ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3573/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 260/2004 al Curții de Apel București, secția I penală, s-a luat în discuție, din oficiu, temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului B.F. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport de faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care nu l-a motivat, lăsând soluția la aprecierea instanței.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin sentința penală nr. 645 din 13 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 5972/2003 al Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Analizând recursul declarat, Curtea consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum, în cauză temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata că în mod corect s-a apreciat că menținerea arestării preventive se dispune în continuare. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva încheierii din 18 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2060/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.