ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2180/2009

Asupra recursurilor penale

de față:

Prin încheierea din 8

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a menținut starea

de arest a inculpaților B.D.R., P.G., P.C. și B.P., conform art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea a reținut că din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal

de sesizare din oficiu, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,

declarațiile investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, înregistrările

audio-video, există probe și indicii temeinice că inculpații prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru

ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptelor reținute în

sarcina inculpaților, cât și din modalitatea concretă de comitere, împrejurarea

în care s-a acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează

faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică

pe care îl prezintă punerea în circulație a unor asemenea substanțe, urmările

produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a apreciat că infracțiunea

reținută în sarcina inculpaților prin gravitatea deosebită și prin reacția

publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social

ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare

de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și

dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă

să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel

prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 din C.E.D.O.

De asemenea, s-a apreciat că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art.

148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru

această infracțiune este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, din care rezultă

periculozitatea iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării

arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste

temeiuri.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal au declarat recurs inculpatele P.C. și B.P., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și punerea în libertate întrucât nu se mai mențin

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recursurile sunt nefondate.

Recurentele inculpate au

fost arestate preventiv, în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., pentru inculpata P.C.

Prin sentința penală nr. 195

din 19 februarie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, inculpatele

P.C. și B.P. au fost condamnate la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și respectiv 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În fapt s-a reținut că

inculpata B.P., la data de 16 octombrie 2008, a vândut colaboratorului V.A., nume

de cod, o doză de heroină contra sumei de 40 lei, prin intermediul inculpatului

B.D.R., iar inculpata P.C., în zilele de 10 octombrie 2008, 13 octombrie 2008

și 15 octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut

aceluiași colaborator 6 doze de heroină prin intermediul inculpatului B.D.R.

Prin aceeași sentință s-a

menținut starea de arest a inculpaților.

Conform art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., prevăd că în ipoteza în care instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, s-a făcut

aplicarea art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., constatându-se că se mențin dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., ce impun privarea în continuare de libertate a recurentelor.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatelor este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și

gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire, riscul repetării unor

astfel de fapte.

De asemenea, în cauză a fost

deja pronunțată o hotărâre de condamnare, inculpatele fiind legal deținute în

baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost exercitată calea de atac.

Aspectele învederate de

inculpat, buna conduită, cooperarea cu organele de urmărire penală, necesitatea

continuării studiilor, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Față de cele expuse, în

raport de dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpatelor.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatele P.C. și B.P. împotriva încheierii din 8

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 49307/3/2008 (773/2009).

Obligă recurentele inculpate

la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2009.