ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5840/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Iași a dispus, printre altele, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților: 1. C.I. și 2. C.M.C., aflați sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 102 din 24 septembrie 2002 și, respectiv, nr. 103 din 24 septembrie 2002 emise în baza ordonanțelor procurorului din aceeași dată, în dosarul penal nr. 386/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, instanța dispunând și punerea de îndată în libertate, a celor doi inculpați. Temeiul legal al revocării măsurii arestării preventive reținut de instanță, a fost art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. Pentru a hotărî astfel, instanța, sesizată cu judecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 1 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, la termenul de judecată din 5 octombrie 2004, termen la care cauza era în pronunțarea soluției astfel cum se dispusese la termenul din 28 octombrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., a repus cauza pe rol și a trimis dosarul la Comisia Superioară Medico-Legală pentru a se pronunța referitor la alin. (1) și (2) din concluziile avizului nr. 7263/2004, în sensul eliminării contradicțiilor cauzei morții victimei M.G.

Totodată, instanța, la deliberare, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, față de inculpați, a măsurii arestării preventive, s-au modificat în sensul inexistenței unor probe certe care să ateste că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și că în faza apelului au fost administrate toate probatoriile, neputând fi împiedicată buna desfășurare a judecății. Împotriva încheierii, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, motivul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greșită aplicare a legii, prin aceea că s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentul ce se va arăta. Potrivit dispozițiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere. Pe de altă parte, art. 197 alin. (2) C. proc. pen., stipulează că dispozițiile relative la prezența inculpatului, când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Raportând la cauză aceste dispoziții procedural penale, se reține că la 5 octombrie 2004, termen acordat pentru deliberare în vederea pronunțării asupra apelurilor declarate de inculpați, instanța a hotărât în lipsa apelanților aflați în stare de deținere, hotărârea fiind nulă.

Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și celelalte susțineri din recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva încheierii din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 517/2004, privind pe inculpații C.I. și C.M.C. Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Iași. Onorariile în sumă de câte 200.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.