ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2037/2009

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 15 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 21188/3/2008, în temeiul art. 300 2 raportat la art. l60 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A.C. și Ș.V. și s-au respins, ca nefondate, cererile acestora de revocare a măsurii arestării preventive și respectiv înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea. În motivarea hotărârii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de artr.143 C. proc. pen., și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.

S-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților și gradul de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri, că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, creează o starea de neliniște capabilă să justifice menținerea stării de arest, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5, par. l lit. c) și par. 3 din C.E.D.O. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A.C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Recursul declarat de inculpatul A.C. este nefondat. Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – B.T. București din 3 iunie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și Ș.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în forma continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A.C., la datele de 19 februarie 2008, 25 februarie 2008 și 28 februarie 2008, a vândut colaboratorului cu nume de cod Ș.M. cantitățile de 0,08, 0,25 și 0,07 gr. heroină contra sumelor de 50 lei, 100 lei și respectiv 50 lei, iar inculpatul Ș.V., în perioada 11 februarie - 28 februarie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale a vândut prin intermediul numiților M., Z. și concubinei numitului M., colaboratorului cu nume de cod Ș.M., cantitatea de 0.92 gr. substanță care conținea heroină în schimbul sumei de 350 lei. De asemenea, în urma percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, au fost găsite 27 doze heroină pe care le deținea pentru consum propriu și vânzare.

Prin sentința penală nr. 309/ F din 19 martie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul A.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 și 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune atunci când „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”.

În cauza de față, inculpatul A.C. a fost trimis în judecată și condamnat printr-o hotărâre nedefinitivă, la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 și 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. Față de gradul de pericol social concret pentru ordinea publică, de gravitatea deosebită a infracțiunii de trafic de droguri, de pericolul pe care această faptă îl prezintă pentru sănătatea publică, de modalitatea de săvârșire a faptei și de împrejurarea că față de inculpat a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.

Întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor C.E.D.O. și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul inculpatului A.C.

este nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva încheierii din 15 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 21188/3/2008. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 mai 2009.