ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta O.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de stabilire a titlurilor de despăgubiri precedată de evaluarea bunului imobil pentru care a solicitat despăgubiri bănești și pe Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plata în numerar.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiara Dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nr. 1209 din 16 mai 2005, emisă de Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, care potrivit procesului-verbal de predare primire din 2005 a procedat la predarea dosarului constituit potrivit normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 către comisia județeană și ulterior comunicat A.N.R.P. - ului. A mai arătat reclamanta că autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din C.E.D.O. care cuprinde și durata procedurilor administrative, iar prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire pârâtele aduc atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității solicitării emiterii titlului de plată arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, A.N.R.P. nefiind investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 270 din 20 mai 2011, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanta O.J., față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților referitor la emiterea titlului de plată și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O.J.

în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligând pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Dr. Tr. Severin, conform dispoziției nr. 1209 din 16 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. Severin. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Dispoziția nr. 1209 din data de 16 mai 2005, Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare petentei O.J. în echivalent și a stabilit ca imobilul a fost evaluat la suma de 152.566.000 lei, în limita căruia se vor acorda ca măsură reparatorie în echivalent, titluri de valoare nominală.

Având în vedere că procedura de recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia a început prin formularea notificării în anul 2001, prima instanță a apreciat că în cauză, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în speță prin comportamentul său pârâta încalcă atât art. 6 din Convenție cât și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Referitor la capătul al doilea de cerere privind obligarea A.N.R.P.

București la emiterea titlului de plată în numerar, judecătorul fondului a reținut faptul că potrivit art. III din O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. 3. Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct.9 și art.304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile privind termenul rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură complexă, ce cuprinde mai multe etape. În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 3911/CC și analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire.

Așadar, recurenta a susținut că în mod netemeinic prima instanță a obligat Comisia Centrală direct la emiterea deciziei, reținând încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără să țină seama de particularitățile cauzei, de complexitatea procedurii administrative impuse prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind de necontestat că persoanele beneficiare ale prevederilor legii menționate au dreptul la parcurgerea acestei proceduri într-un termen rezonabil. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 204 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Tr. Severin, ce a format obiectul notificării. Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluționată, prin dispoziția nr. 1209 din data de 16 mai 2005 a Primarului Municipiului Drobeta Tr. Severin, care a dispus acordarea de acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru teren. În raport cu datele menționate, instanța de control judiciar își însușește concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci și celei administrative.

Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorității publice. In egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări.

Pe de altă parte, înalta Curte are în vedere că art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conferă Comisiei Centrale atribuția de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar nu de a cenzura dispoziția emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective ce intrau exclusiv în competența entității învestite cu soluționarea notificării și a instanțelor competente să exercite controlul judecătoresc asupra acesteia.

În același timp, împrejurările invocate nu pot justifica totala pasivitate a Comisiei Centrale în perioada scursă de la data înregistrării dosarului nr. 3911/CC/2005, în condițiile în care așa cum a constatat și instanța de fond, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într- un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care avizul de legalitate al Prefectului există în cadrul acestuia.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Așadar, înalta Curte constată, de asemenea, neîntemeiată susținerea recurentei referitoare la nelegalitatea măsurii de obligare directă la emiterea deciziei, pentru că etapele și operațiunile administrative premergătoare sunt subsumate scopului final al emiterii titlului de despăgubire, întreaga durată a procedurii fiind calificată ca nerezonabilă prin sentința atacată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 94 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 270 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.