ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titluri de despăgubire pentru imobilul situat în Drobeta Tr. Severin, compus din teren în suprafață de 250 mp. Reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 1538 din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin, s-au stabilit despăgubiri pentru imobilul menționat în cuantum de 31.100 lei. Ulterior emiterii acestei dispoziții, prin apariția Legii nr. 247/2005 dosarul a fost înaintat Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, unde a fost înregistrat sub nr. 5017/CC/2005.

Deși a efectuat demersuri către A.N.R.P. pe parcursul celor 5 ani, dosarul nu a fost soluționat. Cu adresa nr. 5017/CC din 08 ianuarie 2010 i s-a comunicat că dosarul ce conține dispoziția nr. 1538/2005 emisă de către Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin a fost restituit acestei entități în vederea eventualei completări cu acte autentice și a reanalizării acestuia. Pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P.

este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză. La data de 28 martie 2011 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Drobeta Tr. Severin. În motivarea cererii a arătat că Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate ce a soluționat notificarea reclamantei, în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G.

nr. 1095/2005. Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 294 din 30 mai 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. respingând acțiunea față de această pârâtă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 1538 din 28 iunie 2005 a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin și, de asemenea, a respins cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Dr.

Tr. Severin și cererea reconvențională. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.R.P. prin întâmpinare s-a reținut că este întemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare acestei legi. Asupra sesizării instanței competente cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 184 din 24 februarie 2005 emisă de Primarului Municipiului Drobeta Tr.

Severin se reține că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. În speță, dispoziția Primarului Municipiului Drobeta Tr.

Severin a cărei legalitate se solicită a se analiza pe calea incidentală reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu constituie un act administrativ ci un act de natură civilă emis în condițiile Legii nr. 10/2001, deoarece prin emiterea dispoziției a cărei nelegalitate se solicită a fi analizată pe cale incidentală în cadrul prezentului litigiu primăria nu a acționat ca autoritate publică ci în calitatea sa de deținător sau entitate învestită potrivit Legii nr. 10/2001 cu soluționarea notificării persoanei care se pretinde îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de această lege, subiect de drept civil ce prin emiterea dispoziției în condițiile Legii nr. 10/2001 participă la raporturi juridice de drept civil.

Deoarece dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 exceptează controlului instanței de contencios actele pentru care prin lege organică se prevede o altă procedură judiciară pentru desființarea sau modificarea lor, și în această ipoteză este inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției emise de primarul municipiului Craiova în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001. Referitor la „cererea reconvențională” formulată în cauză se reține că aceasta este inadmisibilă, deoarece nu întrunește condiția de fond și esențială a unei astfel de cereri, respectiv aceea ca prin cererea formulată pârâtul să ridice „pretenții în legătură cu cererea reclamantului”, în sensul art. 119 alin. (1) C. proc.

civ. Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea C.C.S.D. să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut acestuia. Instanța a apreciat că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare a art. 6 din Convenție, cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție și că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil, că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând, în esență, următoarele critici: 1) instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de sesizare a Tribunalului Mehedinți în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 1538 din 28 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin, întrucât în speță există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului și dispoziția a cărei excepție este un act administrativ; 2) instanța de fond, în mod greșit a respins cererea reconvențională formulată de C.C.S.D.

pentru că în situația în care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, nici Comisia Centrală nu poate fi obligată la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum a fost acordat prin Dispoziția nr. 1538/2005 de către Primăria Municipiului Craiova; 3) instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin formulată de C.C.S.D., întrucât Primarul municipiului Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate care a soluționat notificarea reclamantei avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G.

nr. 1095/2005; 4) sub aspectul obligării instanței de fond la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire recurentul a susținut că instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată pornind de la ideea greșită că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a încălcat competențele ce îi revin; 5) instanța de fond a obligat C.C.S.D. la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a ține seama de faptul că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etape administrative, este nu numai nejudicioasă dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, precum existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care nu poate fi pusă în executare.

Recursul va fi admis în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În fapt, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin. Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin, prin Dispoziția nr. 1358 din 28 iunie 2005 a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul sus menționat. Reclamantul a început procedura de recuperare a imobilului prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală competentă în materia stabilirii și plății despăgubirilor pronunțându-se în anul 2005. Ulterior acestei etape, dosarul a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâta, însă, nu și-a îndeplinit această obligație, întrucât reclamantul nu a depus dovada dreptului de proprietate în condițiile dobândirii acestui drept prin înscris autentic, actul existent la dosar fiind în opinia pârâtei nul absolut. Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În cauză însă, nu suntem în prezența unor împrejurări de fapt deplin stabilite de vreme ce încă din luna ianuarie 2010 (fila 12 dosar fond) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicita prin adresa nr. 5017/CC din 8 ianuarie 2010 „completarea dosarului cu documente care să ateste preluarea în mod abuziv a suprafeței de 250 m.p.

teren, pentru care se acordă măsuri reparatorii prin Dispoziția nr. 1538/2005”. Față de cele ce preced, recursul va fi admis, sentința recurată va fi casată în parte, cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a capătului de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va suplimenta probatoriul în sensul obligării reclamantului T.A. de a depune înscrisuri din care să rezulte dacă în cauză e vorba doar de teren sau și de construcție și de teren, dacă acestea au fost preluate de stat în mod abuziv și care este actul în baza căruia au fost preluate, precum și date de identificare a terenului.

În consecință, recursul fiind fondat, va fi admis, se va casa sentința recurată în parte, trimițându-se spre rejudecare capătul de cerere referitor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 294 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal. Casează în parte hotărârea atacată și trimite spre rejudecare la aceeași instanță capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.