ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, reclamanta O.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de stabilire a titlurilor de

despăgubiri precedată de evaluarea bunului imobil pentru care a solicitat

despăgubiri

bănești și pe Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea

titlului de

plata în numerar.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este

beneficiara Dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

nr. 1209 din 16 mai 2005, emisă de Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin,

care potrivit

procesului-verbal de predare

primire din 2005 a procedat la predarea dosarului

constituit potrivit

normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 către comisia

județeană și ulterior comunicat A.N.R.P. - ului.

A mai arătat reclamanta că

autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului

de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se

referă art. 6 din C.E.D.O. care cuprinde și durata procedurilor

administrative, iar prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de

despăgubire pârâtele aduc atingere noțiunii de bun și a obligației statului de

a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată

de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității solicitării

emiterii titlului de plată arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2

din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, A.N.R.P.

nefiind investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci

Prin sentința nr. 270 din 20 mai 2011, Curtea de Apel

Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanta O.J., față de pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților referitor la emiterea

titlului de plată și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O.J. în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, obligând pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în Dr. Tr. Severin, conform dispoziției nr. 1209 din 16 mai 2005

emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut,

în esență, că prin

Dispoziția nr. 1209 din

data de 16 mai 2005, Primarul Municipiului Drobeta Tr. Severin a propus

acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare

petentei

O.J. în echivalent și a stabilit ca imobilul a fost evaluat la suma de

152.566.000 lei, în limita căruia se vor acorda ca măsură reparatorie în

echivalent, titluri de valoare nominală.

Având în vedere că procedura de recuperare a bunului

lor ori a contravalorii acestuia a început prin formularea notificării în anul

2001, prima instanță a apreciat că în cauză, durata excesivă a procedurilor

administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului

rezonabil.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că

în speță prin comportamentul său pârâta încalcă atât art. 6 din Convenție cât

și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se

apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină

excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art.

1 din Protocolul nr. 1.

Referitor la capătul al doilea de cerere privind

obligarea A.N.R.P. București la emiterea titlului de plată în numerar,

judecătorul fondului a reținut faptul că potrivit art. III din O.U.G. nr. 62

din 30 iunie 2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată

prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22

iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a

încadrat în

prevederile art. 304 pct.9 și

art.304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a

susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză au fost

încălcate dispozițiile privind termenul rezonabil de soluționare a cauzei,

întrucât soluționarea acestor dosare

se

face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute

de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură complexă, ce cuprinde mai multe

etape.

În cauză, etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale sub nr. 3911/CC și analizat sub aspectul verificării legalității

respingerii cererii de restituire.

Așadar, recurenta a susținut că în mod netemeinic

prima instanță a obligat Comisia Centrală direct la emiterea deciziei, reținând

încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără să țină seama de particularitățile

cauzei, de complexitatea procedurii administrative impuse prin art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind de necontestat că persoanele

beneficiare ale

prevederilor legii

menționate au dreptul la parcurgerea acestei proceduri într-un

termen

rezonabil.

II. Considerentele înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de

recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 204 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.,

înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul

emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

Tr. Severin, ce a format obiectul notificării.

Notificarea formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 a fost soluționată, prin

dispoziția nr. 1209 din data de 16 mai 2005 a Primarului Municipiului

Drobeta

Tr. Severin, care a dispus

acordarea de acordarea de masuri reparatorii prin

echivalent pentru

teren.

În raport cu datele menționate, instanța de control

judiciar își însușește concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în

sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, principiu aplicabil nu numai procedurii

judiciare, ci și celei administrative.

Complexitatea procedurii administrative prevăzute în

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în

termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil,

dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorității

publice. In egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea

competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și

stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice

în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a

celorlalte garanții ale bunei administrări.

Pe de altă parte, înalta Curte are în vedere că art.

16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conferă Comisiei Centrale

atribuția de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în

natură, iar nu de a cenzura

dispoziția

emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective ce

intrau

exclusiv în competența entității învestite cu soluționarea notificării și a

instanțelor competente să exercite controlul judecătoresc asupra acesteia.

În același timp, împrejurările invocate nu pot

justifica totala pasivitate a Comisiei Centrale în perioada scursă de la data

înregistrării dosarului nr. 3911/CC/2005, în condițiile în care așa cum a

constatat și instanța de fond, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o

dovadă care să justifice existența

unor

motive obiective pentru care cererea reclamanților nu a fost analizată într-

un

termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului

de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care avizul de legalitate

al Prefectului există în cadrul acestuia.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a

sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată a fost încălcarea

termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea

stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă

a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de

proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un

criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu

poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale

pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse

la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia

solicitată.

Așadar, înalta Curte constată, de asemenea,

neîntemeiată susținerea recurentei referitoare la nelegalitatea măsurii de

obligare directă la emiterea deciziei, pentru că etapele și operațiunile

administrative premergătoare sunt subsumate scopului final al emiterii titlului

de despăgubire, întreaga durată a procedurii fiind calificată ca nerezonabilă

prin sentința atacată.

adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.,

înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând

motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 94 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 270

din 20 mai 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință, astăzi,

24 aprilie 2012.