ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5840/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 5

octombrie 2004, Curtea de Apel Iași a dispus, printre altele, revocarea măsurii

arestării preventive a inculpaților:

mandatelor de arestare preventivă nr. 102 din 24 septembrie 2002 și, respectiv,

nr. 103 din 24 septembrie 2002 emise în baza ordonanțelor procurorului din

aceeași dată, în dosarul penal nr. 386/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vaslui, instanța dispunând și punerea de îndată în libertate, a

celor doi inculpați.

Temeiul legal al revocării măsurii

arestării preventive reținut de instanță, a fost art. 160

b

alin. (2)

C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța,

sesizată cu judecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței

penale nr. 1 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, la termenul de

judecată din 5 octombrie 2004, termen la care cauza era în pronunțarea soluției

astfel cum se dispusese la termenul din 28 octombrie 2004, în temeiul

dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., a repus cauza pe rol și a trimis dosarul

la Comisia Superioară Medico-Legală pentru a se pronunța referitor la alin. (1)

și (2) din concluziile avizului nr. 7263/2004, în sensul eliminării

contradicțiilor cauzei morții victimei M.G.

Totodată, instanța, la deliberare, a

constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, față de inculpați, a măsurii

arestării preventive, s-au modificat în sensul inexistenței unor probe certe

care să ateste că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol

concret pentru ordinea publică și că în faza apelului au fost administrate

toate probatoriile, neputând fi împiedicată buna desfășurare a judecății.

Împotriva încheierii, în termenul

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, motivul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită

aplicare a legii, prin aceea că s-a dispus revocarea măsurii arestării

preventive a inculpaților.

Recursul declarat de parchet este

fondat pentru considerentul ce se va arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 375

alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența

inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Pe de altă parte, art. 197 alin. (2)

C. proc. pen., stipulează că dispozițiile relative la prezența inculpatului,

când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea

nulității.

Raportând la cauză aceste dispoziții

procedural penale, se reține că la 5 octombrie 2004, termen acordat pentru

deliberare în vederea pronunțării asupra apelurilor declarate de inculpați,

instanța a hotărât în lipsa apelanților aflați în stare de deținere, hotărârea

fiind nulă.

Ca atare, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași fiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel va avea în vedere și celelalte susțineri din recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva încheierii din 5 octombrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 517/2004, privind pe

inculpații C.I. și C.M.C.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Onorariile în sumă de câte 200.000

lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2004.