ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2036/2009

HOTĂRÂRE
29.05.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2036/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Prin încheierea din 8 mai 2009 a Curții de Apel București, în temeiul art. 300

2

și art. 160

b

pen. s-a dispus menținerea arestării preventive a apelantului inculpat R.Z.

Pentru a hotărî astfel instanța pe

rolul căreia se află judecarea apelului inculpatului R.Z. împotriva sentinței

penale nr. 385/2009 a Tribunalului București, a reținut următoarele :

Inculpatul a fost trimis în judecată

și condamnat în primă instanță pentru infracțiuni de trafic ilicit de droguri

de mare risc comise în stare de recidivă postexecutorie.

Instanța apelului a constatat că

față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la 27 noiembrie 2008

făcându-se aplicarea prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a reținut că pedeapsa prevăzută de

lege este închisoarea mai mare de 4 ani și că în cauză există probe că lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul care solicită casarea acesteia și revocarea măsurii arestării

preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen. în cursul judecății instanța verifică periodic în interval

de cel mult 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate dispune prin încheiere motivată menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte observă că instanța

apelului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160

b

C.

proc. pen., a analizat temeiurile care au determinat arestarea, care stau sub

incidența art. 148 lit. f) C. proc. pen. și a constatat că subzistă în

continuare temeiurile pentru care este necesară privarea de libertate a

inculpatului.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, cu obligarea

lui la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Z. împotriva încheierii din 8

mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

49527/3/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-07-29
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2728/2009
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 26263/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului
ÎCCJ 2010-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 40015/3/2007, Curtea de Apel București, ca instanță de apel, în baza art. 300 2 raportat la art.
ÎCCJ 2009-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1041 din 11 septembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul S.M., la o pedeapsă principală rezultantă
ÎCCJ 2010-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 963/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 februarie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul C.E. și Parchetul de pe lângă Tribunalul
ÎCCJ 2009-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2009
cărora, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri, Înalta Curte
Sursă