ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2416/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 5 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a menținut starea de arest a inculpatului N.R.I. Curtea a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, a avut o conduită sinceră, a cooperat cu organele de urmărire penală, provine dintr-o familie organizată, și la data arestării era student la două facultăți.

Recursul nu este fondat. Inculpatul N.R.I. a fost arestat preventiv, la data de 31 octombrie 2008, pe baza mandatului de arestare preventivă nr. 218 din 31 octombrie 2008 emis de Tribunalul București, secția I penală, conform încheierii din aceeași dată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a fost arestat preventiv în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 400 din 19 aprilie 2009 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; precum și, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, la data de 10 iulie 2008, împreună cu inculpatul B.A. a vândut colaboratorului cu nume de cod M.S. 25 comprimate ecstasy, în data de 24 iulie 2008 împreună cu inculpatul C.M.V. a vândut aceluiași colaborator 99 comprimate ecstasy, iar la data de 30 octombrie 2008, a fost depistat deținând o pipă artizanală ce conținea THC substanță biosintetizată din planta cannabis și folosită pentru consum propriu. Conform art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce se rețin în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, riscul ca astfel de fapte să se repete, modalitatea de comitere.

De asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpatul fiind legal deținut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac. Aspectele învederate de inculpat, buna conduită, cooperarea cu organele de urmărire penală, necesitatea continuării studiilor, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și-l va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.I. împotriva încheierii din 5 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 44755/3/2008 (1318/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.