ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.A. a

chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, solicitând obligarea

pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titluri de despăgubire pentru imobilul

situat în Drobeta Tr. Severin, compus din teren în suprafață de 250 mp.

Reclamantul a arătat

că prin Dispoziția nr. 1538 din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului

Drobeta Tr. Severin, s-au stabilit despăgubiri pentru imobilul menționat în cuantum

de 31.100 lei.

Ulterior emiterii

acestei dispoziții, prin apariția Legii nr. 247/2005 dosarul a fost înaintat

Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, unde a fost

înregistrat sub nr. 5017/CC/2005.

Deși a efectuat

demersuri către A.N.R.P. pe parcursul celor 5 ani, dosarul nu a fost

soluționat.

Cu adresa nr. 5017/CC

din 08 ianuarie 2010 i s-a comunicat că dosarul ce conține dispoziția nr. 1538/2005

emisă de către Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin a fost restituit

acestei entități în vederea eventualei completări cu acte autentice și a

reanalizării acestuia.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuțiile

sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și

completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu

emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și

funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate

procesuală pasivă în cauză.

La data de 28 martie 2011

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului Drobeta Tr. Severin.

În motivarea cererii

a arătat că Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate

ce a soluționat notificarea reclamantei, în procedura administrativă instituită

de Legea nr. 10/2001 avea obligația legală să trimită dosarul aferent

notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.

Curtea de Apel

Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294

din 30 mai 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

A.N.R.P. respingând acțiunea față de această pârâtă.

A admis în

parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea

Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta din urmă să

emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul

imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 1538 din 28 iunie 2005

a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin și, de asemenea, a respins

cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Dr. Tr. Severin și

cererea reconvențională.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.R.P. prin întâmpinare s-a

reținut că este întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea

cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se

constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor cu următoarele atribuții:

a) dispune emiterea

deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;

b) ia alte măsuri

legale, necesare acestei legi.

Asupra sesizării

instanței competente cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 184 din 24

februarie 2005 emisă de Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin se reține că

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

În speță, dispoziția

Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin a cărei legalitate se solicită a se

analiza pe calea incidentală reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu

constituie un act administrativ ci un act de natură civilă emis în condițiile

Legii nr. 10/2001, deoarece prin emiterea dispoziției a cărei nelegalitate se

solicită a fi analizată pe cale incidentală în cadrul prezentului litigiu

primăria nu a acționat ca autoritate publică ci în calitatea sa de deținător

sau entitate învestită potrivit Legii nr. 10/2001 cu soluționarea notificării

persoanei care se pretinde îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii

reglementate de această lege, subiect de drept civil ce prin emiterea

dispoziției în condițiile Legii nr. 10/2001 participă la raporturi juridice de

drept civil.

Deoarece dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 exceptează controlului instanței de

contencios actele pentru care prin lege organică se prevede o altă procedură

judiciară pentru desființarea sau modificarea lor, și în această ipoteză este

inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu

privire la soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției emise de

primarul municipiului Craiova în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.

Referitor la „cererea

reconvențională” formulată în cauză se reține că aceasta este inadmisibilă,

deoarece nu întrunește condiția de fond și esențială a unei astfel de cereri,

respectiv aceea ca prin cererea formulată pârâtul să ridice „pretenții în

legătură cu cererea reclamantului”, în sensul art. 119 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește fondul

cauzei, s-a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, respectiv în

ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea C.C.S.D. să emită titlul

de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut acestuia.

Instanța a apreciat

că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare a art. 6 din Convenție,

cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție și că procedurile

administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen

rezonabil, că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de

acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a

prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând, în esență, următoarele critici:

1) instanța de fond,

în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de sesizare a Tribunalului

Mehedinți în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 1538

din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin, întrucât

în speță există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului

și dispoziția a cărei excepție este un act administrativ;

2) instanța de fond,

în mod greșit a respins cererea reconvențională formulată de C.C.S.D. pentru că

în situația în care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului notificat, nici Comisia Centrală nu poate fi obligată la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum a fost acordat prin

Dispoziția nr. 1538/2005 de către Primăria Municipiului Craiova;

3) instanța de fond a

respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a primarului Municipiului

Drobeta Turnu Severin formulată de C.C.S.D., întrucât Primarul municipiului

Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate care a soluționat notificarea

reclamantei avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării

însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005;

4) sub aspectul

obligării instanței de fond la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire recurentul a susținut că instanța de fond și-a motivat soluția

pronunțată pornind de la ideea greșită că pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și-a încălcat competențele ce îi revin;

5) instanța de fond a

obligat C.C.S.D. la emiterea directă a deciziei conținând titlul de

despăgubire, fără a ține seama de faptul că impunerea unei astfel de obligații,

cu trecerea peste etape administrative, este nu numai nejudicioasă dar poate

conduce și la conjuncturi juridice anormale, precum existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile care nu poate fi pusă în executare.

Recursul va fi admis

în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, prin

acțiunea formulată, reclamantul a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i

se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin.

Primarul Municipiului

Drobeta Tr. Severin, prin Dispoziția nr. 1358 din 28 iunie 2005 a propus

acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru

imobilul sus menționat.

Reclamantul a început

procedura de recuperare a imobilului prin formularea unei notificări în anul

2001, autoritatea locală competentă în materia stabilirii și plății

despăgubirilor pronunțându-se în anul 2005.

Ulterior acestei

etape, dosarul a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâta, însă, nu și-a

îndeplinit această obligație, întrucât reclamantul nu a depus dovada dreptului

de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept prin înscris autentic,

actul existent la dosar fiind în opinia pârâtei nul absolut.

Potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile

în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În cauză însă, nu

suntem în prezența unor împrejurări de fapt deplin stabilite de vreme ce încă

din luna ianuarie 2010 (fila 12 dosar fond) Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților solicita prin adresa nr. 5017/CC din 8 ianuarie 2010

„completarea dosarului cu documente care să ateste preluarea în mod abuziv a

suprafeței de 250 m.p. teren, pentru care se acordă măsuri reparatorii prin

Dispoziția nr. 1538/2005”.

Față de cele ce

preced, recursul va fi admis, sentința recurată va fi casată în parte, cu

trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a capătului de cerere privind

obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire.

Cu prilejul

rejudecării, instanța de trimitere va suplimenta probatoriul în sensul obligării

reclamantului T.A. de a depune înscrisuri din care să rezulte dacă în cauză e

vorba doar de teren sau și de construcție și de teren, dacă acestea au fost

preluate de stat în mod abuziv și care este actul în baza căruia au fost

preluate, precum și date de identificare a terenului.

În consecință,

recursul fiind fondat, va fi admis, se va casa sentința recurată în parte,

trimițându-se spre rejudecare capătul de cerere referitor la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire și menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 294 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Craiova – secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează în parte

hotărârea atacată și trimite spre rejudecare la aceeași instanță capătul de

cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.