ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2180/2009

Asupra recursurilor penale de față: Prin încheierea din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților B.D.R., P.G., P.C. și B.P., conform art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, declarațiile investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, înregistrările audio-video, există probe și indicii temeinice că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și din modalitatea concretă de comitere, împrejurarea în care s-a acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl prezintă punerea în circulație a unor asemenea substanțe, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a apreciat că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 din C.E.D.O. De asemenea, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, din care rezultă periculozitatea iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri. Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs inculpatele P.C. și B.P., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate. Recurentele inculpate au fost arestate preventiv, în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpata P.C. Prin sentința penală nr. 195 din 19 februarie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, inculpatele P.C. și B.P. au fost condamnate la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și respectiv 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpata B.P., la data de 16 octombrie 2008, a vândut colaboratorului V.A., nume de cod, o doză de heroină contra sumei de 40 lei, prin intermediul inculpatului B.D.R., iar inculpata P.C., în zilele de 10 octombrie 2008, 13 octombrie 2008 și 15 octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut aceluiași colaborator 6 doze de heroină prin intermediul inculpatului B.D.R. Prin aceeași sentință s-a menținut starea de arest a inculpaților. Conform art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., prevăd că în ipoteza în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, s-a făcut aplicarea art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că se mențin dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., ce impun privarea în continuare de libertate a recurentelor. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatelor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire, riscul repetării unor astfel de fapte.

De asemenea, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpatele fiind legal deținute în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac. Aspectele învederate de inculpat, buna conduită, cooperarea cu organele de urmărire penală, necesitatea continuării studiilor, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei. Față de cele expuse, în raport de dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpatelor. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.C. și B.P. împotriva încheierii din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 49307/3/2008 (773/2009). Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.