ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta D.T. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a solicitat obligarea acestora la emiterea deciziei

de acordare a despăgubirilor reprezentând titluri de despăgubire pentru

imobilul situat în Drobeta Tr. Severin, strada Prahova, compus din teren în

suprafață de 600 mp, notificat sub nr. 273/N/2002.

Reclamanta

a arătat că prin Dispoziția nr. 184 din 24 februarie 2005 emisă de Primarului

Municipiului Drobeta Tr. Severin, s-au stabilit despăgubiri pentru imobilul

menționat în cuantum de 59.559,70 lei.

Ulterior

emiterii acestei dispoziții, prin apariția Legii nr. 247/2005 dosarul a fost

înaintat Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, unde a fost

înregistrat sub numărul 4057/CC/2005.

Prin întâmpinare

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de

nelegalitate a Dispoziției nr. 184/2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Tr.

Severin, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., arătând că

atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu

modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este

investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură

organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă

calitate procesuală pasivă în cauză.

La data de 29 martie 2011

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului Drobeta Tr. Severin.

În motivarea cererii

a arătat că Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin în calitate de entitate

ce a soluționat notificarea reclamantei, în procedura administrativă instituită

de Legea nr. 10/2001 avea obligația legală să trimită dosarul aferent

notificării însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.

La aceeași dată

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să facă dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, respectiv să facă dovada

încheierii în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare referitor

la imobilul ce face obiectul măsurilor reparatorii.

Prin

sentința civilă nr. 293 din 30 mai 2011Curtea de Apel Craiova – secția

contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.N.R.P. și a respins acțiunea față de această pârâtă, a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta D.T. în contradictoriu cu

pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția

pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și

Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat

pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantei

decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de

restituit în natură conform Dispoziției nr. 184 din 24 februarie 2005 a

Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin, a respins cererea de sesizare a

Tribunalului Mehedinți cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 184 din 24

februarie 2005 a Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin și a respins

cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin și

cererea reconvențională.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că

Dispoziția Primarului Municipiului

Drobeta

Tr. Severin

a

cărei legalitate s-a solicitat a fi analizată pe calea incidentală reglementată

de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu constituie un act administrativ ci un act

de natură civilă emis în condițiile

Legii nr. 10/2001, deoarece

prin emiterea dispoziției a cărei nelegalitate se solicită a fi analizată pe

cale incidentală în cadrul prezentului litigiu primăria nu a acționat ca

autoritate publică ci în calitatea sa de deținător sau

entitate învestită potrivit

Legii nr. 10/2001

cu soluționarea notificării

persoanei care se pretinde

îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii reglementate de această lege,

subiect de drept civil ce prin emiterea dispoziției în condițiile Legii nr. 10/2001

participă la raporturi juridice de drept civil.

În

acest sens Curtea de Apel a avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „nu pot fi atacate pe

calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Referitor la „cererea

reconvențională” formulată în cauză s-a reținut că aceasta este inadmisibilă,

deoarece nu întrunește condiția de fond și esențială a unei astfel de cereri,

respectiv aceea ca prin cererea formulată

pârâtul să

ridice „

pretenții

în legătură cu cererea reclamantului”, în sensul art. 119 alin. (1) C. proc.

civ.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

S-a făcut aplicarea art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoritatea pârâtă fiind

obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la

imobilul pentru care s-a constatat îndreptățirea reclamantei la acordarea de

măsuri reparatorii.

Instanța de fond a

apreciat că termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din C.E.D.O.

cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o

premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței

.

Ca

urmare nu au fost reținute ca întemeiate apărările pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a invocat caracterul neîntemeiat

al cererii promovate de reclamantă privind obligarea acesteia la emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Instanța de fond a

respins acțiunea

față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind

promovată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Deoarece pârâta

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor nu a căzut în pretenții

materiale față de reclamantă s-a respins cererea de chemare în garanție

formulată de această pârâtă și cererea reconvențională, ca inadmisibilă.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că i

nstanța

de fond în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de sesizare a

Tribunalului

Mehedinți în vederea

soluționării excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 184 din 24 februarie 2005

emisă de

primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin

În

speța de față, există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a

litigiului, respectiv cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale

la emiterea titlului

de despăgubire și Dispoziția nr. 184 din 24 februarie 2005 emisă de primarul

municipiului Drobeta Turnu Severin, a cărei excepție de nelegalitate a fost

invocată pe cale de excepție (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001).

Recurenta mai susține că instanța de fond, în mod greșit

a respins cererea reconvențională formulată de către Comisia

Centrală.

Prin cererea reconvențională formulată s-a solicitat

obligarea reclamantei D.T. să

facă dovada proprietății pentru suprafața de 600 m.p.,

situat în Drobeta Turnu Severin, strada Prahova, imobil imposibil de restituit

în natură, pentru care au fost propuse măsuri

reparatorii

prin Dispoziția nr. 184 din 24 februarie 2005, emisă de către Primăria

Municipiului Drobeta Turnu

Severin.

Prin

urmare, în situația în care reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate

asupra imobilului teren notificat nici Comisia Centrală, nu poate fi obligată

la emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat

în municipiul Drobeta Turnu Severin, strada Prahova, așa cum a fost acordat

prin Dispoziția nr. 184/2005 de către Primăria Municipiului Craiova, obligație

ce se situează în afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 10/2001 și

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De

asemenea, recurenta consideră că instanța a respins în mod greșit cererea de

chemare în garanție,

cerere

formulată potrivit art. 47 C. proc. civ., prin care s-a arătat instanței de fond

că, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin în calitate de entitate ce a

soluționat notificarea reclamantei, în procedura administrativă instituită de

Legea nr. 10/2001 avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării

însoțit de actele prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.

Astfel,

prin adresa nr. 4057/CC din 02 noiembrie 2009, atașată în copie, s-a remis, în

original, întreaga documentație, în

vederea reanalizării și completării dosarului

de despăgubire cu înscrisurile care să justifice soluția adoptată de către

primărie, în procedura administrativă de soluționare a acestei notificări, cu

precizarea că retransmiterea dosarului de despăgubire către primărie urmează a

se face prin intermediul Instituției Prefecturii Județului Mehedinți, conform

prevederilor O.U.G. nr. 81/2007.

Cu

alte cuvinte, scopul urmărit de Comisia Centrală este acela de a acorda

despăgubiri juste și rezonabile persoanelor care au, într-adevăr, dreptul la

astfel de despăgubiri, evitând astfel o îmbogățire fără justă cauză a

persoanelor, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001,

respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și, pe cale de consecință, o

prejudiciere a Statului Român, mai ales în condițiile crizei economice actuale.

Or,

această comisie își poate îndeplini scopul pentru care a fost înființată, numai

prin verificarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, prin prisma documentelor, pe care aceste dosare trebuie

să le cuprindă, înscrisuri expres prevăzute de pct. 16.5 din Normele de

aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Față

de împrejurarea că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis

entității ce l-a soluționat pentru lămurirea aspectelor menționate mai sus,

Comisia Centrală nu mai este învestită cu atribuțiile legale, procedura

administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 fiind reluată

numai după transmiterea dosarului că

tre Secretariatul

Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin.

Totodată,

instanța de fond a obligat Comisia Centrală la emiterea directă a

deciziei

conținând titlul de despăgubire,

fără

a lua în considerare ca impunerea unei astfel de obligații, cu trecere

peste etapele administrative,

este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice

anormale, și anume, existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile, care nu poate fi pusă în executare având în vedere

aspectele legate de legalitatea dispoziției emise de entitatea notificată,

devenind astfel

aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului

administrativ.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

În

ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond în mod greșit

a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 184 din 24 februarie 2005

emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin, Înalta Curte constată că

acesta este neîntemeiat și nu poate fi primit.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ:

„

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi

atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de

contencios administrativ competentă să o soluționeze.”

Prima instanță,

verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute în textul citat,

a respins în mod corect excepția de nelegalitate.

Înalta Curte, în

acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că Dispoziția primarului a

cărei legalitate s-a solicitat a fi analizată, nu constituie un act

administrativ, ci un act de natură civilă emis în condițiile Legii nr. 10/2001,

iar căile de atac împotriva acestuia sunt prevăzute prin art. 26 din lege.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte reține următoarele:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel

fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor,

a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor

administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în

care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite,

după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și

întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite

în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de

aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei legi. Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi

centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de

prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției

prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin.

(3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe

baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor

fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl

va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul

a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea

raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În

mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în

baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr.

10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au

consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de

inflație.

În cauza de față

reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru

un imobil situat în Drobeta Turnu Severin, care nu poate fi restituit în

natură, iar instanța de fond a admis cererea, pornind de la nesoluționarea

dosarului într-un termen rezonabil.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze

dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și

nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr.

1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 184/2005 a Primarului

Municipiului Drobeta Turnu Severin cu propunere de acordare a despăgubirilor,

nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea

pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel

încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil,

iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de

emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Nici

criticile privind greșita soluționare a cererii reconvenționale și a cererii de

chemare în garanție nu pot fi primite.

Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a apreciat că cererea

reconvențională nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute de art.

119 alin. (1) C. proc. civ.

Pârâta

a solicitat ca reclamanta să facă dovada dreptului de proprietate prin înscris

autentic.

Or,

în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora: „(1) În absența unor probe contrare, existența

și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1)

și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ

sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare

măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de

proprietar”.

Potrivit

adresei din 4 mai 2004 (aflată la fila 45 - dosar fond), rezultă că imobilul

situat în Drobeta Turnu Severin, proprietatea reclamantei, a fost expropriat

conform Decretului nr. 436/1966.

Prin

urmare, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24

din Legea nr. 10/2001, privind proba dreptului de proprietate, situație în care

criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt

nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe

care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va

obliga

recurenta

la plata sumei de 1000 lei către intimata D.T., reprezentând cheltuieli de

judecată, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

împotriva sentinței civile nr. 293 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Craiova – secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta la plata sumei de 1000 lei, către intimata D.T., reprezentând cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.