ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1958/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 23 aprilie 2008 reclamanta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca a chemat-o în judecată pe pârâta SC F.S. SA Drobeta Turnu Severin solicitând instanței ca prin hotărârea pe care urma să o pronunțe să dispună obligarea pârâtei să-i achite contravaloarea în lei a sumei de 12.516 euro/lună începând cu data de 2 decembrie 2006 și până la 6 decembrie 2007, respectiv 150.192 euro reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat pe perioada precizată, cu cheltuieli de judecată.

A arătat în cererea sa că a încheiat împreună cu Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin contractul de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare în municipiul Drobeta Turnu Severin, înregistrat cu nr. 12734 din 2 august 2006, ca urmare a câștigării de către reclamantă a licitației publice organizată în acest scop, devenind astfel unicul operator specializat și autorizat să desfășoare o atare activitate pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru o perioadă de 8 ani. A mai arătat că a obținut în acest sens licența din 27 august 2007 care prevede la pct. 10 din anexă că Serviciul de salubrizare are ca temei un contract de delegare a gestiunii realizat prin câștigarea licitației și încheierea contractului de concesiune și în ciuda acestei situații pârâta a continuat să desfășoare activitatea pe care reclamanta în baza licitației o deține în exclusivitate.

A adăugat că la cererea sa, a Consiliului Local și a A.N.R.S.C. București în sensul încetării activității de salubrizare și a rezilierii contractelor de salubrizare avute cu utilizatorii, pârâta și-a exprimat refuzul, fapta acesteia constituind un abuz de drept, împrejurare față de care a apreciat că ne găsim în prezența răspunderii civile delictuale a cărei angajare se cere raportată la existența unei conduite abuzive cauzatoare de prejudicii.

În legătură cu caracterul ilicit al faptei reclamanta a reiterat Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 101/2006 ambele reglementând posibilitatea exercitării activității de salubrizare numai în temeiul unui contract de concesiune încheiat ca urmare a desfășurării legale a unei licitații publice de delegare a acestui serviciu precum și în baza unei licențe acordate în acest sens de către organele competente și întrucât pârâta încheiase contracte cu peste 4.000 de utilizatori pentru serviciul de salubrizare reclamanta a fost privată de obținerea beneficiilor de la acești utilizatori, fiindu-i creat un prejudiciu lunar în cuantum de 12.516 euro, existând un raport de cauzalitate între existența faptei ilicite și prejudiciu.

Referindu-se în continuare la condițiile răspunderii civile delictuale reclamanta a invocat culpa pârâtei care rezidă atât din încălcarea textelor legale imperative precizate cât și din refuzul constant al pârâtei de a înceta săvârșirea abuzului de drept. La data de 8 mai 2009 reclamanta a precizat suma pe care înțelege să o solicite cu titlu de contravaloarea beneficiu nerealizat, aceasta fiind 541.517,256 Ron. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în dosarul nr. 3248/101/2008 al Tribunalului Mehedinți – secția comercială și de contencios administrativ.

Prin încheierea de ședință de la 30 mai 2008 Tribunalul Mehedinți – secția comercială și de contencios administrativ a trimis dosarul în vederea conexării la dosarul nr. 535/101/2008 aflat pe rolul aceleiași instanțe, având ca obiect cererea de chemare în judecată a aceleiași reclamante în contradictoriu cu aceeași pârâtă privind obligarea pârâtei la rezilierea tuturor contractelor de salubrizare încheiate cu persoane fizice, persoane juridice, instituții publice, asociații, fundații, etc. începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 15 ianuarie 2008, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei/zi aplicate până la data rezilierii ultimului contract încheiat de pârâtă cu terții.

Prin cel de-al doilea capăt de cerere reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sumei de 12.516 euro/lună începând cu data de 1 decembrie 2006 și până la data achitării efective și integrale a debitului, reprezentând beneficiul nerealizat cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2008 Tribunalul Mehedinți – secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea de conexare și a conexat dosarul. Reclamanta a formulat o precizare a acțiunii pentru termenul de judecată din data de 5 septembrie 2008 în sensul că cererea are ca temei de drept răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 și 999 C. civ.; de asemenea instituția obligației de a face – petitul 1 din acțiune – este reglementată de art. 1073 C. civ.

iar despăgubirile solicitate în petitul 2 al cererii se regăsesc reglementate în art. 1075, art. 1082, art. 1084 C. civ. Tribunalul Mehedinți – secția comercială și de contencios administrativ a constatat inexistența faptei ilicite culpabile și a respins acțiunea în obligația de a face și cea în obligare la daune formulată de reclamantă, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 695 din 19 septembrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că rezilierea nu o poate cere decât cel nevinovat de neexecutare iar în cauză nu s-a dovedit că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile și nici partea cocontractantă, Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 101/2006 neconținând norme care să deroge de la acest principiu.

A mai reținut instanța că în temeiul Legii nr. 101/2006 art. 2 pct. 3 activitățile de salubrizare sunt de mai multe feluri și că raporturile sunt de autoritate publică și cu ceilalți utilizatori. Unele dintre activitățile de salubrizare se fac în baza contractului de delegare de gestiune, altele se fac în baza contractelor de prestații care sunt contracte comerciale și că dispozițiile legale ale Legii nr. 101/2006 și Legii nr. 51/2006 se referă la condițiile de valabilitate ale contractului de delegare de gestiune și nu a celor comerciale, iar în măsura în care legile speciale nu dispun, se aplică dreptul comun în privința contractelor comerciale, lipsa licenței ducând la rezilierea contractului de delegare de gestiune, nu a celui de prestații (art. 33 pct. 5 din Legea nr. 51/2006) și că un contract de prestații odată încheiat, cu sau fără licență, produce efecte și părțile sunt ținute să le respecte.

Într-un alt considerent instanța a apreciat că deși reclamanta a câștigat licitația nu a fost în măsură să preia activitatea de salubrizare a orașului imediat și din această cauză a fost necesar ca pârâta să realizeze această activitate pentru care a primit licență de operare la 28 august 2006 cu valabilitate un an sau până la preluarea activității de către reclamantă și cât a fost în exercitarea acestei licențe, pârâta a încheiat și contracte de prestări servicii, contracte care produc efecte juridice și care nu pot fi reziliate decât de una dintre părți, astfel că nu există faptă ilicită, culpabilă, a pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Craiova – secția comercială prin decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2009, conform căreia a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța fondului nu a cercetat capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 1073 C. civ., iar în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere a apreciat că nu se poate realiza controlul judiciar deoarece a fost soluționat atât pe procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. prin încheierea din 14 martie 2008 cât și pe fond prin sentința atacată. Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția comercială prin decizia nr. 2180 din 29 septembrie 2009, conform căreia a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Rejudecând apelul Curtea de Apel Craiova l-a admis, schimbând sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, obligând-o pe pârâtă la plată către reclamantă a sumei de 19.056 lei reprezentând despăgubiri și a respins capătul de cerere privind obligarea la rezilierea contractelor de salubritate, obligând-o pe intimată să-i plătească apelantei suma de 5.245,18 lei cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din decizia nr. 204 din ședința din camera de consiliu de la 21 octombrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că între părțile în litigiu a fost încheiat contractul de concesiune al serviciului din 2 august 2006, ca urmare a licitației din 6 aprilie 2006 organizată de Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin în temeiul Hotărârii nr. 140/2005 care a avut ca obiect delegarea gestiunii serviciului de salubrizare și că reclamanta a obținut licența de operare din 27 august 2006 și implicit dreptul exclusiv de a presta servicii de salubrizare pe raza Municipiului Drobeta Turnu Severin, din momentul câștigării licitației, moment până la care pârâta SC F.S.

SA Drobeta Turnu Severin avea dreptul să presteze serviciul de salubrizare. A mai reținut instanța de apel că deși reclamanta a făcut numeroase intervenții în sensul încetării desfășurării activității de salubrizare de către pârâtă, aceasta a continuat derularea contractelor, refuzând constant și nejustificat încetarea prestării activității de salubrizare și contractele încheiate cu diverși beneficiari, Curtea nereținând apărările intimatei pârâte în sensul că nu putea să procedeze la rezilierea contractelor de salubrizare, întrucât părțile sunt ținute să-și respecte obligațiile iar intimata reclamantă nu putea să preia activitatea deoarece nu dispunea de logistica necesară.

Ca urmare instanța de apel a apreciat că o astfel de faptă este ilicită, fiindu-i încălcat reclamantei dreptul de a efectua serviciul public pe care-l câștigase prin licitația organizată de Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin și că prejudiciul suferit de reclamantă constă în beneficiul de care a fost lipsită aceasta, reprezentat de contravaloarea serviciilor de salubrizare ce s-ar fi cuvenit să le încaseze de la beneficiar, întinderea prejudiciului fiind determinată prin raportul de expertiză întocmit de expert P.E. și care reprezintă profitul net realizat de intimata pârâtă pe perioada 2 decembrie 2006 – 6 decembrie 2007, în sumă de 19.056 lei. În ceea ce privește analiza primului capăt de cerere, instanța de fond cercetând speța prin prisma dispozițiilor art. 1073 C. civ.

a constatat că nu există raport juridic obligațional între cele două părți, nefiind incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. și în consecință, nici cele ale art. 1082 și 1084 C. civ., astfel că nu există temei legal pentru ca intimata pârâtă să fie obligată să reziliere contractele de salubrizare, deoarece în speță nu neexecutarea, executarea cu întârziere ori necorespunzătoare, culpabilă este cauza desființării contractelor de salubrizare încheiate de pârâtă cu diverși beneficiari ci, aceste contracte încetau de drept, reclamanta fiind câștigătoarea licitației. Împotriva acestei decizii ambele părți au declarat recurs. Recurenta pârâtă SC F.S. SA Drobeta Turnu Severin a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei instanței de apel și menținerea sentinței nr. 695/2008 a Tribunalului Mehedinți.

În susținerea recursului a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. învederând interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 51/2006 și a Legii nr. 101/2006 raportate la dispozițiile art. 969 alin. (2) C. civ., față de împrejurarea că instanța a eludat dispozițiile art. 54 din Legea nr. 51/2006 și art. 33 din Legea nr. 101/2006 potrivit cărora aceste acte normative au intrat în vigoare la un an de la data publicării în M. Of., acestea nefiind în vigoare la data câștigării licitației, art. 969 alin. (2) C. civ. nefiind incident în cauză.

De asemenea recurenta pârâtă a criticat decizia instanței de apel în sensul că în mod greșit a reținut că reclamanta dispunea de licență pentru prestarea serviciului de salubrizare până la 27 august 2007 deoarece licența de funcționare a reclamantei i-a fost eliberată acesteia la 27 august 2007 și că pârâta a avut licență pentru prestarea acestui serviciu până la sfârșitul anului 2007, Primăria Drobeta Turnu Severin notificându-i la 6 decembrie 2007 încetarea prestării serviciilor de salubrizare, dată de la care pârâta nu a mai desfășurat nicio activitate care să încalce dreptul reclamantei obținut prin licitația câștigată la 6 aprilie 2006. Un alt motiv de recurs îl constituie interpretarea greșită a normelor de drept material care reglementează instituția răspunderii civile delictuale, respectiv art. 998 – 999 C. civ., recurenta susținând că în cauză nu există faptă cu caracter ilicit, probele reclamantei nefiind elocvente față de împrejurarea că data câștigării licitației nu corespunde cu data încheierii contractului de concesiune și că preluarea activității de către intimata reclamantă nu s-a făcut din culpa acesteia, care nu era pregătită pentru desfășurarea unei astfel de activități, perioadă în care pârâta a avut licență eliberată de autoritatea în drept.

În continuare a susținut că nu s-a probat nici faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu din culpa pârâtei, deoarece profitul realizat de către pârâtă nu reprezintă prejudiciul suferit de reclamantă atâta timp cât prestarea activității de salubrizare a fost realizată pe perioada cât reclamanta nu a dispus de utilaje și personal muncitor pentru desfășurarea acestei activități, neexistând niciun raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu atâta timp cât s-a demonstrat că nu există faptă ilicită și nici prejudiciu, astfel că între părți nu este incidentă instituția răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999 C. civ. și nici un raport obligațional generat de Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 101/2006.

Reclamanta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. și în subsidiar, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii recurentei în temeiul art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

După o prezentare a situației de fapt, a judecății și soluției instanței de apel, recurenta a criticat decizia atacată susținând că instanța a judecat litigiul fără a intra în cercetarea fondului în condițiile în care prin expertiza realizată nu se stabilește care au fost impedimentele în determinarea cheltuielilor aferente domeniului de salubrizare cu atât mai mult cu cât veniturile au putut fi evidențiate inclusiv pe categorii de consumator, fiind calculată o rată generală de rentabilitate prin referire la încă 14 domenii de activitate în condițiile în care exista posibilitatea de a fi stabilită o rată de rentabilitate aferentă prestării serviciului de salubrizare și că s-a omis în mod intenționat clarificarea obiecțiunilor la expertiza încuviințată.

Cel de al doilea motiv are în vedere abuzul de drept săvârșit de pârâtă prin desfășurarea unei activități pe care reclamanta a câștigat-o prin participarea la licitație, neexistând temei legal pentru respingerea cererii privind obligarea pârâtei să rezilieze contractele de salubrizare încheiate de pârâtă cu diverși beneficiari, motiv pe care l-a raportat la art. 304 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) din același act normativ. Recurenta pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității recursului reclamantei conform art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., excepție soluționată de instanța de recurs în condițiile stabilite de art. 137 C. proc. civ., iar pe fondul litigiului respingerea recursului declarat de reclamantă.

În ceea ce privește recursul declarat reclamanta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca, Curtea urmează a-l respinge pentru următoarele considerente: Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că prin încheierea din ședința publică de la 7 octombrie 2010 instanța de apel a reținut concluziile reclamantei SC B.S.E. SA Cluj-Napoca, potrivit cărora obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză nu au primit un răspuns obiectiv la pct. 3 și 4, respectiv nu a fost clarificată modalitatea de stabilire a ratei de rentabilitate în vederea calculării profitului net realizat și nu au fost cuantificate cheltuielile aferente serviciului de salubrizare, împrejurare față de care reclamanta și-a menținut aceleași obiecțiuni.

De asemenea a fost consemnat și punctul de vedere al pârâtei care a învederat că rentabilitatea unei unități sau activități nu se calculează în baza ofertelor efectuate de acestea în vederea obținerii unor contracte economice, ci în baza rezultatelor economico-financiare obținute și că experții au arătat că evidența contabilă a pârâtei nu permite un calcul defalcat al profitului realizat pe fiecare activitate desfășurată. Față de concluziile celor două părți, instanța de apel a apreciat că expertul P.E. a formulat un răspuns fundamentat și argumentat la obiecțiunile apelantei-reclamante și a respins noile obiecțiuni formulate de reclamantă.

Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că problema stabilirii ratei de rentabilitate aferentă prestării serviciilor de salubrizare a fost analizată de instanța de fond, fiind admisă și verificarea obiecțiunilor reclamantei în acest sens, concluzionată în răspunsul la obiecțiuni formulat de expert, context în care nu se justifică motivul invocat de recurenta reclamantă referitor la nelegalitatea hotărârii determinată de necercetarea fondului întrucât instanța de fond nu a lăsat nesoluționată problema stabilirii ratei de rentabilitate, dimpotrivă aceasta a fost cercetată iar soluția a fost susținută de considerentele hotărârii care au permis controlul judiciar asupra acestei probleme, astfel că dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. nu pot fi reținute. Referitor la cel de-al doilea motiv privind conduita pârâtei de a nu înceta activitatea de salubrizare, constituită într-un abuz de drept, și care determină intervenția instituției rezilierii contractelor, Curtea, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. constată că din dezvoltarea acestui motiv este posibilă încadrarea lui în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la cea de-a doua ipoteză, conform căreia modificarea hotărârii atacate se poate face când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, raportată la dispozițiile art. 3 din H.C.L. nr. 11 din 28 ianuarie 2005 a Municipiului Drobeta Turnu Severin precum și a licenței emise intimatei în contextul contractului de delegare încheiat între reclamantă și Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin.

Analizând acest motiv, se constată că instanța nu a nesocotit normele de drept invocate, cu atât mai mult acestea neconstituind baza pentru constatarea și aplicarea instituției rezilierii contractelor. Potrivit art. 1020 C. civ. „condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice” în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Ca urmare rezoluțiunea contractului presupune existența între părți a unui contract cu obligații reciproce, fiind o sancțiune care constă în desființarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu execuție instantanee, ca urmare a neexecutării uneia dintre obligațiile asumate prin contract. În cazul în care se cere desființarea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, nu operează rezoluțiunea contractului ci, rezilierea lui.

În speță, se constată că între cele două părți în litigiu nu există raporturi contractuale și în consecință nici drepturi și nici obligații, nici debitor și nici creditor, astfel că nu este posibilă aplicarea instituției rezilierii contractului și implicit incidența dispozițiilor art. 1073, 1082, 1983 C. civ. care se referă la dezdăunarea ce incumbă debitorului la cererea creditorului, instanța neputând dispune asupra sancțiunii unor terți care nu au nicio calitate procesuală, față de împrejurarea că rezilierea se cere a fi dispusă cu privire la contracte în care reclamantul nu este parte. Invocarea dispozițiilor contractului de delegare, a licenței intimatei și hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin nu are relevanță în contextul aplicării sancțiunii rezilierii, specifică contractelor sinalagmatice deoarece aceste dispoziții nu se referă la obligațiile reciproce și conexe ale celor două părți din litigiul de față.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și acest motiv urmează a fi respins ca nefondat. Recursul declarat de pârâta SC F.S. SA Drobeta Turnu Severin urmează a fi admis față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ., Curtea constatând că în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., ca temei pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, neexistând faptă ilicită și nici prejudiciu.

Având în vedere că fapta ilicită în materia răspunderii civile delictuale este orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt lezate drepturile subiective ale altei persoane, cauzându-se acesteia prejudicii și, analizând legalitatea hotărârii atacate în contextul îndeplinirii condiției existenței faptei ilicite, se apreciază că reclamanta nu a făcut dovada încălcării de către pârâtă a drepturilor sale care să fie cauzatoare de prejudicii, în condițiile în care, în perioada de la încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare în municipiul Drobeta Turnu Severin din 2 august 2006 dintre terțul Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin și reclamanta SC B.S.E.

SA Cluj-Napoca și până la data de 6 decembrie 2007, pârâta a fost autorizată să efectueze activitatea de salubrizare de însuși organul abilitat în acest sens respectiv Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, astfel că pârâta SC F.S. SA Drobeta Turnu Severin nu a încălcat drepturile reclamantei dobândite prin contractul de delegare.

În acest sens este de reținut că activitățile pentru care a dobândit delegarea de gestiune ca urmare a licenței la care a participat, materializate prin încheierea contractului de delegare de gestiune, nu au fost exercitate de către reclamantă de la încheierea acestui contract, din culpa sa, motiv pentru care prin Ordinul nr. 483 din 28 august 2006 Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală a aprobat eliberarea licenței pentru serviciul public de salubrizare a localităților societății pârâte, licența permițându-i acestuia să presteze serviciul public de salubrizare în aria administrativ teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin, cu termen de valabilitate 12 luni de la eliberare, titularul licenței având și dreptul conform cap.III.5 din Condițiile generale ale licenței, să presteze temporar activitatea până la preluarea activității de către operatorul desemnat câștigător în urma licitației organizate la 6 aprilie 2006. De asemenea Curtea reține că reclamanta a dobândit licența pentru serviciul public de salubrizare a localităților la data de 27 august 2007 prin Ordinul nr. 149 al Președintelui A.N.R.S.C., la un an de la eliberarea licenței pentru pârâtă,

că Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a solicitat pârâtei să rezilieze contractele cu terții prin adresa nr. 21696 din 6 decembrie 2007 ca urmare a preluării activității de către reclamantă – ca operator desemnat prin licitație să asigure activitatea de salubrizare pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, pârâta fiind astfel încunoștințată de preluarea activității de către operatorul desemnat conform pct. 5 din Capitolul III al Licenței pentru desfășurarea activității acesteia. În acest context se constată că pârâta nu a desfășurat nicio activitate abuzivă, prin care să încalce drepturile reclamantei raportate la condițiile din licența obținută de către pârâtă conform căreia, aceasta din urmă a fost autorizată să desfășoare activitate de salubrizare și în consecință nu există faptă ilicită.

Neexistând faptă ilicită nu există nici prejudiciu, motiv pentru care Curtea constată că instanța de apel a apreciat greșit asupra acestui capăt de cerere, reținând greșit că reclamanta a fost în posesia licenței din anul 2006 pentru desfășurarea activității de salubrizare, ignorând faptul că pârâta a fost autorizată de organele în drept să desfășoare această activitate, conform licenței eliberate în 28 august 2006, pentru perioada imposibilității reclamantei de a realiza salubrizarea conform contractului de delegare de gestiune încheiat ca urmare a participării reclamantei la licitația din 6 aprilie 2006 și că în baza licenței obținute, pârâta era ținută să execute contractele încheiate cu terții pentru salubrizarea zonei autorizate, cum corect a reținut și instanța de fond.

De asemenea se reține și greșita apreciere a instanței de apel asupra încetării de drept a contractelor cu privire la care s-a cerut rezilierea, pe de-o parte pentru că în litigiu s-a solicitat analiza contractelor doar sub aspectul aplicării sancțiunii rezilierii, o altă abordare a încetării contractului excedând cadrului procesual, pe de altă parte valabilitatea contractelor în litigiu nu poate fi examinată în lipsa părților între care s-au stabilit raporturile juridice. Pentru aceste considerente se va admite recursul pârâtei și aplicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat, fiind menținută sentința instanței de fond și se va respinge recursul declarat de reclamantă.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” și cum prin recursul formulat pârâta a solicitat cheltuieli de judecată făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 630 lei Curtea, constatând că reclamanta a căzut în pretenții va admite cererea, obligând-o pe recurenta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 204 din camera de consiliu din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova – secția comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta SC F.S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 695 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta reclamantă la plata către recurenta pârâtă a sumei de 630 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.