ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4369/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție cere Tribunalului București să ia măsura arestării

preventive, pe o durată de 9 zile, a învinuitului H.R.C. și, pe o durată de 20

de zile, a inculpaților S.C., C.M., C.L., P.V., B.I. și S.S.

Tribunalul București, secția I penală,

prin încheierea din 29 august 2004 (dosar nr. 4811/2004), admite în parte

propunerea parchetului, în sensul că dispune arestarea preventivă a

învinuitului H.R.C. și a inculpaților S.C., C.M., C.L., P.V. și B.I. și

respinge, ca nefondată, cererea de arestare preventivă a inculpatei S.S.

În esență, instanța motivează că

sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru a dispune arestarea

preventivă a învinuitului H.R.C. și a inculpaților S.C., C.M., C.L., P.V. și

B.I., condiții care lipsesc în cazul inculpatei S.S.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță declară recurs, reiterând cererea de arestarea preventivă a inculpatei

S.S.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin încheierea nr. 510/ R din 2 septembrie 2004 (dosarul nr.

3042/2004), admite recursul parchetului, casează încheierea atacată, în partea

privitoare pe inculpata S.S., și dispune rejudecarea cauzei.

Aceeași instanță, prin încheierea

din 3 septembrie 2004 (dosar nr. 3086/2004), respinge, ca nefondată, propunerea

parchetului de arestare preventivă a inculpatei S.S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție declară recurs, motivând, în esență că, există temeiuri

pentru arestarea inculpatei, cercetată pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 7 alin. (1) – (3)

din Legea nr. 39/2003, în sensul că, în perioada 1994 – 1995, a constituit un

grup infracțional împreună cu inculpații S.A., S.C. și U.C.

Recursul este nefondat.

Așa cum, corect, motivează instanța

de apel, faptele imputate inculpatei pot fi pedepsite cu închisoarea, mai mare

de 4 ani, dar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, corect, curtea de apel

a reținut că inculpata este în vârstă și bolnavă și că „i s-a făcut rău chiar

în ședința de judecată, de unde a fost luată, dusă și internată în spital”.

În adevăr, potrivit art. 136 alin.

(8) C. proc. pen., la alegerea măsurii preventive, instanța trebuie să țină

seama nu numai de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii,

ci și de sănătatea și vârsta persoanei față de care se ia măsura.

Așa fiind, în baza art. 385

15

lit. b) C. proc. pen., încheierea aplicată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva

încheierii din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, în dosar nr. 3086/2004 privind pe intimata inculpată S.S.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

septembrie 2004.