ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 40015/3/2007, Curtea de Apel București, ca instanță de apel, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv, printre alții, a inculpatului I.C. Instanța a reținut că inculpatul I.C. a fost arestat preventiv în baza mandatului din 9 august 2007 emis de Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, ambele în formă continuată, precum și pentru aderare la un grup infracțional organizat. Temeiul arestării preventive avut în vedere este cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Investită cu soluționarea apelurilor inculpaților din cauză printre care și cel al inculpatului I.C., Curtea de Apel București a procedat în conformitate cu îndatoririle stabilite prin dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului I.C. Constatând că în cauză instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, că ulterior nu au apărut elemente probatorii care să contrazică probele administrate și care susțin presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor, precum și că sunt îndeplinite cumulativ și în prezent cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanța a hotărât menținerea arestării preventive a inculpatului I.C.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul I.C. a declarat recurs, solicitând, personal și prin apărătorul din oficiu, revocarea acesteia și punerea în libertate, cu eventuala înlocuire a măsurii privative de libertate cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Inculpatul I.C. a fost arestat preventiv la data de 9 august 2007 de către Tribunalul București, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatând că există indicii temeinice și probe că acesta, împreună cu alți 6 inculpați, s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul traficării de droguri de mare risc și a deținerii acestora pentru consum propriu.

Ulterior, pe baza probelor administrate în cursul procesului penal, inculpatul I.C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 882 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive după investirea sa cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, Curtea de Apel București a procedat în conformitate cu legea. Dispoziția de menținere a arestării preventive a inculpatului I.C. este legală și temeinică. În adevăr, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în prezent și, în plus, a intervenit și o hotărâre de condamnare, nedefinitivă, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, susține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat.

Pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, este, de asemenea, judicios relevat de către instanță, decurgând, în esență, din natura și gravitatea infracțiunilor, modul și împrejurările de comitere, caracterul organizat al grupării infracționale, consecințele medicale și sociale ale traficului și consumului de droguri, la realizarea cărora a participat inculpatul și nu în cele din urmă temerea reluării acestor activități infracționale, însuși inculpatul recunoscând că s-a implicat în astfel de acte pentru a face rost de bani. Asemenea, durata arestării preventive se apreciază ca fiind rezonabilă față de complexitatea cauzei, care a impus o amplă cercetare judecătorească.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului I.C. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 40015/3/2007 (2992/2009). Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.