ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5775/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 octombrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 571/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul inculpat K.A., și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul H.H. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți: S.I. (deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), N.G. (deținut în baza mandatului nr. 9/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), H.H.

deținut în baza mandatului de arestare preventivă, emis în dosarul nr. 297/P/2001), K.A. (deținut în baza mandatului nr. 77/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), D.K. (deținut în baza mandatului de arestare preventivă emis în dosarul nr. 297/P/2001) și V.E. (deținut în baza mandatului nr. 8/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție). S-a fixat termen, la data de 9 noiembrie 2004 în vederea soluționării apelurilor declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K., H.H. și K.A. Totodată, s-a dispus să se revină cu adresă la I.M.L. în vederea urgentării întocmirii și înaintării raportului de expertiză medico-legală privind pe inculpatul D.K.

Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul A.K. s-a motivat că față de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de multitudinea părților din proces și de existența unor declarații contradictorii, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, nu se justifică, impunându-se judecarea, în continuare, a inculpatului în stare de arest. S-a arătat, totodată, că nici revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului H.H. nu se justifică, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite de acesta și de urmările produse. Referitor la menținerea arestării preventive a inculpaților N.G., K.A., V.E., S.I., D.K. și H.H. instanța de apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea lor de libertate.

Împotriva menționatei încheieri, în termen legal, inculpații N.G., K.A., D.K., H.H. și S.I., au declarat recurs, solicitând, în esență, punerea lor, de îndată, în libertate, întrucât temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, de la acea dată trecând foarte mult timp în care situația de fapt reținută inițial s-a schimbat, iar prin comportarea avută au făcut dovada că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Separat, inculpatul N.G. a invocat starea precară de sănătate în care se află, având nevoie de tratament de specialitate, care nu poate fi asigurat în rețeaua sanitară a D.G.P., iar inculpatul H.H. a arătat că instanța de fond nu a clarificat eroarea produsă cu privire la identitatea sa în cursul urmăririi penale, situație în care măsurile procesuale dispuse, inclusiv arestarea preventivă, sunt lovite de nulitate.

Recursurile declarate de cei cinci inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii arestării preventive, dispusă de Curtea de Apel București la 19 octombrie 2004, față de inculpații N.G., K.A., D.K., H.H. și S.I., este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunile de trafic de droguri, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, sunt dovedite, situație în care lăsarea acestora în libertate, în raport de gravitatea faptelor comise, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. Respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.A., este de asemenea justificată, potrivit art. 160 2 C. proc.

pen., acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată. Nici starea precară de sănătate invocată de inculpatul N.G. nu justifică revocarea arestării preventive, pentru clarificarea acestei situații, instanța de apel dispunând efectuarea unei expertize medico-legale, care se află în curs de rezolvare. Pretinsele erori invocate de inculpatul H.H., fiind clarificate în cursul procesului nu pot constitui motiv de casare a încheierii atacate. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de cei cinci inculpați nefiind fondate, urmează a fi respinse ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar cel cuvenit translatorului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G., K.A., D.K., H.H. și S.I., împotriva încheierii din 19 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală. Obligă inculpații N.G., K.A., D.K. și H.H. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei fiecare, iar pe inculpatul S.I. la 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit translatorului de limbă turcă pentru traducerea lucrărilor inculpaților D.K. și K.A., se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.