ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2656/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, instanță sesizată cu judecarea apelurilor declarate pentru alții și de inculpatul V.S. împotriva sentinței penale nr. 342/F din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin încheierea din 15 iunie 2011, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a dispus printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că arestarea preventivă a apelantului inculpat a avut ca temei de drept dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Din verificarea lucrărilor dosarului s-a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus legal, temeiurile nu s-au schimbat, se atestă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele, în ce-l privește existând deja o hotărâre de condamnare pe fond, prin fapta sa, el afectând grav relațiile sociale și sănătatea colectivităților umane. Pericolul social concret pentru ordinea publică, în cauză, rezultă, alături de modalitatea comiterii faptei (trafic internațional de droguri de mare risc, respectiv heroină circa 800 gr.). Analizând actele de mai sus, instanța a constatat că nu este oportună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă.

Referindu-se la aceasta din urmă, instanța a constatat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a schimbat, subzistă încă, nefiind aplicabile dispozițiile revocării sau înlocuirii. În ce privește criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al procedurii arestării sau menținerii acesteia, prin prisma art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., instanța a constatat că acesta nu a fost depășit, în fond inculpatul a fost condamnat, chiar nedefinitiv, prin sentința apelată (la 21 decembrie 2010). Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral de apărătorul desemnat din oficiu, pe considerentul că în dosar nu sunt probe certe că inculpatul, o dată lăsat în libertate, ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța de apel îndeplinindu-și atribuția instituită prin art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., constatând că temeiul arestării preventive subzistă, se menține și sunt date certe care atestă că lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, prin sentința penală nr. 342/F din 25 martie 2011, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul V.S. pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare, art. 26 rap.

La art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege cu art. 37 lit. a) C. pen. la 22 ani închisoare; art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 12 ani închisoare și, ca urmare a revocării liberării condiționate și contopirii, inculpatul să execute în final 22 de ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, în final 25 de ani închisoare, reținându-se că repetat a intrat în conflict cu legea penală, săvârșind în continuare infracțiunea de trafic de droguri în pofida că a mai fost condamnat anterior pentru același gen de fapte.

În dispunerea menținerii arestului preventiv, instanța de apel a analizat temeiurile acestei măsuri, acestea se mențin, subzistă în continuare, fapta comisă, modalitatea în care s-a săvârșit fiind de natură a tulbura ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate, sunt date certe care să conducă la presupunerea rezonabilă că el se face vinovat de comiterea faptei, persoana sa prezentând o temere pentru colectivitate, astfel cum s-a mai arătat, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru revocarea arestului preventiv sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură nerestrictivă de libertate. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva încheierii din 15 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 59261/3/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 05 iulie 2011.