către inculpat a agendelor ridicate la 4 decembrie 2001.

C.M., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 30 noiembrie 2001 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului.

C.C. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 30 noiembrie 2001 la 17 iunie 2004, iar în baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost obligat la contravaloarea în lei la data plății a sumei de 13.880 dolari S.U.A., iar conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca NOKIA 6150. S-a dispus restituirea către inculpat a agendelor de buzunar și de birou și a pașapoartelor pe numele K.C. ridicate de organele I.G.P. – D.G.C.C.O.A.

Șt.C. în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară conform art. 67 C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 3 iulie 2001 la 17 iunie 2004.

T.P. zis F. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 27 februarie 2002 la 17 iunie 2004. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 8 grame heroină depusă la I.G.P. – D.E.O.C.J. la data de 28 februarie 2002, iar conform art. 17 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea sumei de 38.400.000 lei depusă la C.E.C. – Agenția Victoria, la 1 martie 2002. Prin aceeași sentință s-a dispus achitarea inculpatei T.S. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003 și s-a dispus restituirea către aceasta a unui telefon mobil MOTOROLA. De asemenea, au mai fost achitați inculpații G.I. și M.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la inculpatul C.F., instanța a disjuns soluționarea cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în perioada 2000 – 2001, inculpații C.F., B.M. și A.S. au finanțat și introdus în țară și valorificat în mod organizat cantitatea de aproximativ 25 kg heroină și că, din rețeaua astfel organizată au făcut parte și ceilalți inculpați. Astfel, s-a stabilit că inculpatul B.M. a organizat, finanțat și condus introducerea în țară a patru transporturi cu heroină din Turcia în România, respectiv: 2 kg la sfârșitul lunii iunie 2001; 2 kg la 3 iulie 2001 prin inculpatul Șt.C.; 1,5 kg la 16 septembrie 2001 și 21 septembrie 2001 prin inculpatul G.I., a participat la distribuirea și vânzarea acestor cantități și a organizat transporturile efectuate de inculpatul M.M. Referitor la inculpatul A.S. s-a reținut că a organizat transporturile efectuate de M.M., a procurat heroina și a organizat introducerea în țară a cantității de 4 kg heroină de către inculpatul Șt.C. și a organizat, procurat și trimis în țară din Turcia, 3 kg heroină prin inculpatul G.I. Privitor la inculpata C.R. s-a stabilit că aceasta a finanțat și organizate transportul efectuat de inculpatul Șt.C. la sfârșitul lunii iunie 2001, din cantitatea introdusă revenindu-i 900 gr heroină pe care a distribuit-o și vândut-o în țară. De asemenea, inculpata a finanțat introducerea în țară a cantității de 1,5 kg heroină la 21 septembrie 2001. În legătură cu inculpatul E.F. s-a reținut că, în calitate de șofer a distribuit în mod organizat diverse cantități de heroină primite de la inculpata C.R., B.M. și C.O. Referitor la inculpatul B.I. s-a stabilit că a procurat 3 kg heroină și a organizat introducerea acesteia în țară la datele de 16 și 21 septembrie 2001 de către G.I. și că a distribuit 1,5 kg heroină intrată în țară la 16 septembrie 2001. Privitor la inculpatul G.I. s-a reținut că a introdus în țară cantitatea de 3 kg heroină, respectiv, 1,5 kg la 16 septembrie 2001 și 1,5 kg la 21 septembrie 2001, nerezultând că a comercializat astfel de droguri. În legătură cu inculpatul F.I. s-a stabilit că în septembrie 2001 a cumpărat și apoi a vândut 300 gr. heroină de la B.M., 300 gr. heroină de la C.F. și 500 gr. heroină de la C.M. Referitor la inculpata T.S. s-a considerat că probele administrate nu au confirmat că în perioada iulie – septembrie 2001 l-ar fi ajutat pe concubinul său C.F. în desfășurarea activității infracționale, că ar fi deținut în locuință droguri de mare risc, heroină și cocaină, și că s-ar face vinovată de trafic de droguri. Referitor la inculpatul C.O. s-a reținut că a vândut o cantitate de heroină primită de la inculpata C.R. și că a distribuit heroina prin intermediul inculpatului E.F. În legătură cu inculpatul M.M. s-a stabilit că, în perioada martie – mai 2001 a introdus în țară și a transportat în mod organizat trei cantități de heroină de 5 kg, 5 kg și 7 kg, neprobându-se că ar fi distribuit o parte din droguri din dispoziția inculpatului C.F., așa cum s-a menționat în rechizitoriu. Referitor la inculpatul C.M. s-a reținut că a distribuit și vândut heroină din dispoziția lui C.F., mai multor persoane și a colectat sumele obținute din valorificarea drogurilor. Astfel, a distribuit câte 500 gr inculpaților F.I. și C.R. și diverse cantități pentru inculpatul A.S., fiind recompensat de C.F. cu sume cuprinse între 500.000 și 800.000 lei. Privitor la inculpatul C.C. s-a stabilit că i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină și apoi, după ieșirea din detenție a acestuia din urmă, i-a remis spre valorificare încă 2 kg heroină care, fiind de calitate proastă, nu a fost vândută. În legătură cu inculpatul Șt.C. s-a reținut că în perioada iunie – iulie 2001 a introdus în țară, în două rânduri, cantități de câte 2 kg heroină, iar împreună cu inculpatul M.M., cantitatea de 7 kg heroină. Referitor la inculpatul T.P. s-a reținut că a valorificat diverse cantități de heroină, totalizând 120 gr. primite de la inculpata C.R. La percheziția domiciliară a fost găsită cantitatea de 8,09 gr. heroină. Instanța, având în vedere că în timpul urmăririi penale au denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, au aplicat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducând la jumătate limitele pedepsei prevăzută de lege referitor la inculpații B.M., A.S., M.M., E.F., F.I., C.O., C.M. și T.P., pentru ultimii cinci inculpați fiind reținute și circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza proceselor-verbale de constatare a infracțiunilor, întocmite de organele de urmărire penale, a proceselor-verbale de percheziție și de ridicare a drogurilor găsite la inculpați, a sumelor de bani rezultate din infracțiune și a obiectelor folosite la săvârșirea faptei, a rapoartelor de constatare științifică întocmite, a proceselor-verbale de consemnare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate, înregistrate și autorizate conform legii, a declarațiilor martorilor P.M., P.P.F., R.R.C., A.Z., Z.E., T.C., M.F., T.S., I.G., S.D.Șt. și B.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 821 din 2 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând, a dispus condamnarea inculpatei T.S. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. și a constatat că inculpata a fost arestată în cauză de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003. Totodată, în baza art. 118 lit. c) C. pen. și a art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.S. a cantității de 1,36 gr heroină și de la inculpatul Șt.C. a cantității de 2,04 gr. heroină. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.I., C.R., F.I., M.M., Călin Oprea, B.M., A.S., E.F., G.I., C.M., C.C., Șt.C. și T.P. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat întemeiate criticile din apelul parchetului, în sensul greșitei achitări a inculpatei T.S.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a omisiunii aplicării dispozițiilor confiscării speciale privind cantitățile de droguri ridicate de la inculpații A.S. și Șt.C. S-a reținut că, în cauză, inculpata l-a ajutat pe concubinul său C.F. să valorifice droguri și că, în momentul declanșării cercetărilor, aceeași inculpată i-a cerut mamei sale să șteargă și să ascundă urmele infracțiunii. Instanța de control judiciar a considerat nefondate criticile din apelul parchetului referitoare la: greșita revocare a grațierii pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului M.M., prin sentința penală nr. 752/2000 a Judecătoriei Găești, cu motivarea că sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen. și ale art. 7 din Legea nr. 543/2002; confiscarea unei seringi și a unei linguri ridicate de la inculpatul C.O., în baza unui temei legal greșit invocat, respectiv, a art. 118 lit. e) C. pen., în loc de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., cu motivarea că textul legal permite confiscarea, legea atingându-și scopul; greșita achitare a inculpaților M.M. și G.I. pentru trafic de droguri, cu motivarea că aceștia doar au introdus în țară droguri, fără a le comercializa, greșita reținere a participației penale în forma complicității pentru inculpații B.M., A.S., C.R. și B.I., cu motivarea că aceștia prin activitatea concretă au ajutat la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, conducerea rețelei fiind asigurată de C.F. și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, considerându-se că cererea de majorare a acestora nu se justifică, avându-se în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. De asemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate de inculpații A.S., B.I., C.C. și C.R., în sensul greșitei aplicări a agravantei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 reținându-se că aceștia au fost cei care au organizat și finanțat traficul de droguri. La fel au fost considerate nefondate criticile formulate de inculpații G.I., B.M., C.R., F.I. și A.S., în sensul greșitei individualizări a pedepselor, care au fost apreciate ca fiind conforme cu pericolul social al infracțiunilor săvârșite. Instanța de control judiciar a mai apreciat nefondate criticile formulate de E.F. și C.M., în sensul că nu au cunoscut că transporta droguri și că se impunea achitarea, rezultând din probe că au cunoscut în mod clar caracterul substanțelor transportate. De asemenea, au fost considerate nefondate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepselor. Totodată, au fost apreciate ca neîntemeiate solicitările apelanților Călin Oprea, C.C., Șt.C. și B.I., de achitare pentru lipsa probelor de vinovăție, faptele imputate acestora fiind pe deplin dovedite. În sfârșit, a fost considerată nefondată critica formulată de inculpatul B.I. care a susținut că fapta de complicitate la introducerea în țară de droguri de mare risc, a rămas în faza de tentativă, reieșind din probe că el a ajutat la săvârșirea acestei infracțiuni, corect reținută de prima instanță. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și toți inculpații. În recursul parchetului s-a susținut că în mod greșit au fost achitați inculpații G.I. și M.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, că referitor la pedeapsa anterioară de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.M., prin sentința penală nr. 172/2000 a Judecătoriei Găești, în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, că s-a omis aplicarea art. 1 din același act normativ, că în cauză erau incidente dispozițiile art. 88 C. pen., referitor la perioada arestării preventive a inculpatei T.S.V. și că pedepsele aplicate inculpaților au fost greșit individualizate impunându-se majorarea lor. În recursurile declarate s-a susținut de către inculpatul B.M. că pedeapsa aplicată este prea severă; de către inculpatul E.F. în principal ca necunoscând ce transportă, se impunea achitarea sa și în subsidiar că pedeapsa este prea severă; de către inculpații G.I. și A.S. că nu erau incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 și în subsidiar că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către inculpații C.R. și C.O., în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe; de către B.I., în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care nu există probe de vinovăție, că nu erau incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 greșit reținute și că pedeapsa aplicată este prea severă; de către M.M., în sensul greșitei rețineri a vinovăției în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, a greșitei revocări a beneficiului grațierii privind pedeapsa anterioară; de către C.M., în sensul greșitei condamnări întrucât nu cunoștea natura substanțelor transportate și în subsidiar reducerea pedepselor aplicate de către F.I., în sensul greșitei individualizări a pedepsei; de către T.S.V., în sensul greșitei condamnări în absența probelor de vinovăție; de către C.C., Șt.C. și T.P., în sensul greșitei condamnări la pedepse mari întrucât nu au știut și nu au avut intenția de a trafica droguri și greșita aplicarea art. 117 C. pen., pentru inculpatul C.C. S-a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei. Examinând hotărârile atacate, în baza criticilor formulate, se constată întemeiate recursurile declarate de parchet și de inculpații M.M. și T.S.V. și nefondate recursurile declarate de ceilalți inculpați. 1. Din analiza probelor administrate se constată că, instanțele au pronunțat soluții greșite de achitare a inculpaților G.I. și M.M. pentru infracțiunea de trafic de droguri. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc printre altele livrarea cu orice titlu, trimiterea ori transportul fără drept de astfel de substanțe. Or, în cauză, este dovedit că inculpații G.I. și M.M. au introdus în țară cantități de heroină aduse din Turcia pe care le-au transportat până la destinație. Astfel, primul inculpat a adus în România, în două rânduri, câte 1,5 kg heroină, la 16 septembrie 2001 și la 21 septembrie 2001, când a fost și surprins de organele vamei și poliției, iar al doilea inculpat a introdus în țară în perioada martie-mai 2001, în trei rânduri cantitățile de 5 kg și 7 kg heroină după care, o parte din droguri au fost valorificate de către membrii ai rețelei infracționale. Mai este de menționat că pachetul cu heroină adus de G.I. la 16 septembrie 2001 a fost transportat de acesta pe teritoriul României până în București la autogara Filaret, loc unde a fost remis contra unei sume în valută, inculpaților A.S., B.M. și B.I., în scopul valorificării. Referitor la inculpatul M.M. este de precizat că el a adus din Turcia două transporturi de heroină, singur și că un alt transport l-a efectuat împreună cu inculpatul Șt.C. Ultimul transport l-a dus inculpatului C.F., la apartamentul acestuia din zona Pantelimon, sector 2 București. În acest sens sunt declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală, ale persoanelor implicate în transport și a martorilor T.C. și R.R. În drept, faptele inculpaților G.I. și M.M. de a transporta cantitățile de heroină de la graniță până la destinațiile menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Deoarece soluția de achitare este greșită, ea nefiind conformă cu probele de vinovăție administrate, motivul de casare invocat în recursul parchetului este întemeiat. 2. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.M. rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2000 a Judecătoriei Găești, definitivă prin neapelare, la 25 octombrie 2000, la pedepsele de o lună închisoare și respectiv 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, ambele cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată. Întrucât faptele deduse judecății au fost comise în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat în mod corect beneficiul suspendării. Cum în cauză, prin efectul art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele pentru infracțiunile prevăzute de Legea circulației pe drumurile publice erau grațiate, instanța în loc să facă aplicarea acestui act normativ de clemență, de care inculpatul trebuia să beneficieze, a dispus în baza art. 7 din aceeași lege, revocarea grațierii și executarea pedepsei pe lângă cea aplicată în cauză, soluție care nu este corectă. Așa fiind și această critică din recursul parchetului este întemeiată. 3. Privitor la inculpata T.S.V., instanța de apel a reținut în mod corect vinovăția ei în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a condamnat-o la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată instanța de control a constatat că inculpata a fost arestată preventiv de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003. Conform art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Din acest text rezultă obligația computării prevenției din pedeapsă, nefiind posibilă doar constatarea acelei durate. Or, în cauză, instanța de apel a omis să aplice aceste dispoziții imperative, ceea ce constituie motiv de casare just invocat în recursul parchetului. 4. Referitor la susținerea din recursul parchetului, în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților se constată că aceasta este întemeiată numai în ce privește pe inculpatul B.M. Astfel, rezultă că, acest inculpat a săvârșit două infracțiuni în concurs real și în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind constituit de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 536 din 1 noiembrie 1999 a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante din executarea căreia s-a liberat condiționat, având un rest neexecutat de 1270 zile. Având în vedere dispozițiile art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., instanțele dispunând contopirea restului rămas neexecutat cu pedepsele aplicate, aveau posibilitatea aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, lucru pe care nu l-au făcut, situație în care motivul de casare invocat al greșitei individualizări a pedepsei este întemeiat. Privitor la ceilalți inculpați se constată că nu există temeiuri de majorare a sancțiunilor, că instanțele au reținut în mod corect vinovăția în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și că pedepsele fiind stabilite cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut seama de pericolul social al faptelor, de împrejurările săvârșirii lor, de persoana infractorilor și de poziția lor pe parcursul procesului penal. 5. În legătură cu motivele de casare invocate de inculpați se constată că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, susținerea inculpatului recurent B.M., în sensul că pedeapsa aplicată ar fi prea severă, nu poate fi primită, rezultând dimpotrivă că se impune, așa cum s-a menționat mai sus, majorarea acesteia prin aplicarea unui spor. Referitor la critica formulată de inculpatul E.F. că nu ar fi cunoscut că transportă droguri, este de menționat că apartenența lui la rețeaua infracțională este pe deplin probată, el fiind acela care în calitate de șofer a transportat și distribuit în mod organizat diferite cantități de heroină, primite de la inculpații C.R., B.M. și C.O. Solicitarea aceluiași inculpat de reducere a pedepsei nu poate fi primită, sancțiunea de 4 ani închisoare, stabilită prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 și art. 76 C. pen., fiind conformă cu dispozițiile art. 72 din același cod și de natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Privitor la inculpații recurenți G.I. și A.S., aceștia au susținut că în mod greșit le-au fost aplicate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000. Din actele dosarului a rezultat însă că cei doi inculpați s-au ocupat de organizarea, alături de alți făptuitori a operațiunilor privind circulația drogurilor aduse în țară din Turcia. Se mai constată că la individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana infractorilor. Neexistând temeiuri de reducere a pedepselor aplicate, criticile formulate nu pot fi primite. În legătură cu susținerile inculpaților C.R. și C.O., în sensul că sancțiunile ar fi prea severe, se constată că aceste critici nu pot fi primite. Astfel, referitor la inculpata C.R., ea a săvârșit fapte grave constând în finanțarea și introducerea în țară, în mod organizat, a unor cantități de droguri din care a primit 900 gr. heroină în luna iunie 2001 și a finanțat distribuirea și vânzarea în rețeaua sa a acestei cantități. De asemenea, inculpata a finanțat introducerea în țară la 21 septembrie 2001 a cantității de 1,5 kg heroină de către inculpații menționați, faptele fiind săvârșite în condițiile agravantei, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, nu există temeiuri de reducere a pedepselor aplicate inculpatei C.R., cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Privitor la inculpatul C.O., acestuia i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul legal, avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 și art. 76 C. pen., respectiv denunțarea în timpul urmăririi penale a unor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri și conduita sinceră din timpul procesului penal. Fiind respectate cerințele art. 72 C. pen. și neexistând temeiuri de reducere a pedepsei, critica formulată de acest inculpat nu poate fi primită. În legătură cu inculpatul B.I. s-a susținut că fapta trebuia considerată tentativă la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Această susținere nu poate fi primită rezultând că activitatea sa materială a constat în procurarea în Turcia a 3 kg heroină și organizarea introducerii acesteia în țară la datele de 16 septembrie și 21 septembrie 2001 de către inculpatul G.I. De asemenea, a mai rezultat din probe că el a distribuit cantitatea de 1,5 kg heroină intrată în țară la 16 septembrie 2001. Așa fiind, faptele au fost considerate infracțiuni consumate prevăzute de textele legale menționate, niciuna nerămânând în faza de tentativă. Tot astfel, critica în sensul greșitei aplicări a art. 10 din Legea nr. 143/2000 la infracțiunea reținută în sarcina sa și prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost corect reținută, acest inculpat organizând procurarea heroinei în Turcia, deplasându-se la Istambul, și aducerea în țară a acesteia cu ajutorul inculpatului G.I., urmată de valorificarea prin membrii rețelei constituite. Privitor la pedepsele aplicate inculpatului B.I., se constată că acestea sunt conforme cu pericolul social sporit al faptelor, au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și că nu există temeiuri care să justifice reducerea lor. Referitor la inculpatul M.M. se constată nefondată critica în sensul greșitei rețineri a vinovăției sale în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Astfel, din probe a rezultat că acest inculpat a introdus în țară în perioada martie-mai 2001, în trei rânduri cantitățile de 5 kg, 5 kg și respectiv 7 kg heroină, distribuind o parte din dispoziția inculpatului C.F. Așa fiind, soluția de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este conformă cu probele de vinovăție administrate. Mai mult, așa cum s-a menționat la analiza recursului parchetului, din aceleași probe a rezultat și efectuarea de către inculpatul M.M. a unor operațiuni ilicite de distribuire a unei părți din heroina adusă în țară, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care însă, în mod nejustificat, instanțele au dispus achitarea, soluție greșită conform argumentelor ce preced. Se constată întemeiată, critica formulată de inculpat în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 243/2002, potrivit considerentelor arătate la examinarea aceluiași motiv de casare din recursul parchetului. În legătură cu susținerile din recursul inculpatului C.M. în sensul greșitei condamnări, întrucât nu ar fi cunoscut natura substanțelor transportate, această critică nu poate fi primită. Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul a distribuit, din dispoziția lui C.F., cantități de heroină respectiv 500 grame, inculpatului F.I., 500 grame inculpatei C.R. și alte cantități inculpatului A.S., fiind recompensat de șeful rețelei cu sume cuprinse între 500.000 și 800.000 lei. Modul concret în care a acționat, ca și legăturile pe care le avea în cadrul rețelei infracționale, denotă că acest inculpat era pe deplin conștient de natura substanțelor traficate. De altfel el a recunoscut sincer infracțiunea săvârșită. Privitor la solicitarea aceluiași inculpat de reducere a pedepsei aplicate, se constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, pedeapsa a fost individualizată sub minimul legal, avându-se în vedere dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., și ea este de natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. De asemenea, critica formulată de inculpatul F.I., în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită. Astfel, se constată că și acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., iar pedeapsa stabilită este de natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului. Privitor la susținerile inculpatei T.S.V., în sensul greșitei condamnări, se constată că probele administrate în cauză, corect evaluate de instanța de control judiciar, au confirmat vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, s-a dovedit că inculpata cunoștea caracterul ilicit al activităților desfășurate de concubinul său C.F. și de inculpata C.R., purtând discuții cu aceasta din urmă în legătură cu traficul de droguri. Inculpatul C.M. a relatat că a primit cantități de heroină de la C.F. în prezența inculpatei T.S. Totodată, din înregistrările convorbirilor telefonice a rezultat că inculpata i-a cerut mamei sale să arunce substanțele stupefiante din încăperea unde erau cazate la mare. A mai reieșit din probe că inculpata a avut întâlniri cu alte persoane din grupul infracțional, ceea ce denotă că ea a fost implicată în activitățile ilicite desfășurate de concubinul său. Mai mult, din chiar declarațiile inculpatei de la urmărirea penală a rezultat că în apartamentul unde locuia cu inculpatul C.F. au fost deținute droguri, recurenta afirmând că le-ar fi aruncat pentru a-l determina pe concubin să nu mai consume stupefiante, iar într-o altă variantă, că le-ar fi vândut. Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatei de către instanța de apel este conformă cu probele de vinovăție administrate, astfel că nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs. Hotărârea instanței de control judiciare este casabilă însă pentru omisiunea aplicării art. 88 C. pen., potrivit argumentelor expuse mai sus la analiza motivelor din recursul parchetului. Referitor la criticile formulate de inculpații C.C., Șt.C. și T.P. care au susținut că au fost condamnați greșit la pedepse mari întrucât nu au știut și nu au avut intenția de a trafica droguri, acestea nu pot fi reținute. Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanțele au reținut în mod corect că inculpatul C.C. i-a vândut inculpatului B.M. 600 gr. heroină, apoi după ieșirea din detenție a acestuia i-a remis spre valorificare 2 kg heroină care fiind de proastă calitate nu a fost vândută. La fel, s-a reținut în mod corect că în perioada iunie - iulie 2001, inculpatul Șt.C. a introdus în țară în două rânduri cantități de câte 2 kg heroină iar altă dată, împreună cu M.M. cantitatea de 7 kg heroină. În legătură cu inculpatul T.P. a rezultat din materialul probator al cauzei că a valorificat diverse cantități de heroină, totalizând 120 gr. primite de la inculpata C.R., iar la percheziția domiciliară s-au găsit 8,09 gr. heroină. Acest inculpat a recunoscut fapta și a denunțat la urmărirea penală alte persoane vinovate de trafic de droguri, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 și art. 76 C. pen. Se mai constată că la individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana infractorilor, sancțiunile fiind de natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a acestora. Întrucât condamnarea inculpaților este conformă cu probele de vinovăție administrate, iar în cauză nu rezultă motive de reconsiderare a cuantumului pedepselor, criticile formulate nu pot fi primite. Referitor la măsura expulzării inculpatului C.C. se constată că și aceasta este legală. Potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală și ele se iau față de persoanele care au săvârșit infracțiuni. Conform art. 117 alin. (1) din același cod, cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul țării, iar în baza alineatului 4 al aceluiași text, aceste persoane nu vor fi expulzate dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supuse la tortură în statul în care urmează a fi expulzate. Din actele dosarului a rezultat că inculpatul C.C., cetățean turc a săvârșit pe teritoriul României, unde își are reședința, o infracțiune continuată gravă de trafic ilicit de droguri, el încălcându-și obligațiile de respectare a ordinii juridice interne. Întrucât nu a rezultat existența unor motive din cele arătate de art. 117 alin. (4) care să îl expună pe inculpat unor tratamente inumane în țara sa, măsura expulzării după executarea pedepsei este legală. Așa fiind, nici această critică nu poate fi primită. Față de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații M.M. și T.S.V. și a casa decizia atacată și sentința primei instanțe cu privire la greșita achitare a inculpaților G.I. și M.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni, aplicată inculpatului M.M. prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găești, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 88 privind pedeapsa aplicată inculpatei T.S.V. și la pedeapsa aplicată inculpatului B.M. Rejudecând cauza se va dispune condamnarea inculpatului G.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa închisorii chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei, persoana inculpatului și de poziția acestuia în timpul procesului penal. Se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 21 septembrie 2001 la 29 martie 2005. Totodată, se va mai dispune în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000 (întrucât a denunțat săvârșirea unei infracțiuni similare de către Șt.C.) condamnarea inculpatului M.M. la o pedeapsă privativă de libertate înspre minimul legal, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, persoana inculpatului și poziția pe parcursul procesului penal. Se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Se va menține dispoziția de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 752 din 13 octombrie 2002 a Judecătoriei Găești și conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 se va constata grațiată această pedeapsă. Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 29 martie 2005. Referitor la inculpata T.S.V. se va dispune potrivit art. 88 C. pen., deducerea din pedeapsa de 5 ani aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a duratei reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 4 iulie 2003. Având în vedere argumentele expuse la examinarea recursului parchetului se va dispune majorarea pedepsei la care a fost condamnat B.M. prin aplicarea unui spor de 2 ani, urmând ca el să execute pedeapsa de 13 ani închisoare, această sancțiune fiind de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinse recursurile declarate de inculpații B.M., E.F., A.S., C.R., B.I., G.I., F.I., C.O., C.M., C.C., Șt.C. și T.P. împotriva deciziei penale nr. 821 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Urmează a fi deduse din pedepsele aplicate perioadele reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.M., de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul E.F., de la 22 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul A.S., de la 25 septembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpata C.R., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul B.I., de la 5 octombrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul F.I., de la 25 septembrie 2001 la 29 septembrie 2001, de la 22 noiembrie 2001 la 9 februarie 2004 și de la 18 februarie 2004 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.O., de la 30 noiembrie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul C.C., de la 3 iulie 2001 la 29 martie 2005, pentru inculpatul Șt.C. și de la 27 februarie 2002 la 29 martie 2005, pentru inculpatul T.P. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților B.M., C.C., Șt.C., T.P. și C.M. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției iar onorariul interpretului de limba turcă să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.