ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3712/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2990/2004

s-a luat în discuție din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive

a inculpatului M.A.M.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală

în care se află cauza se impune privarea de libertate în continuare a

inculpatului, astfel că, s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul care a susținut că în prezent temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în consecință

a solicitat punerea sa în libertate.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că prin sentința penală nr. 690 din 20 mai 2004,

pronunțată în dosarul nr. 2496/2003, Tribunalul București, secția a II-a

penală, a condamnat inculpatul M.A.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.

Analizând recursul declarat, Curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această

măsură, dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării îl

constituie dispozițiile art. 148 lit. h), b) și f) C. proc. pen. și acesta nu a

dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a

se constata că în mod judicios s-a apreciat necesitatea menținerii în

continuare a măsurii arestării preventive.

În consecință, în conformitate cu

art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b

1

) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A.M. împotriva încheierii din 14 iunie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 2990/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.