ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6079/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6079/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii și

procedura derulată în primă instanță

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, sub numărul anterior menționat, reclamantul S.I.

a chemat în judecată pârâții

A.N.R.S.C., A.N.P.C., C.E.C.C.A.R., Ministerul Administrației

și Internelor și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin, solicitând ca prin

hotărârea care se va pronunța, să fie obligați să dea curs solicitării de cercetare

a faptelor învederate în sesizările care le-au fost adresate și să îi transmită

rezultatul cercetărilor și măsurile adoptate; să îi plătească despăgubiri în sumă

totală de 1.500 euro pentru daunele cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor legale,

precum și daune morale în sumă de 15.000 euro.

În motivare, reclamantul

a arătat că, în urma supraîncărcării facturilor de întreținere la apartamentul proprietatea

sa din municipiul Turnu Severin, a refuzat achitarea acestora, fapt pentru care

în cadrul litigiului civil declanșat de asociația de proprietari, s-a dispus realizarea

unei expertize. Expertul desemnat a încălcat metodologia legală de calcul și, însușindu-și

punctul de vedere al părții adverse, a arătat că suma impusă era corectă, fapt eronat,

întemeindu-și aprecierea pe un calcul efectuat de societatea SC I. SRL cu care,

însă, reclamantul nu avea nici un raport juridic.

Pentru a stopa activitatea

ilegală a acestui prestator, s-a adresat autorităților pârâte, îndrituite cu atributul

apărării drepturilor cetățenilor.

Întrucât pârâții i-au

încălcat dreptul său fundamental și în consecință, pentru lipsa lor de implicare,

a pierdut procesul civil, fiind obligat la pretenții pe care nu le datora, cauzându-i-se

totodată, și o traumă morală, a acționat în contencios administrativ împotriva nerezolvării

cererilor, solicitând și despăgubiri pentru prejudiciul material și moral cauzat.

Și–a întemeiat acțiunea,

pe prevederile O.G. nr. 27/2002 și ale Legii nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta A.N.P.C. a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, precum

și excepția prematurității.

La data de 11

noiembrie 2010, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii, arătând

că înțelege să renunțe la capătul prim din cererea inițială în raport cu pârâtul

C.E.C.C.A.R., menținând însă capătul 2 de cerere, cu reducerea daunelor morale în

privința acestui pârât, la 1 euro.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei de calitate

procesuală pasivă, și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere

că petiția înregistrată la această instituție a fost trimisă A.N.R.S.C. București

spre competentă soluționare.

La termenul de judecată

din data de 16 iunie 2010, Curtea de Apel București a dispus, prin încheiere, admiterea

excepției de tardivitate a acțiunii formulate în contradictoriu pârâta A.N.R.S.C.

București, și respingerea excepțiilor prematurității și lipsei de calitate procesuală

pasivă invocate de pârâta A.N.P.C., respectiv de Ministerul Administrației și Internelor,

pentru considerentele evocate în încheiere.

2.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 4338 din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.S.C. București, ca tardiv introdusă.

A luat act de renunțarea

reclamantului la judecarea primului capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul

C.E.C.C.A.R..

A admis, în parte, acțiunea

modificată, formulată în contradictoriu cu pârâții A.N.P.C., C.E.C.C.A.R., Ministerul

Administrației și Internelor și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin.

A obligat pârâtele A.N.P.C.

și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin să soluționeze cererile formulate

de reclamant.

A obligat pe fiecare dintre

pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta - Turnu Severin, la plata către

reclamant, a sumei reprezentând echivalentul în RON, a 100 euro, la cursul Băncii

Naționale a României de la data efectuării plății, cu titlu de daune morale și a

sumei de 75 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins în rest, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În cauză, reclamantul

invocă teza finală a art. 2 alin. (2) din lege, referitoare la faptul pârâților

de a nu răspunde cererilor formulate de către reclamant, fapt asimilat cu un act

administrativ unilateral supus controlului instanței de contencios administrativ.

Sub acest aspect, instanța

de fond a reținut că pârâtele A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta Turnu -

Severin nu au răspuns solicitărilor reclamantului, nesoluționând cererile acestuia,

deși aveau obligația legală de a le rezolva și a transmite un răspuns petiționarului.

Astfel, ele au încălcat prevederile legale enunțate, fără a furniza și dovedi instanței

de judecată, nici un motiv pertinent și rezonabil care le-ar fi împiedicat să le

soluționeze.

În ceea ce îl privește

pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prima instanță a înaintat solicitarea

către pârâta A.N.R.S.C. București, astfel încât acțiunea este neîntemeiată în raport

cu acest pârât.

În ceea ce privește daunele

materiale solicitate de către reclamant de la pârâți, Curtea a observat că ele reprezintă

daune aferente procesului civil pe care l-a pierdut reclamantul, ca urmare a expertizei

realizate de expertul sancționat. Or, aceste daune nu reprezintă un prejudiciu cert,

atât timp cât reclamantul nu a procedat, în temeiul hotărârii de sancționare a expertului,

la revizuirea hotărârii civile pronunțate. În ceea ce privește daunele morale, instanța

de fond a apreciat că inacțiunea pârâților menționați - A.N.P.C. și Primăria Municipiului

Drobeta Turnu - Severin, de a nu soluționa atât timp cererile reclamantului, a fost

de natură să îi producă acestuia, un prejudiciu moral, constând în suferința determinată

de nerespectarea obligației corelative dreptului său fundamental de petiționare,

consacrat inclusiv constituțional.

Sub acest aspect, Curtea

de apel a apreciat că o sumă de câte 100 euro, în sarcina fiecăreia dintre cele

două pârâte menționate, reprezintă un pretium dolores rezonabil.

S-a mai reținut că, în

ceea ce privește pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având în vedere

împrejurarea că acesta a trimis în timp scurt, cererea către A.N.R.S.C. București,

nu se impune obligarea sa nici la plata de daune morale.

În ceea ce privește pârâtul

C.E.C.C.A.R., Curtea de apel a constatat că acesta și-a îndeplinit obligația legală

de a soluționa cererea reclamantului, astfel încât daunele morale solicitate nu

vor fi acordate, simpla constatare în acest sens, fiind suficientă sub aspectul

analizat.

3.Recursurile exercitate

în cauză

Reclamantul S.I. și pârâtele

A.N.P.C. și Primăria Municipiului Turnu - Severin au exercitat calea de atac a recursului,

după cum urmează:

3.1. Recurentul - reclamant

a atacat atât încheierea din data de 16 iunie 2010, cât și sentința nr. 4338

din 4 noiembrie 2010, criticând soluțiile sub aspectul admiterii excepției de tardivitate

invocate de pârâta A.N.R.S.C., renunțării parțiale la judecată față de C.E.C.C.A.R.,

exonerării Ministerului Administrației și Internelor de răspundere pentru fapta

sa culpabilă și respingerii cererii de obligare a pârâșilor la plata de daune materiale.

A contestat, de asemenea, cuantumul daunelor morale acordate.

În dezvoltarea criticilor

formulate, recurentul - reclamant a arătat că:

- excepția de tardivitate

a fost invocată după trei termene, prelungind durata soluționării recursului în

dauna reclamantului, iar admiterea ei are la bază interpretarea eronată a termenelor

prevăzute în Legea nr. 554/2004.

- instanța a considerat

în mod eronat că reclamantul a renunțat la judecarea efectelor tardivității soluționării

petiției față de pârâtul C.E.C.C.A.R., în condițiile în care întârzierea adus la

soluționarea nefavorabilă a litigiului civil, fundamentată pe expertiza nelegală;

- pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a fost exonerat nelegal de răspundere, în condițiile în care nu s-a

făcut dovada transmiterii adresei către prepusul său Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile Comunitare, iar în cazul în care adresa ar fi fost comunicată

într-adevăr, nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștiința petentul, așa cum prevede

art. 8 O.G. nr. 27/2002 , și nu a urmărit modul de rezolvare;

- motivul pentru care

a fost respinsă cererea de daune materiale nu a fost supus dezbaterii părților,

care nu au contestat câtimea acestor; mai mult, Tribunalul Mehedinți a respins cererea

de revizuire a deciziei nr. 445/R/2009, paguba materială nefiind reparată, așadar,

în procesul civil.

- cuantumul daunelor morale

acordate este disproporționat față de suferința materială suportată ca urmare a

faptului că autoritățile permit ca cetățenii să fie înșelați de prestatori autorizați,

aflați în supravegherea expresă a autorităților publice, și nu își aduc contribuția

la realizarea corectă a actului de justiție.

3.2. Recurenta - pârâtă

Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a criticat sentința în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. , sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive

și pentru că, în opinia sa, cererea cu care reclamantul a învestit instanța nu îndeplinește

condițiile impuse prin art. 109, art. 112 și următoarele din C. proc. civ., iar

instanța nu a avut un rol activ, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ..

A mai arătat că reclamantului

i s-a răspuns prin adresele nr. 449/2007 și 1022/2007 și că debitul la care a fost

obligat acesta către Asociația de proprietari a fost stabilit prin hotărâre judecătorească

irevocabilă, iar nu de Primărie.

3.3.Recurenta - pârâtă

A.N.P.C. și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

arătând , în esență, că:

- instanța de fond a respins

în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității, pentru

că, în temeiul art. 7 alin. (1) H.G. nr. 882/2010, text care preia dispozițiile

cuprinse în H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., în vigoare

la data declanșării situației litigioase, calitatea procesuală revine Comisariatului

Județean pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov, către care a fost, de

altfel, redirecționată sesizarea.

- instanța de fond a admis

cererea de daune fără a exI. vreo dovadă certă a temeiniciei și legalității pretențiilor

reclamantului.

Primii doi recurenți au

anexat înscrisuri , în dovedirea susținerilor lor.

în recurs

În cauză au fost formulate

întâmpinări potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., după cum urmează:

4.1. Intimata - pârâtă

A.N.R.S.C.a solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea soluției

de respingere tardivă a acțiunii în ceea ce o privește, arătând, în esență, că instanța

de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 11 Legea nr. 554/2004.

A precizat că singura

cerere cu care a fost sesizată a fost petiția din 29 iulie 2009, la care a formulat

răspuns prin adresa din 05 august 2008.

4.2.Intimatul - pârât

Ministerul Administrației și Internelor a solicitat, de asemenea, respingerea recursului

reclamantului ca nefondat, întrucât, în ceea ce privește, nu există un refuz nejustificat

de rezolvare a unei cereri în sensul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) Legea

nr. 554/2004, atribuțiile în domeniul vizat de petițiile recurentului - reclamant

revenind A.N.R.S.C..

4.3. Intimatul - pârât

C.E.C.C.A.R. a solicitat, la rândul său, respingerea recursului formulat de reclamant

ca nefondat, cu motivarea că nici în ceea ce îl privește nu poate fi constatat un

refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, arătând că sesizarea formulată împotriva

expertului contabil Andrei Emilian a fost trimisă, spre competentă soluționare ,

organelor disciplinare ale Corpului și s-a soldat cu sancționarea expertului contabil

potrivit pct. 122 alin. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C.A.R.,

prin hotărârea nr. 54 din 03 iulie 2009 a Comisiei Superioare de Disciplină.

Referitor la capătul de

cerere privind obligarea sa la plata de daune morale sau materiale, intimatul -

pârât a arătat instanța de fond a constatat corect caracterul subsecvent al acestei

cereri precum și caracterul său neîntemeiat, atâta timp cât nu există o faptă generatoare

de prejudiciu.

A adăugat că, în situația

în care prin activitatea expertului contabil recurentului - reclamant i s-a produs

un prejudiciu, acesta se va putea îndrepta direct împotriva acestuia, având în vedere

că membrii Corpului răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar, administrativ,

civil și penal.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate în toate cele trei cereri de recurs și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursurile formulate

de recurenții - pârâți sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare:

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Recurentul - reclamant

a învestit prima instanță cu o acțiune complexă, prin care a invocat refuzul nejustificat

de rezolvare sau nerezolvare în termenul legal a unor cereri adresate autorităților

publice pârâte și plata de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral produs

în acest mod.

Curtea de apel a identificat

corect obiectul și conținutul raporturilor juridice create între reclamant și fiecare

dintre pârâți în parte prin formularea petițiilor ce le-au fost adresate, soluția

de respingere a acțiunii în raport cu pârâții C.E.C.C.A.R., Ministerul Administrației

și Internelor și A.N.R.S.C. fiind legală și temeinică.

1.1. Astfel, în pofida

susținerilor recurentului - reclamant, admiterea excepției tardivității cererii

formulate în contradictoriu cu A.N.R.S.C. reflectă interpretarea și aplicarea corectă

a prevederilor art. 11 Legea nr. 554/2004 în raport cu situația de fapt rezultată

din probe.

Acest text legal reglementează

două categorii de termene pentru sesizarea instanței de contencios administrativ:

- un termen de prescripție

cu durată de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acțiune,

statuat în art. 11 alin. (1) Legea nr. 554/2004;

- un termen de decădere

cu durată de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice și curgând de la data

comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data

încheierii procesului verbal de conciliere, după caz, conform art. 11 alin. (2)

Legea nr. 554/2004.

Termenul de prescripție

de 6 luni curge de la momente diferite, reglementate expres în art. 11 alin. (1)

, în funcție de obiectul propriu-zis al litigiului.

Pentru actele administrative

asimilate, definite în art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat

de rezolvare a unei cereri ori nerezolvarea unei cereri în termenul legal, termenul

de prescripție începe să curgă, după caz, de la data comunicării refuzului nejustificat

de soluționare a cererii, atunci când există un răspuns calificat ca fiind refuz

explicit, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza I Legea nr. 554/2004 sau de la data

expirării termenului legal de soluționare a cererii, în cazul lipsei unui răspuns,

conform art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.

Semnificative sunt și

prevederile art. 7 alin. (5) teza penultimă Legea nr. 554/2004 conform cărora în

cazurile prevăzute în art. 2 alin. (2) nu este obligatorie procedura prealabilă.

Cererea a cărei nerezolvare

o invocă reclamantul a fost înregistrată la A.N.R.S.C. în 29 iulie 2008 și a fost

transmisă, de către această autoritate, spre rezolvare, Primăriei Municipiului Drobeta

Turnu Severin, în considerarea atribuției prevăzute în art. 9 lit. g) Legea nr.

325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică .

Reclamantul a fost înștiințat

despre această măsură prin adresa din 05 august 2008.

Cu toate că la dosar nu

există o dovadă formală a comunicării adresei respective către reclamant, Curtea

de apel a reținut în mod corect, prin încheierea interlocutorie din data de 16

iunie 2010, că reclamantul a luat cunoștință de măsura dispusă anterior datei de

13 august 2008, pentru că o menționează expres în plângerea adresată Ministerului

Internelor și Reformei Administrative (actualul Minister al Administrației și Internelor),

înregistrată la 13 august 2008.

Raportat la această dată,

soluția de respingere ca tardivă a acțiunii în contencios administrativ expediate

prin poștă la data de 28 iulie 2009, la mai mult de 6 luni de la data refuzului,

este corectă.

Recurentul - reclamant

nu a invocat și nu a dovedit existența unor motive temeinice care să atragă aplicarea

termenului de un an reglementat în art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004, pentru

că dezlegarea raportului juridic administrativ legat între recurentul - reclamant

și A.N.R.S.C., vizând refuzul de rezolvare a unei cereri nu depinde de soluția irevocabilă

ce urma a fi pronunțată în litigiul civil, având ca obiect obligarea părții la plata

cheltuielilor de întreținere pretinse de Asociația de proprietari din imobilul în

care locuiește.

Demersul ulterior efectuat

de recurentul - reclamant către Ministerul Administrației și Internelor nu are ca

efect prelungirea termenului de sesizare a instanței, pentru că, așa cum s-a arătat

anterior, în cazul refuzului nejustificat sau nerezolvării unei cereri în temeiul

legal, acțiunea nu este condiționată de exercitarea plângerii prealabile administrative.

Formularea unor plângeri

prealabile succesive, în afara cadrului legal, nu este de natură să modifice modul

de calcul al termenului de prescripție, pentru că legiuitorul a instituit un anumit

interval de timp, cu caracter rezonabil, în care subiectele de drept să depună diligențe

pentru recunoașterea drepturilor sau a intereselor legitime pe care le consideră

vătămate.

În fine, împrejurarea

că excepția nu a fost invocată de A.N.R.S.C. prin întâmpinare, ci ulterior, prin

notele precizatoare depuse la dosar pentru termenul din 05 mai 2010, nu constituie

un motiv de reformare a sentinței, pentru că, în cadrul normativ aplicabil litigiului,

excepția de prescripție și cea de decădere de drept material au caracter absolut

și pot fi invocate oricând pe parcursul litigiului.

1.2. În ceea ce privește

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.C.A.R., instanța de fond,

cu toate că a luat act de renunțarea la judecarea unui capăt de cerere, a constatat

totuși, în mod corect, că în sarcina acestuia nu poate fi reținută o conduită vătămătoare

care să atragă obligarea de reparare a unei pagube materiale sau morale.

Într-adevăr, din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă că acest intimat - pârât a fost învestit printr-un memoriu

înregistrat inițial la Ministerul Justiției din 22 iulie 2008 și transmis C.E.C.C.A.R.

spre competentă soluționare. Întrucât privea conduita profesională a unui expert,

membru al Corpului, memoriul a fost transmis spre soluționare organelor disciplinare

ale C.E.C.C.A.R., procedura disciplinară finalizându-se prin Hotărârea nr. 54

din 03 iulie 2009 a Comisiei Superioare de disciplină de pe lângă Consiliul Superior

al C.E.C.C.A.R..

Procedura disciplinară

reglementată potrivit art. 118 și următoarele din Regulamentul de organizare și

funcționare a C.E.C.C.A.R. (H.G. nr. 1/1995, cu modificările și completările ulterioare,

republicată în M. Of. nr. 601/12.08.2008) și în Regulamentul de organizare și funcționare

a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior

al C.E.C.C.A.R. (H.G. nr. 7/2007, modificată, completată și ulterior republicată)

prezintă un grad de complexitate, termene și etape procedurale care, în mod obiectiv,

nu permit încadrarea în termenele de drept comun reglementate prin art. 2 alin.

(1) lit. b) Legea nr. 554/2004, iar durata concretă a derulării procedurii în speță

nu poate fi considerată nerezonabilă.

De aceea, instanța de

control judiciar împărtășește concluzia judecătorului fondului, neexistând un temei

pentru obligarea C.E.C.C.A.R. la plata de despăgubiri către reclamant.

1.3. Referitor la petiția

adresată Ministerul Internelor și Reformei Administrative (Ministerul Administrației

și Internelor) prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că acesta

a înaintat în timp scurt solicitarea către A.N.R.S.C. .

În speță nu s-a făcut

dovada înștiințării reclamantului cu privire la măsura dispusă, conform art. 6

1

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor,

dar instanța de control judiciar constată, pentru argumentele expuse anterior, la

pct. 1.1.1. din prezenta decizie, că demersul efectuat în justiție este tardiv,

petiția fiind înregistrată la Ministerul Internelor și Reformei Administrative la

13 august 2008, iar cererea de chemare în judecată formulată după împlinirea termenului

prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004. Fiind o excepție de ordine

publică, prescripția poate fi ridicată din oficiu în recurs conform art. 306

alin. (2) C. proc. civ., iar reclamantului nu i se înrăutățește situația în calea

de atac, pentru că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.

1.4. Aceleași argumente

de fapt și de drept sunt aplicabile și în ceea ce privește cererile formulate în

contradictoriu cu cele două recurente - pârâte, pentru că A.N.P.C. a fost sesizată

cu petiția din 11 noiembrie 2008, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a

fost sesizată ca urmare a transmiterii cererii înregistrate din 29 iulie 2008 la

A.N.R.S.C., ambele autorități aveau obligația să rezolve petițiile în termen de

30 de zile de la data înregistrării lor, moment care marca începutul calculului

termenului de prescripție de 6 luni prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. c) Legea

nr. 554/2004, care la data învestirii instanței era deja depășit.

2.Temeiul de drept al

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâtelor,

va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată

în contradictoriu cu A.N.P.C., Ministerul Afacerilor Interne și Primăria Municipiului

Turnu Severin ca tardiv formulată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Recursul reclamantului

urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.I. împotriva sentinței nr. 4338 din 4 noiembrie 2010, precum și a încheierii

din 16 iunie 2010 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate

de A.N.P.C. și Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.I. formulată în contradictoriu

cu pârâții A.N.P.C., Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și Ministerul Administrației

și Internelor, ca tardiv formulată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2011.