ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 40015/3/2007, Curtea de Apel București, ca instanță de apel, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de

arest preventiv, printre alții, a inculpatului I.C.

Instanța a reținut că

inculpatul I.C. a fost arestat preventiv în baza mandatului din 9 august 2007

emis de Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu,

ambele în formă continuată, precum și pentru aderare la un grup infracțional

organizat.

Temeiul arestării preventive

avut în vedere este cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Investită cu soluționarea

apelurilor inculpaților din cauză printre care și cel al inculpatului I.C.,

Curtea de Apel București a procedat în conformitate cu îndatoririle stabilite

prin dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpatului I.C.

Constatând că în cauză

instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, că

ulterior nu au apărut elemente probatorii care să contrazică probele

administrate și care susțin presupunerea rezonabilă a săvârșirii

infracțiunilor, precum și că sunt îndeplinite cumulativ și în prezent cerințele

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanța a hotărât menținerea

arestării preventive a inculpatului I.C.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul I.C. a declarat recurs, solicitând, personal și prin apărătorul din

oficiu, revocarea acesteia și punerea în libertate, cu eventuala înlocuire a

măsurii privative de libertate cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Inculpatul I.C. a fost

arestat preventiv la data de 9 august 2007 de către Tribunalul București, în

temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatând că există indicii temeinice

și probe că acesta, împreună cu alți 6 inculpați, s-au constituit într-un grup

infracțional organizat în scopul traficării de droguri de mare risc și a

deținerii acestora pentru consum propriu.

Ulterior, pe baza probelor

administrate în cursul procesului penal, inculpatul I.C. a fost condamnat prin

sentința penală nr. 882 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Examinând legalitatea și

temeinicia arestării preventive după investirea sa cu soluționarea apelurilor

declarate de inculpați, Curtea de Apel București a procedat în conformitate cu

legea.

Dispoziția de menținere a

arestării preventive a inculpatului I.C. este legală și temeinică.

În adevăr, temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în

prezent și, în plus, a intervenit și o hotărâre de condamnare, nedefinitivă,

care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, susține presupunerea

rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat.

Pericolul concret pentru

ordinea publică ce ar rezulta dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, este,

de asemenea, judicios relevat de către instanță, decurgând, în esență, din

natura și gravitatea infracțiunilor, modul și împrejurările de comitere,

caracterul organizat al grupării infracționale, consecințele medicale și

sociale ale traficului și consumului de droguri, la realizarea cărora a

participat inculpatul și nu în cele din urmă temerea reluării acestor

activități infracționale, însuși inculpatul recunoscând că s-a implicat în astfel

de acte pentru a face rost de bani.

Asemenea, durata arestării

preventive se apreciază ca fiind rezonabilă față de complexitatea cauzei, care

a impus o amplă cercetare judecătorească.

Față de cele ce preced,

recursul inculpatului I.C. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

I.C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 40015/3/2007 (2992/2009).

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.