ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3573/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 260/2004 al Curții de Apel București, secția I

penală, s-a luat în discuție, din oficiu, temeinicia și legalitatea arestării

preventive a inculpatului B.F.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport de faza procesuală în

care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a

inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, pe care nu l-a motivat, lăsând soluția la

aprecierea instanței.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că prin sentința penală nr. 645 din 13 mai 2004,

pronunțată în dosarul nr. 5972/2003 al Tribunalului București, secția a II-a

penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Analizând recursul declarat, Curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această

măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum, în cauză temeiul arestării îl

constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut,

iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se

constata că în mod corect s-a apreciat că menținerea arestării preventive se

dispune în continuare.

În consecință, în conformitate cu

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Curtea va respinge

recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.F. împotriva încheierii din 18 iunie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2060/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.