ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5775/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 octombrie

2004, pronunțată în dosarul penal nr. 571/2004, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, cererea de liberare provizorie

sub control judiciar formulată de apelantul inculpat K.A., și cererea de

revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul H.H.

Totodată, s-a menținut starea de

arest a inculpaților apelanți: S.I. (deținut în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 7/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție), N.G. (deținut în baza mandatului nr. 9/2002, emis de Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție), H.H. deținut în baza mandatului de arestare

preventivă, emis în dosarul nr. 297/P/2001), K.A. (deținut în baza mandatului nr.

77/2002, emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție), D.K.

(deținut în baza mandatului de arestare preventivă emis în dosarul nr. 297/P/2001)

și V.E. (deținut în baza mandatului nr. 8/2002, emis de Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție).

S-a fixat termen, la data de 9

noiembrie 2004 în vederea soluționării apelurilor declarate în cauză de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații V.E., N.G., S.I., D.K.,

H.H. și K.A.

Totodată, s-a dispus să se revină cu

adresă la I.M.L. în vederea urgentării întocmirii și înaintării raportului de

expertiză medico-legală privind pe inculpatul D.K.

Cu privire la cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul A.K. s-a motivat că

față de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de multitudinea

părților din proces și de existența unor declarații contradictorii, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată, nu se justifică,

impunându-se judecarea, în continuare, a inculpatului în stare de arest.

S-a arătat, totodată, că nici revocarea

măsurii arestării preventive a inculpatului H.H. nu se justifică, în raport de

gravitatea infracțiunii săvârșite de acesta și de urmările produse.

Referitor la menținerea arestării

preventive a inculpaților N.G., K.A., V.E., S.I., D.K. și H.H. instanța de apel

a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive

nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea lor de libertate.

Împotriva menționatei încheieri, în

termen legal, inculpații N.G., K.A., D.K., H.H. și S.I., au declarat recurs,

solicitând, în esență, punerea lor, de îndată, în libertate, întrucât

temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, de la acea

dată trecând foarte mult timp în care situația de fapt reținută inițial s-a

schimbat, iar prin comportarea avută au făcut dovada că lăsarea lor în

libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Separat, inculpatul N.G. a invocat

starea precară de sănătate în care se află, având nevoie de tratament de

specialitate, care nu poate fi asigurat în rețeaua sanitară a D.G.P., iar

inculpatul H.H. a arătat că instanța de fond nu a clarificat eroarea produsă cu

privire la identitatea sa în cursul urmăririi penale, situație în care măsurile

procesuale dispuse, inclusiv arestarea preventivă, sunt lovite de nulitate.

Recursurile declarate de cei cinci

inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta măsura

arestării preventive.

În art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, se arată că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse

în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii,

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa

în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în

raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii arestării

preventive, dispusă de Curtea de Apel București la 19 octombrie 2004, față de

inculpații N.G., K.A., D.K., H.H. și S.I., este legală și temeinică, din actele

dosarului rezultând că infracțiunile de trafic de droguri, pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, sunt

dovedite, situație în care lăsarea acestora în libertate, în raport de

gravitatea faptelor comise, prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.

Respingerea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul K.A., este de asemenea

justificată, potrivit art. 160

2

C. proc. pen., acordarea acestei

măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.

Nici starea precară de sănătate

invocată de inculpatul N.G. nu justifică revocarea arestării preventive, pentru

clarificarea acestei situații, instanța de apel dispunând efectuarea unei

expertize medico-legale, care se află în curs de rezolvare.

Pretinsele erori invocate de

inculpatul H.H., fiind clarificate în cursul procesului nu pot constitui motiv

de casare a încheierii atacate.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de cei cinci inculpați nefiind fondate, urmează a fi

respinse ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar cel cuvenit

translatorului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații

N.G., K.A.,

D.K., H.H. și S.I.,

împotriva încheierii din 19 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II–a penală.

Obligă inculpații N.G., K.A., D.K.

și H.H. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei

fiecare, iar pe inculpatul S.I. la 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care

suma de 200.000 lei, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit translatorului de

limbă turcă pentru traducerea lucrărilor inculpaților D.K. și K.A., se va

suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2004.