ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1734/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpatul R.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, și două infracțiuni de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ultimele două cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 143 din 01 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 41735.01/3/2008, inculpatul a fost condamnat pentru aceste infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție, menținându-se totodată măsura arestării sale preventive. Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 octombrie 2008 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva sentinței s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat, cu ocazia instrumentării apelului, pentru termenul de judecată din 12 aprilie 2010, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva încheierii respective inculpatul a exercitat calea de atac a recursului solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze fără privarea sa de libertate. Înalta Curte reține că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel că sunt întrunite în continuare cerințele art. 143 C. proc.

pen. Tot astfel, se menține și temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, în pofida atitudinii sale procesuale sincere. În acest sens se are în vedere nu doar gravitatea faptelor deduse judecății (traficul de droguri afectând în mod grav sănătatea publică și prin amploarea pe care a luat-o în ultima vreme, tinzând să devină un adevărat fenomen social), dar și din circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat inclusiv pentru o infracțiune la Legea nr. 143/2000.

Mai mult, recurentul-inculpat declara în cursul urmăririi penale că este dependent de droguri, pe fondul acestei dependențe existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte. În acest context, Înalta Curte apreciază că nu se impune luarea față de inculpat de măsuri alternative neprivative de libertate iar constatarea instanței de apel a legalității și temeiniciei arestării preventive s-a concretizat cu deplină justificare, recursul fiind de respins pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 41735.01/3/2008 . Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.