ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.A. a
chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și
Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, solicitând obligarea
pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titluri de despăgubire pentru imobilul
situat în Drobeta Tr. Severin, compus din teren în suprafață de 250 mp.
Reclamantul a arătat
că prin Dispoziția nr. 1538 din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului
Drobeta Tr. Severin, s-au stabilit despăgubiri pentru imobilul menționat în cuantum
de 31.100 lei.
Ulterior emiterii
acestei dispoziții, prin apariția Legii nr. 247/2005 dosarul a fost înaintat
Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, unde a fost
înregistrat sub nr. 5017/CC/2005.
Deși a efectuat
demersuri către A.N.R.P. pe parcursul celor 5 ani, dosarul nu a fost
soluționat.
Cu adresa nr. 5017/CC
din 08 ianuarie 2010 i s-a comunicat că dosarul ce conține dispoziția nr. 1538/2005
emisă de către Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin a fost restituit
acestei entități în vederea eventualei completări cu acte autentice și a
reanalizării acestuia.
Pârâta Autoritatea
Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuțiile
sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și
completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind
acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu
emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și
funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate
procesuală pasivă în cauză.
La data de 28 martie 2011
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de
chemare în garanție a Primăriei Municipiului Drobeta Tr. Severin.
În motivarea cererii
a arătat că Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate
ce a soluționat notificarea reclamantei, în procedura administrativă instituită
de Legea nr. 10/2001 avea obligația legală să trimită dosarul aferent
notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.
Curtea de Apel
Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294
din 30 mai 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
A.N.R.P. respingând acțiunea față de această pârâtă.
A admis în
parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea
Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta din urmă să
emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul
imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 1538 din 28 iunie 2005
a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin și, de asemenea, a respins
cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Dr. Tr. Severin și
cererea reconvențională.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.R.P. prin întâmpinare s-a
reținut că este întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1)
din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea
cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se
constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor cu următoarele atribuții:
a) dispune emiterea
deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;
b) ia alte măsuri
legale, necesare acestei legi.
Asupra sesizării
instanței competente cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 184 din 24
februarie 2005 emisă de Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin se reține că
potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii
acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
În speță, dispoziția
Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin a cărei legalitate se solicită a se
analiza pe calea incidentală reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu
constituie un act administrativ ci un act de natură civilă emis în condițiile
Legii nr. 10/2001, deoarece prin emiterea dispoziției a cărei nelegalitate se
solicită a fi analizată pe cale incidentală în cadrul prezentului litigiu
primăria nu a acționat ca autoritate publică ci în calitatea sa de deținător
sau entitate învestită potrivit Legii nr. 10/2001 cu soluționarea notificării
persoanei care se pretinde îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii
reglementate de această lege, subiect de drept civil ce prin emiterea
dispoziției în condițiile Legii nr. 10/2001 participă la raporturi juridice de
drept civil.
Deoarece dispozițiile
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 exceptează controlului instanței de
contencios actele pentru care prin lege organică se prevede o altă procedură
judiciară pentru desființarea sau modificarea lor, și în această ipoteză este
inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu
privire la soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției emise de
primarul municipiului Craiova în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.
Referitor la „cererea
reconvențională” formulată în cauză se reține că aceasta este inadmisibilă,
deoarece nu întrunește condiția de fond și esențială a unei astfel de cereri,
respectiv aceea ca prin cererea formulată pârâtul să ridice „pretenții în
legătură cu cererea reclamantului”, în sensul art. 119 alin. (1) C. proc. civ.
Cât privește fondul
cauzei, s-a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, respectiv în
ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea C.C.S.D. să emită titlul
de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut acestuia.
Instanța a apreciat
că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare a art. 6 din Convenție,
cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție și că procedurile
administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen
rezonabil, că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de
acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a
prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
Împotriva acestei
sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând, în esență, următoarele critici:
1) instanța de fond,
în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de sesizare a Tribunalului
Mehedinți în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 1538
din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin, întrucât
în speță există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului
și dispoziția a cărei excepție este un act administrativ;
2) instanța de fond,
în mod greșit a respins cererea reconvențională formulată de C.C.S.D. pentru că
în situația în care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra
imobilului notificat, nici Comisia Centrală nu poate fi obligată la emiterea
deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum a fost acordat prin
Dispoziția nr. 1538/2005 de către Primăria Municipiului Craiova;
3) instanța de fond a
respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a primarului Municipiului
Drobeta Turnu Severin formulată de C.C.S.D., întrucât Primarul municipiului
Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate care a soluționat notificarea
reclamantei avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării
însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005;
4) sub aspectul
obligării instanței de fond la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire recurentul a susținut că instanța de fond și-a motivat soluția
pronunțată pornind de la ideea greșită că pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor și-a încălcat competențele ce îi revin;
5) instanța de fond a
obligat C.C.S.D. la emiterea directă a deciziei conținând titlul de
despăgubire, fără a ține seama de faptul că impunerea unei astfel de obligații,
cu trecerea peste etape administrative, este nu numai nejudicioasă dar poate
conduce și la conjuncturi juridice anormale, precum existența unei hotărâri
judecătorești irevocabile care nu poate fi pusă în executare.
Recursul va fi admis
în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, prin
acțiunea formulată, reclamantul a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i
se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin.
Primarul Municipiului
Drobeta Tr. Severin, prin Dispoziția nr. 1358 din 28 iunie 2005 a propus
acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru
imobilul sus menționat.
Reclamantul a început
procedura de recuperare a imobilului prin formularea unei notificări în anul
2001, autoritatea locală competentă în materia stabilirii și plății
despăgubirilor pronunțându-se în anul 2005.
Ulterior acestei
etape, dosarul a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire
conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta, însă, nu și-a
îndeplinit această obligație, întrucât reclamantul nu a depus dovada dreptului
de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept prin înscris autentic,
actul existent la dosar fiind în opinia pârâtei nul absolut.
Potrivit art. 314 C.
proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile
în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la
împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În cauză însă, nu
suntem în prezența unor împrejurări de fapt deplin stabilite de vreme ce încă
din luna ianuarie 2010 (fila 12 dosar fond) Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților solicita prin adresa nr. 5017/CC din 8 ianuarie 2010
„completarea dosarului cu documente care să ateste preluarea în mod abuziv a
suprafeței de 250 m.p. teren, pentru care se acordă măsuri reparatorii prin
Dispoziția nr. 1538/2005”.
Față de cele ce
preced, recursul va fi admis, sentința recurată va fi casată în parte, cu
trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a capătului de cerere privind
obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de
despăgubire.
Cu prilejul
rejudecării, instanța de trimitere va suplimenta probatoriul în sensul obligării
reclamantului T.A. de a depune înscrisuri din care să rezulte dacă în cauză e
vorba doar de teren sau și de construcție și de teren, dacă acestea au fost
preluate de stat în mod abuziv și care este actul în baza căruia au fost
preluate, precum și date de identificare a terenului.
În consecință,
recursul fiind fondat, va fi admis, se va casa sentința recurată în parte,
trimițându-se spre rejudecare capătul de cerere referitor la emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire și menținându-se celelalte dispoziții ale
sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței
civile nr. 294 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Craiova – secția contencios
administrativ și fiscal.
Casează în parte
hotărârea atacată și trimite spre rejudecare la aceeași instanță capătul de
cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 iunie 2012.