ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2535/2008

Asupra recursului penal de

față;

Din actele dosarului,

rezultă următoarele:

Prin încheierea din data de

21 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 29427/3/2007 (1128/2008), s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

menținerea stării de arest preventiv a inculpatului V.V.J.O.R.

Pentru a se pronunța această

soluție, s-a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial

București, nr. 823/D/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv a inculpatului V.V.J.O.R.

Totodată, instanța de apel a

constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit.

f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune fiind

mai mare de 4 ani, fiind o infracțiune de trafic de droguri de mare risc,

existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică și, deci, că subzistă temeiurile care au stat la

baza luării acestei măsuri și neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste

temeiuri.

S-a reținut, de asemenea, că

pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunilor

comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și din

gradul crescut de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri

de mare risc, amploarea și consecințele acestui fenomen infracțional.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate,

și judecarea sa în stare de libertate, arătând că în mod greșit s-a apreciat de

către instanța de apel în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 148

lit. f), în realitate lăsarea în libertate a inculpatului neprezentând pericol

concret pentru ordinea publică.

Analizând recursul prin

prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că

acesta este nefondat pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Din verificarea actelor

dosarului rezultă că, față de inculpat, a fost dispusă măsura arestării

preventive în baza mandatului de arestare preventivă nr. 125/ U din 10 iulie

2007 dat de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 25226/3/2007,

instanța apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 136 lit. d), art. 146, 148 lit. f) și art. 149

1

C.

proc. pen. S-a reținut că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile

incriminate de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 sunt cuprinse între 10 și 20 de ani, inculpatul fiind

cercetat pentru comiterea infracțiunilor menționate, că din probele

administrate rezultă presupunerea că inculpatul a comis fapta ce i se impută și

că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, având în vedere amploarea și gravitatea fenomenului

infracțional în sfera traficului de droguri.

Relativ la starea de fapt

s-a arătat în esență că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat

constau în comercializarea de droguri de mare risc și deținerea de droguri de

risc și mare risc pentru consum propriu.

Măsura arestării a fost

prelungită ulterior și menținută de către instanța care a soluționat cauza în

fond.

Totodată, se va reține că

prin sentința penală nr. 433 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 10 ani

închisoare pentru comiterea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000. În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

proc. pen.

Analizând actele dosarului

se constată că infracțiunile pentru care recurentul inculpat a fost cercetat,

trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond sunt de o gravitate

deosebită, iar acest aspect, coroborat cu modalitatea de comitere a faptei,

natura substanțelor comercializate și deținute de inculpat, amploarea,

gravitatea și consecințele negative pe care infracțiunile de trafic de droguri

le au asupra sănătății publice, conduc la concluzia că lăsarea inculpatului în

libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere aspectele

anterior menționate, se va aprecia că încheierea recurată este legală și

temeinică, instanța concluzionând în mod corect, în baza înscrisurilor

dosarului, că subzistă temeiurile care au determinat inițial măsura arestării,

impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Se va observa, de asemenea,

că față de inculpat a fost pronunțată o hotărâre de condamnare la o pedeapsă

privativă de libertate care chiar dacă nu este definitivă constituie, potrivit

jurisprudenței C.E.D.O., temei suficient pentru menținerea stării de detenție

provizorie.

Pentru considerentele ce

preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.J.O.R.

împotriva încheierii din 21 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 29427/3/2007

de către Curtea de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat V.V.J.O.R. împotriva încheierii din 21

iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

29427/3/2007 (nr. vechi 1128/2008).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 august 2008.